Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, Filiala Brăila, l-a comemorat pe cel care a fost Constantin Ticu Dumitrescu, iniţiatorul celebrei legi a deconspirării Securităţii comuniste, la un an de la trecerea sa în nefiinţă. Slujba de pomenire a fost oficiată sâmbătă de preotul paroh Sandu Preda, de la Biserica Sf Dumitru, în prezenţa a peste 30 de membri ai AFDPR Brăila. Lupta lui Ticu Dumitrescu pentru deconspirarea Securităţii, perseverenţa cu care s-a bătut pentru adevăr, verticalitatea lui morală au fost evocate de preşedintele AFDRP Brăila, Dumitru Leahu. "Odată cu Ticu Dumitrescu ne-a părăsit unul dintre simbolurile luptei anticomuniste din perioada dictaturii, a suferinţei celor din închisori, din gulagurile deportării şi, în acelaşi timp, una dintre personalităţile importante ale tranziţiei. Ca şi-n momentul despărţirii de seniorul Corneliu Coposu, sentimentul dominant pe care-l percepem acum, la un an de la trecerea la cele veşnice de către Constantin Ticu Dumitrescu, este de sfârşitul unei epoci reprezentând, în mare măsură, speranţa. Face parte cu siguranţă din elita de caractere ale acestui popor, dar esenţial este să reţinem că a fost un model, şi noi, urmaşii săi, să facem cunoscut aceasta. Locul lui Constantin Ticu Dumitrescu va rămâne în istoria acestor evenimente la loc de frunte, convinşi fiind şi acum, după un an de la deces, că asemenea oameni se nasc la 100-200 de ani", a spus Dumitru Leahu.
Constantin Dumitrescu s-a născut la 27 mai 1928 în comuna Ciumaţi, judeţul Prahova, în familia unor învăţători. Constantin Ticu Dumitrescu a fost arestat în repetate rânduri de Siguranţa şi Jandarmeria comuniste, pe când era elev de liceu la Ploieşti şi apoi lider al studenţilor PNŢ din judeţul Prahova. A fost exmatriculat din Facultatea de Drept înainte de a fi arestat de Securitate şi condamnat politic la ani grei de închisoare. Din 1949, a fost arestat şi eliberat de mai multe ori, dar în 1958 a primit o condamnare de 23 de ani la muncă silnică pentru crima de uneltire împotriva regimului comunist. În 1962 i s-a comutat pedeapsa la 6 ani de închisoare corecţională. A fost eliberat defintiv în 1964, odată cu graţierea tuturor detinuţilor politici din România. După eliberarea din puşcărie, a lucrat ca tăietor de lemne şi apoi ca tehnician forestier. După Revoluţia din decembrie 1989, a reînfiinţat, alături de Corneliu Coposu şi Ion Diaconescu, PNŢCD şi a fost ales senator în două legislaturi (1992-2000). A fost preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Foştilor Deţinuti Politici din România (AFDPR), din 1990, şi Preşedinte al Uniunii Internaţionale a Foştilor Deţinuti Politici (1991-1999), precum şi membru al Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii (CNSAS).
