Intr-un grajd al fostului IAS "Dropia" Insuratei, un tinar bucurestean si-a incropit o mica afacere zootehnica. Costel Gainaru are 30 de ani, este casatorit si are un copil. Gainaru s-a nascut in Braila, dar parintii s-au mutat in capitala cind el avea doar citiva ani, asa ca se considera bucurestean in toata regula. De altfel, chiar si in prezent parintii lui traiesc tot in Bucuresti, singurul care a lasat confortul capitalei pentru noroiul de la tara fiind Costel. "Am plecat de mic cu parintii in Bucuresti. Acolo am copilarit, acolo am terminat scoala. Parintii mei sint inca in Bucuresti. Totusi, desi am trait atitia ani in capitala, nu mi-a placut niciodata orasul. Am simtit chemarea pamintului dintotdeauna. Chiar daca de profesie sint lacatus mecanic, am simtit ca nu asta vreau sa fac toata viata. De aceea am urmat si cursurile unei scoli de zootehnie si am devenit operator insamintator de bovine si suine. Sint operatorul satului Liscoteanca. Aici mi-am cunoscut sotia, bunicii ei sint din sat", si-a inceput povestea Costel Gainaru.
Animalele de rasa, din ce in ce mai greu de gasit in Romania
Imediat dupa casatorie cei doi s-au gindit sa inceapa o afacere in agricultura, pamintul si animalele fiind singurele surse de venit in zona. Asa ca au inceput prin a se scoli. "Aventura mea in agricultura a inceput in 1998, mai intii cu oi, apoi cu porci. Nu a mers, am avut ghinion, asa ca in 2000 am trecut la vaci. Am fost multumit si am continuat cu vacile. Eu am facut prin Oficiul Judetean de Consultanta Agricola (OJCA) cursuri de zootehnie si sotia de agricultor. Am inceput cu 2 vitele, le-am facut mari si apoi le-am inmultit prin insamintari artificiale. Am mai si cumparat si asa ne-am extins. Avem acum 11 vaci cu lapte, 5 juninci si 9 vitei, iar pina la primavara vrem sa mai cumparam 7 vaci. Oricum imi doresc sa ajung la 25 vaci de lapte plus produsii lor. Pentru a le asigura hrana lucram 20 ha, 4 ha in proprietate si 16 ha in arenda. Am numai rasa metis “Holstein”, le-am cumparat de la cetateni din comuna, niciodata cu subventie, numai din resurse proprii. Nu avem exemplare de rasa pura. Animalele de rasa, performante, s-au dus la niste preturi ca nu ni le putem permite. In plus sint si foarte greu de gasit in Romania, iar lucrul acesta s-a vazut la ultima subventie. Putini crescatori au reusit sa beneficieze de ea pentru ca in tara nu s-au gasit vaci performante, certificate" a mai spus Gainaru.
Un loc incarcat de istorie
Curtea in care se afla microferma lui Gainaru este impresionanta. Este un amestec de cladiri vechi, impunatoare, si constructii mai noi, tipic comuniste. Gainaru ne-a povestit ca, de fapt, aceasta este mosia unuia din fostii mari boieri ai zonei, boierul Panas, confiscata la nationalizare si transformata in ferma agricola de stat. Curtea este organizata in doua compartimente: zona de locuit, formata din conac - o cladire impozanta, stilata - inconjurat de acareturi, si grajdurile. Batrinii satului spun ca pe vremuri mosia era de o stralucire greu de banuit acum, cind totul este innegrit de trecerea anilor si napadit de balarii. Si totusi, frumusetea constructiilor, bunul gust, calitatea materialelor folosite se vad, timpul nereusind sa distruga complet maretia de altadata.
Gainaru a achizitionat grajdul de la fostul IAS "Dropia" prin licitatie, cu suma de 131 milioane de lei vechi. A fost de fapt o magazie, iar pentru reamenajarea ei a mai cheltuit inca pe atit. Acum ferma corespunde standardelor.
"Curtea aceasta plus vreo 600 ha de pamint a apartinut unui boier grec, Panas. La nationalizare i s-a confiscat totul, iar comunistii au transformat locul mai intit in gospodarie agricola si apoi in IAS. Dupa revolutie, IAS-ul s-a desfiintat, iar pamintul s-a impartit la oameni. Conacul si cladirile vechi, acareturile, au fost retrocedate mostenitorilor boierului, iar grajdurile, magaziile, ateliere, pentru ca au fost construite de comunisti, au fost scoase la licitatie de lichidator. Ele au fost cumparate de mai multi producatori agricoli care le-au transformat in ferme de animale, asa ca aici functioneaza acum mai multe ferme private", a explicat Gainaru.
