Reporter: Numele si prenumele, va rog!
Arama: Arama Fanel, dar care-i problema? Ne cunoastem de undeva?
Reporter: Da, de la ski.
Arama: Aoleu! Ati fost si voi pe pirtie?
Reporter: Ihi! Si stim exact ce s-a intimplat. Mai bine ati recunoaste faptele de care sinteti acuzat, poate cadem la o intelegere.
Arama: Bine, domnule, m-ati prins. Cu ce sa incep? Hai sa va zic cam cum arata camera de hotel in care m-am cazat. Ma, deci lux, nu gluma...
Reporter: Alo, domn' comisar, faci misto de noi?
Arama: Ok, am inteles. Deci asa este, nu mi-am rupt nasul pe pirtie, asa cum am declarat initial. Dar intelegeti-ma si pe mine, ziarista aia de la "Obiectiv" m-a presat, incit pina la urma am cedat. Ce era sa-i zic? Am bagat-o si eu pe asta cu pirtia, ca orice om poate sa o pateasca la o adica, nu-i asa? De unde naiba sa stiu eu ca erati si voi pe-acolo si ati vazut ca nu a fost vorba despre nici un accident. Caci, ca sa fiu sincer pina la capat, mie mi-e si frica sa pun schiurile in picioare. M-am dat doar cu capacul de la wc, pentru ca pe sacosa nu prea pot sa-mi tin echilibrul.
Reporter: Si cu nasul cum a fost?
Arama: Lasati-ma, ca numai cit imi amintesc, ma ia cu dureri. Uite si tu in ce hal arat! Parca as fi Leonard Doroftei in repriza a 12-a. Sincer sa fiu nici nu mai imi amintesc bine ce s-a intimplat. Vorba aia, era Revelionul, mincarea fusese buna, iar vinul exceptional. Stiu ca pe la 12 noaptea, am iesit cu totii afara sa sarbatorim. Bineinteles ca aveam artificii, ca doar nu eram prosti sa aniversam ca muritorii de rind, care chiar au pus botul ca vin amenzile alea mari peste ei daca dau cu bombardeaua. Dintre toti amicii mei, eu aveam gradul cel mai mare. Si functia, pentru ca, vorba aia, unul este adjunctul inspectorului sef. De fapt, stai asa, ca mai este unul Decu, da' el nu conteaza. Este la categoria "si altii". Dintre toate artificiile, eu am pus ochii pe o racheta ciufuta. Mare, cu figuri in cap, dracoasa, asa cum imi place mie. Am luat racheta, le-am zis celorlalti sa faca loc si am infipt-o in pamint. Apoi, i-am dat foc si m-am retras intr-un obiectiv pe care-l amenajasem special pentru acest eveniment. Toata lumea striga "Europa, venim!", "La multi ani!" si "Uraaa!". La toti se aprinsesera artificiile, numai la a mea nu. Ia uite bai, frate, dar eu sint prostul petrecerii, ce naiba? - mi-am zis eu in gind, mai ales ca unii incepusera sa rida pe ascuns ca nu-mi pocneste artifica. Ma, si odata ies din dispozitiv si merg cu pasi mari si hotariti catre artifica, hotarit sa transez lucrurile. Pun mina pe ea, o insfac barbateste si ma aplec spre ea, sa simta cine-i seful. E, in secunda urmatoare, ce crezi? Da, nesimtita mi-a bufnit in fata. Poooc! - s-a auzit deodata, iar eu am fost culcat la pamint. Apoi, imi aduc aminte ca m-au ridicat doi colegi, iar pe haine aveam numai singe. Cit despre nas, uitati-va si voi in ce hal arat.
Reporter: Altfel spus, acum umbli cu nasul pe jos.
Arama: Vad ca faci misto de mine, dar nu am incotro si trebuie sa recunosc: da, am devenit un politist care umbla cu nasul pe jos! Asta este, sper sa fie un lucru bun, adica sa ma aprecieze contribuabilii ca nu-i mai tratez de sus.
Reporter: Au existat zvonuri ca ati fi luat-o in freza de la un interlop.
Arama: Cine ma, eu? La Braila?! Bai baiatule, pai tu ai impresia ca nu stii cum sta treaba aici. Mai intreaba si tu prin oras sa auzi cine sint adevaratii sefi ai interlopilor si dup-aia mai discutam.
Reporter: Bun, ce planuri de viitor aveti? O mina rupta, un picior fracturat?
