Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Codul nemuncii

Romanul, in general, a fost invatat sa nu munceasca prea mult, daca salariul ii merge oricum, mai ales atunci cind e angajat la stat. Si mai toata lumea incearca, intr-un fel sau altul, sa fenteze munca, atunci cind are ocazia, poate si din cauza ca, de regula, este exploatat cam mult, de multe ori pe bani putini. Dar de chiulai mai mari ca parlamentarii nu cred sa fi mai auzit cineva. Au conditii de munca excelente, salarii uriase, facilitati gramada, dar cu toate acestea, ei sint cei care fug cel mai mult de munca.
Potrivit ultimului raport al Institutului de Politici Publice, o multime de parlamentari au trecut prin sesiunea trecuta ca gisca prin apa. Adica n-au facut mai nimic in Parlament: n-au votat, n-au vorbit, n-au facut interpelari, ba chiar nici n-au mai dat pe-acolo. Printre ei, la loc de frunte, se regasesc si parlamentari de Braila, cum ar fi, de exemplu, Alin Teodorescu. Situatia este insa una generala, majoritatea parlamentarilor trecind pe la serviciu mai rar decit merge un om normal la biblioteca.
N-am inteles niciodata de ce aceasta meserie nu se supune regulilor unei slujbe normale. Adica sa existe un program minim de lucru de 40 de ore pe saptamina, concediu normal, de 20-30 de zile, iar la trei abateri, desfacerea contractului de munca. Si nu poate nimeni sa spuna ca parlamentarii ar duce-o greu la serviciu, ba dimpotriva: au masini de serviciu, restaurant la preturi studentesti, secretare, sefi de cabinet, bani pentru deplasari, deconturi, ba chiar si pentru chirii inexistente. Au vacante mai mari decit elevii sau fotbalistii, desi legi de votat ar fi girla. Toate acestea reprezinta avantaje pentru care un angajat obisnuit munceste de-si da duhul.
Dar culmea e ca, desi chiulesc pe rupte de la serviciu, toti parlamentarii au absentele motivate. Nu stiu cum pot motiva lipsa din teritoriu, de exemplu, cind ei ar trebui sa fie in fiecare vineri prezenti in circumscriptia in care au fost votati. Nu mai spun de sutele de absente din plen. Or avea scutire de la medici ori adeverinte de la parinti? Scuza cum ca multi dintre ei lucreaza pe la partid nu ne incalzeste cu nimic, din moment ce ei sint platiti sa munceasca la Parlament. E ca si cum un profesor, de exemplu, nu vine la munca vreo luna, deoarece a avut de dat meditatii acasa.
Iar ironia este ca, desi se comporta ca si cum n-ar avea nici un fel de patron, parlamentarii sint de fapt angajatii nostri, pe banii nostri. Poate ar fi trebuit sa le inventam noi un cod al muncii, special pentru ei. Sau, mai degraba, un cod al bunului simt.




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii