* teoretic, lucrarea este gata * practic, însă, ce vedem la fața locului nu prea seamănă a parc nou, din moment ce, încet dar sigur, buruienile pun din nou stăpânire pe acel teren
Şi acum sunt fel de fel de interpretări privind sculptura futuristă din lemn, aflată în spatele muzeului de istorie, interesant fiind ce reprezintă aceasta (în afara viziunii artistului ): configutaţia ADN-lui uman, o gaură de vierme în nu ştiu ce galaxie etc. Principalul este că ne pune imaginaţia în mişcare. Şi pe această temă s-ar putea organiza şi un concurs.
Dar să trecem la lucruri mai pământene. Şi anume la faptul că respectiva operă de artă a suferit “n” amânări, de luni şi luni de zile, până când costisitoarea investiţie a fost finalizată. Sau cât de funcţionale sunt băncile din beton (vara foarte calde şi iarna sloi de reci), ele fiind amplasate aiurea, fără vreun reazem şi stând cu picioarele întinse în calea pietonilor, iar dacă vrei să stai cu faţa spre părculeţ, trebuie să calci spaţiul verde. Dovadă că nimeni nu foloseşte aceste bănci, în afară de câte un om al străzii, care de cele mai multe ori le preferă pe cele din zona Punctului de documentare - informare în domeniul turismului, închis non-stop.
Şi ajungem la aspectul gazonului, parcurgând atenţionările cu textul “Nu călcaţi spaţiul verde recenat semănat”. Bine spus semănat, după ce s-au montat şi duzele de irigat. Rău este ce s-a semănat, adică pe terenul cu pământ adus din cine ştie ce câmp au apărut din belşug tot felul de bălării şi plante tehnice. Şi este posibil ca asemenea buruieni să fie din apa de irigat, dacă este din Dunăre şi nefiltrată. Iar cine trebuie să sară efectiv pe acele dale din beton să-şi aducă aminte de şotron. Plus că riveranii au umplut coşurile de gunoi cu tot felul de ambalaje, resturi menajere etc. Coșuri de gunoi care sunt şi acum inestetic înfăşurate cu benzile alb/roşii de la împrejmuirea organizării de şantier (cum întâlneşti şi în diverse locuri din Brăila). Alte comentarii sunt de prisos.