Arama: Nu, mersi, nu mai am nevoie. Mi-a ajuns treaba asta cu nasul. Nici sa miros nu mai pot. S-a intors roata. La viata mea, eu i-am spart pe multi la nas, acum a venit si rindul meu. Crezi ca este vorba de vreun blestem ceva? Eu cred. Stiu ca multi ma invidiaza pentru cariera mea si mai mult ca sigur mi-au facut farmece. Nu se poate, dom'le, sa ai atita ghinion la un loc, incit in noaptea de revelion sa-i sparga nasul o racheta.
Reporter: O sa mai trageti pe viitor cu artificii?
Arama: Bineinteles ca nu. Da-le naibii, ca un lucru bun nu stiu sa faca. Mutileaza si slutesc oameni nevinovati, asa cum sint si eu. Ca politist, am sa pornesc o campanie serioasa de reinterzicere a artificiilor si am sa distribui prin Braila o poza cu mine, cu nasul ferfenita. Da, vreau sa-i sperii pe oameni, poate asa vor constientiza pericolele care ii pindesc.
Reporter: Bre, lasa artificiile. Mai bine i-ai proteja de interlopi.
Arama: Ai tu ce ai cu interlopii. Tu bagi spaima in oameni, pentru ca astia din lumea interlopa isi vad de treburile lor. Nu au ei nici o tangenta cu oamenii simpli, nu mai imbirligati aiurea prin ziare cu articolele voastre.
Reporter: Accepti sa-ti facem si o poza, sa te vada si cititorii nostri cum arati cu nasul in batista?
Arama: Nu, nu accept. Sa rida lumea de mine? Nu, eu vreau sa ramin in memoria brailenilor ca un vajnic politist ce sint, ca un aparator al legii, ca un om pe care se putea pune baza.
Reporter: Dar despre cine vorbesti acum?
Arama: Despre mine, normal. Sa nu-mi zici ca nu ai auzit ca sint politist bun. Poftim, mie domnul Catalin Chivu, care este seful meu direct, imi zice in fiecare zi cit sint de valoros. Cica apreciaza indeminarea mea. Stiu, accidentul asta cu artificiile m-a pus intr-o situatie cam aiurea, dar eu cred ca este doar exceptia care confirma regula.
Reporter: La multi aaani!
Arama: Nuuu, nu vreau sa mai aud aceste cuvinte ca ma doare de nu mai pot!
Arama: Arama Fanel, dar care-i problema? Ne cunoastem de undeva?
Reporter: Da, de la ski.
Arama: Aoleu! Ati fost si voi pe pirtie?
Reporter: Ihi! Si stim exact ce s-a intimplat. Mai bine ati recunoaste faptele de care sinteti acuzat, poate cadem la o intelegere.
Arama: Bine, domnule, m-ati prins. Cu ce sa incep? Hai sa va zic cam cum arata camera de hotel in care m-am cazat. Ma, deci lux, nu gluma...
Reporter: Alo, domn' comisar, faci misto de noi?
Arama: Ok, am inteles. Deci asa este, nu mi-am rupt nasul pe pirtie, asa cum am declarat initial. Dar intelegeti-ma si pe mine, ziarista aia de la "Obiectiv" m-a presat, incit pina la urma am cedat. Ce era sa-i zic? Am bagat-o si eu pe asta cu pirtia, ca orice om poate sa o pateasca la o adica, nu-i asa? De unde naiba sa stiu eu ca erati si voi pe-acolo si ati vazut ca nu a fost vorba despre nici un accident. Caci, ca sa fiu sincer pina la capat, mie mi-e si frica sa pun schiurile in picioare. M-am dat doar cu capacul de la wc, pentru ca pe sacosa nu prea pot sa-mi tin echilibrul.
Reporter: Si cu nasul cum a fost?
