Dar, când s-a trezit pe la prânz, un gând limpede l-a fulgerat: nu-i e frică de Traian Băsescu. Fiorul acestei constatări l-a tulburat în aşa măsură, încât aripile lui tinere l-au propulsat în cerurile cerurilor social-democraţiei. Şi ce credeţi c-a văzut el de acolo? A văzut de acolo un Băsescu mic, mic de tot, tocmai bun de eliminat pentru binele poporului. Şi s-a apucat Victor să arunce cu declaraţii de presă în stânga şi-n dreapta de nu mai pridideşte presa să le consemneze. Spumegă pocalul mâniei lui Victor şi ţara se înconvoaie sub cuvintele lui grele.
Victor va mâna în luptă sindicatele, pensionarii, va duce la răzbel ţara să se socotească, aprig, cu Băsescu. Şi nu pentru că soluţiile geniale ale PSD-ului au fost respinse, pentru că nu există aşa ceva, ci pentru simplul motiv că nu-i e frică de Băsescu. Nu-i e frică şi pace! Aproape c-am ieşit din criză.
