Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Cardiff cred că pot explica de ce unii oameni sunt predispuşi la halucinaţii. În acest sens ei au studiat, împreună cu un grup de colegi lor de la Universitatea din Cambridge, natura predictivă a creierului uman. Rezultatele muncii lor au fost publicate în revista „Proceedings of the National Academy of Sciences", informează agerpres.ro.
Experţii au pornit de la ideea că halucinaţiile se produc din cauza tendinţei creierului uman de a interpreta lumea folosind cunoştinţele anterioare şi predicţiile. Studiul a examinat dacă creierul uman, creând această imagine a lumii, contribuie la psihoză.
Nişte vagi imagini în alb-negru
Cercetarea a constat în studierea a 18 persoane care au suferit de semne foarte timpurii de psihoză menţionate la un serviciu de sănătate mintală al NHS Foundation Trust din comitatul Cambridgeshire şi din oraşul Peterborough. Ei au comparat rezultatele cu cele obţinute de la 16 voluntari sănătoşi. Ambele grupuri au fost întrebate dacă ar putea avea sens nişte vagi imagini în alb-negru. Toate aceste imagini au fost prezentate apoi în culorile originale pentru a îmbunătăţi capacitatea creierului de a înţelege imaginea ambiguă prezentată anterior.
La persoanele cu semne timpurii de psihoză nu s-a înregistrat o îmbunătăţire mai mare a performanţei, comparativ cu grupul de control format din oameni sănătoşi, au constatat cercetătorii. Specialistul Naresh Subramaniam de la Universitatea din Cambridge a spus că aceste constatări sunt importante deoarece ele spun că apariţia de simptome cheie ale bolilor psihice poate fi înţeleasă în termenii unui echilibru alterat al funcţiilor normale ale creierului.
Percepe lucruri care nu sunt de fapt acolo
În acelaşi timp, apariţia acestora sugerează şi că aceste simptome şi experienţe nu reflectă neapărat un creier „deteriorat", ci mai degrabă unul care face eforturi - într-un mod foarte natural - de a da sens unor date care sunt ambigue. Unul dintre autorii studiului, dr. Christoph Teufel, de la Universitatea din Cardiff, a declarat că constituirea unei viziuni este un proces constructiv, cu alte cuvinte, creierul nostru creează lumea pe care noi o percepem.
Un exemplu în acest sens ar fi o persoană care se plimbă prin cameră şi identifică o formă neagră care se mişcă repede precum pisica sa, în ciuda faptului că informaţia vizuală nu a fost mai mult decât o pată. În acest caz, intrarea senzorială a fost minimă, iar cunoştinţele anterioare au făcut munca de creaţie. Prof. Paul Fletcher, de la Universitatea din Cambridge, a declarat că a avea un creier predictiv este foarte util deoarece ne face eficienţi şi părtaşi la crearea unei imagini coerente a unei lumi ambigue şi complexe.
„Însă, de asemenea, aceasta înseamnă că nu suntem foarte departe de a percepe lucruri care nu sunt de fapt acolo, ceea ce este definiţia unui halucinaţii", a adăugat specialistul.
Totodată, Paul Fletcher a spus că „experienţele perceptive alterate" nu se limitează numai la persoanele cu boli mintale, ci au fost observate într-o formă mai uşoară la întreaga populaţie.