"E greu sa fii singur"
Pentru a avea dreptul de a inregistra si conduce exploatatia, dar si pentru a putea beneficia de subventii, Gainaru a avut nevoie de studii in domeniu. "Diploma de la OJCA, da, imi trebuia, dar avind in vedere ca nu eram de meserie, ce am invatat acolo mi-a fost de mare folos. Am invatat despre organizarea fermei, furajare, legislatie, fara discutie am invatat multe lucruri. Dar, mai ales, am cunoscut oameni care ma pot ajuta, ma pot consilia. Acum stiu la nevoie unde sa ma duc si pe cine sa intreb. Ne-am apropiat mult de dl inginer (inginerul Centrului Local de Consultanta Agricola, Lica Serban - n.r.) care ne-a si ajutat de fiecare data cind i-am cerut. E greu sa fii singur, sa nu ai pe cine te baza, mai ales ca eu veneam complet din afara, nu proveneam nici din domeniul agricol, nici din orasul Braila", a mai spus tinarul.
Costel Gainaru nu se teme de integrarea in Uniunea Europeana. El considera ca europenii vor intelege ca fermierii romani au avut prea putin timp la dispozitie sa se pregateasca si vor da dovada de ingaduinta pentru ca spune el: "Trebuie sa avem si noi sorti de izbinda. Ar fi pacat sa nu razbim ca, sa stiti, nu a fost deloc usor nici ca munca, nici ca bani, mai ales pentru cei ca noi care au luat-o efectiv de la zero".
"Nu ma consider un om bogat, dar sint un om implinit"
Sotii Gainaru pretrec foarte mult timp la ferma. Cind vremea permite, chiar si fiica lor, in virsta de 5 ani, ii insoteste, iar dupa putere, fiecare primeste anumite responsabilitati. Au aproape tot ce le trebuie, spun ei, aceasta insemnind nu neaparat avutie, cit fericire. "Nu ma consider un om bogat, mai ales ca mai avem multe de facut la ferma. Dar sint un om implinit. Aici e locul meu, fac ce imi place, am in jur oameni pe care pot sa ma bazez. Nici nu ma pling, ducem un trai decent. Nu am fost anul acesta in concediu pentru ca toata vara am avut lucrari la grajd, dar de obicei mergem. Nu ne retinem de la mici placeri, dar nici nu abuzam. Sincer, nu stiu ce cred ceilalti despre cresterea vacilor, dar pentru noi este o afacere rentabila. O vaca oricit de prost ar merge, oricit de prost intretinuta ar fi, si tot asigura pe luna un profit de 2,5 milioane de lei vechi. La 10 vaci cu lapte ai 25 milioane de lei. Unde cistigi mai usor in alta parte aceasta suma? Nicaieri, va garantez. Banul nicaieri nu il cistigi usor, de aceea este foarte important sa faci ceea ce iti place, iar mie imi place zootehnia", a incheiat hotarit Costel Gainaru.
Animalele de rasa, din ce in ce mai greu de gasit in Romania
Imediat dupa casatorie cei doi s-au gindit sa inceapa o afacere in agricultura, pamintul si animalele fiind singurele surse de venit in zona. Asa ca au inceput prin a se scoli. "Aventura mea in agricultura a inceput in 1998, mai intii cu oi, apoi cu porci. Nu a mers, am avut ghinion, asa ca in 2000 am trecut la vaci. Am fost multumit si am continuat cu vacile. Eu am facut prin Oficiul Judetean de Consultanta Agricola (OJCA) cursuri de zootehnie si sotia de agricultor. Am inceput cu 2 vitele, le-am facut mari si apoi le-am inmultit prin insamintari artificiale. Am mai si cumparat si asa ne-am extins. Avem acum 11 vaci cu lapte, 5 juninci si 9 vitei, iar pina la primavara vrem sa mai cumparam 7 vaci. Oricum imi doresc sa ajung la 25 vaci de lapte plus produsii lor. Pentru a le asigura hrana lucram 20 ha, 4 ha in proprietate si 16 ha in arenda. Am numai rasa metis “Holstein”, le-am cumparat de la cetateni din comuna, niciodata cu subventie, numai din resurse proprii. Nu avem exemplare de rasa pura. Animalele de rasa, performante, s-au dus la niste preturi ca nu ni le putem permite. In plus sint si foarte greu de gasit in Romania, iar lucrul acesta s-a vazut la ultima subventie. Putini crescatori au reusit sa beneficieze de ea pentru ca in tara nu s-au gasit vaci performante, certificate" a mai spus Gainaru.