Arama: Lasati-ma, ca numai cit imi amintesc, ma ia cu dureri. Uite si tu in ce hal arat! Parca as fi Leonard Doroftei in repriza a 12-a. Sincer sa fiu nici nu mai imi amintesc bine ce s-a intimplat. Vorba aia, era Revelionul, mincarea fusese buna, iar vinul exceptional. Stiu ca pe la 12 noaptea, am iesit cu totii afara sa sarbatorim. Bineinteles ca aveam artificii, ca doar nu eram prosti sa aniversam ca muritorii de rind, care chiar au pus botul ca vin amenzile alea mari peste ei daca dau cu bombardeaua. Dintre toti amicii mei, eu aveam gradul cel mai mare. Si functia, pentru ca, vorba aia, unul este adjunctul inspectorului sef. De fapt, stai asa, ca mai este unul Decu, da' el nu conteaza. Este la categoria "si altii". Dintre toate artificiile, eu am pus ochii pe o racheta ciufuta. Mare, cu figuri in cap, dracoasa, asa cum imi place mie. Am luat racheta, le-am zis celorlalti sa faca loc si am infipt-o in pamint. Apoi, i-am dat foc si m-am retras intr-un obiectiv pe care-l amenajasem special pentru acest eveniment. Toata lumea striga "Europa, venim!", "La multi ani!" si "Uraaa!". La toti se aprinsesera artificiile, numai la a mea nu. Ia uite bai, frate, dar eu sint prostul petrecerii, ce naiba? - mi-am zis eu in gind, mai ales ca unii incepusera sa rida pe ascuns ca nu-mi pocneste artifica. Ma, si odata ies din dispozitiv si merg cu pasi mari si hotariti catre artifica, hotarit sa transez lucrurile. Pun mina pe ea, o insfac barbateste si ma aplec spre ea, sa simta cine-i seful. E, in secunda urmatoare, ce crezi? Da, nesimtita mi-a bufnit in fata. Poooc! - s-a auzit deodata, iar eu am fost culcat la pamint. Apoi, imi aduc aminte ca m-au ridicat doi colegi, iar pe haine aveam numai singe. Cit despre nas, uitati-va si voi in ce hal arat.
Reporter: Altfel spus, acum umbli cu nasul pe jos.
Arama: Vad ca faci misto de mine, dar nu am incotro si trebuie sa recunosc: da, am devenit un politist care umbla cu nasul pe jos! Asta este, sper sa fie un lucru bun, adica sa ma aprecieze contribuabilii ca nu-i mai tratez de sus.
Reporter: Au existat zvonuri ca ati fi luat-o in freza de la un interlop.
Arama: Cine ma, eu? La Braila?! Bai baiatule, pai tu ai impresia ca nu stii cum sta treaba aici. Mai intreaba si tu prin oras sa auzi cine sint adevaratii sefi ai interlopilor si dup-aia mai discutam.
Reporter: Bun, ce planuri de viitor aveti? O mina rupta, un picior fracturat?
Arama: Nu, mersi, nu mai am nevoie. Mi-a ajuns treaba asta cu nasul. Nici sa miros nu mai pot. S-a intors roata. La viata mea, eu i-am spart pe multi la nas, acum a venit si rindul meu. Crezi ca este vorba de vreun blestem ceva? Eu cred. Stiu ca multi ma invidiaza pentru cariera mea si mai mult ca sigur mi-au facut farmece. Nu se poate, dom'le, sa ai atita ghinion la un loc, incit in noaptea de revelion sa-i sparga nasul o racheta.
Reporter: O sa mai trageti pe viitor cu artificii?
Arama: Bineinteles ca nu. Da-le naibii, ca un lucru bun nu stiu sa faca. Mutileaza si slutesc oameni nevinovati, asa cum sint si eu. Ca politist, am sa pornesc o campanie serioasa de reinterzicere a artificiilor si am sa distribui prin Braila o poza cu mine, cu nasul ferfenita. Da, vreau sa-i sperii pe oameni, poate asa vor constientiza pericolele care ii pindesc.
Reporter: Bre, lasa artificiile. Mai bine i-ai proteja de interlopi.
Arama: Ai tu ce ai cu interlopii. Tu bagi spaima in oameni, pentru ca astia din lumea interlopa isi vad de treburile lor. Nu au ei nici o tangenta cu oamenii simpli, nu mai imbirligati aiurea prin ziare cu articolele voastre.
Reporter: Accepti sa-ti facem si o poza, sa te vada si cititorii nostri cum arati cu nasul in batista?
Arama: Nu, nu accept. Sa rida lumea de mine? Nu, eu vreau sa ramin in memoria brailenilor ca un vajnic politist ce sint, ca un aparator al legii, ca un om pe care se putea pune baza.
Reporter: Dar despre cine vorbesti acum?
Arama: Despre mine, normal. Sa nu-mi zici ca nu ai auzit ca sint politist bun. Poftim, mie domnul Catalin Chivu, care este seful meu direct, imi zice in fiecare zi cit sint de valoros. Cica apreciaza indeminarea mea. Stiu, accidentul asta cu artificiile m-a pus intr-o situatie cam aiurea, dar eu cred ca este doar exceptia care confirma regula.
Reporter: La multi aaani!
Arama: Nuuu, nu vreau sa mai aud aceste cuvinte ca ma doare de nu mai pot!