Un loc incarcat de istorie
Curtea in care se afla microferma lui Gainaru este impresionanta. Este un amestec de cladiri vechi, impunatoare, si constructii mai noi, tipic comuniste. Gainaru ne-a povestit ca, de fapt, aceasta este mosia unuia din fostii mari boieri ai zonei, boierul Panas, confiscata la nationalizare si transformata in ferma agricola de stat. Curtea este organizata in doua compartimente: zona de locuit, formata din conac - o cladire impozanta, stilata - inconjurat de acareturi, si grajdurile. Batrinii satului spun ca pe vremuri mosia era de o stralucire greu de banuit acum, cind totul este innegrit de trecerea anilor si napadit de balarii. Si totusi, frumusetea constructiilor, bunul gust, calitatea materialelor folosite se vad, timpul nereusind sa distruga complet maretia de altadata.
Gainaru a achizitionat grajdul de la fostul IAS "Dropia" prin licitatie, cu suma de 131 milioane de lei vechi. A fost de fapt o magazie, iar pentru reamenajarea ei a mai cheltuit inca pe atit. Acum ferma corespunde standardelor.
"Curtea aceasta plus vreo 600 ha de pamint a apartinut unui boier grec, Panas. La nationalizare i s-a confiscat totul, iar comunistii au transformat locul mai intit in gospodarie agricola si apoi in IAS. Dupa revolutie, IAS-ul s-a desfiintat, iar pamintul s-a impartit la oameni. Conacul si cladirile vechi, acareturile, au fost retrocedate mostenitorilor boierului, iar grajdurile, magaziile, ateliere, pentru ca au fost construite de comunisti, au fost scoase la licitatie de lichidator. Ele au fost cumparate de mai multi producatori agricoli care le-au transformat in ferme de animale, asa ca aici functioneaza acum mai multe ferme private", a explicat Gainaru.
"E greu sa fii singur"
Pentru a avea dreptul de a inregistra si conduce exploatatia, dar si pentru a putea beneficia de subventii, Gainaru a avut nevoie de studii in domeniu. "Diploma de la OJCA, da, imi trebuia, dar avind in vedere ca nu eram de meserie, ce am invatat acolo mi-a fost de mare folos. Am invatat despre organizarea fermei, furajare, legislatie, fara discutie am invatat multe lucruri. Dar, mai ales, am cunoscut oameni care ma pot ajuta, ma pot consilia. Acum stiu la nevoie unde sa ma duc si pe cine sa intreb. Ne-am apropiat mult de dl inginer (inginerul Centrului Local de Consultanta Agricola, Lica Serban - n.r.) care ne-a si ajutat de fiecare data cind i-am cerut. E greu sa fii singur, sa nu ai pe cine te baza, mai ales ca eu veneam complet din afara, nu proveneam nici din domeniul agricol, nici din orasul Braila", a mai spus tinarul.
Costel Gainaru nu se teme de integrarea in Uniunea Europeana. El considera ca europenii vor intelege ca fermierii romani au avut prea putin timp la dispozitie sa se pregateasca si vor da dovada de ingaduinta pentru ca spune el: "Trebuie sa avem si noi sorti de izbinda. Ar fi pacat sa nu razbim ca, sa stiti, nu a fost deloc usor nici ca munca, nici ca bani, mai ales pentru cei ca noi care au luat-o efectiv de la zero".
"Nu ma consider un om bogat, dar sint un om implinit"
Sotii Gainaru pretrec foarte mult timp la ferma. Cind vremea permite, chiar si fiica lor, in virsta de 5 ani, ii insoteste, iar dupa putere, fiecare primeste anumite responsabilitati. Au aproape tot ce le trebuie, spun ei, aceasta insemnind nu neaparat avutie, cit fericire. "Nu ma consider un om bogat, mai ales ca mai avem multe de facut la ferma. Dar sint un om implinit. Aici e locul meu, fac ce imi place, am in jur oameni pe care pot sa ma bazez. Nici nu ma pling, ducem un trai decent. Nu am fost anul acesta in concediu pentru ca toata vara am avut lucrari la grajd, dar de obicei mergem. Nu ne retinem de la mici placeri, dar nici nu abuzam. Sincer, nu stiu ce cred ceilalti despre cresterea vacilor, dar pentru noi este o afacere rentabila. O vaca oricit de prost ar merge, oricit de prost intretinuta ar fi, si tot asigura pe luna un profit de 2,5 milioane de lei vechi. La 10 vaci cu lapte ai 25 milioane de lei. Unde cistigi mai usor in alta parte aceasta suma? Nicaieri, va garantez. Banul nicaieri nu il cistigi usor, de aceea este foarte important sa faci ceea ce iti place, iar mie imi place zootehnia", a incheiat hotarit Costel Gainaru.
