- Mulţi, foarte mulţi artişti care au venit la Brăila de-a lungul anilor s-au afirmat şi continuă să se afirme pe plan internaţional...
- Într-adevăr, zeci de tinere voci pe care publicul le aplaudă azi pe scene importante din multe ţări au cântat pentru prima oară în viaţă în teatrul în care cândva debuta Hariclea Darclée, şi au primit aici încurajările şi îndrumările mele. Nu e vorba numai de artişti români, ci şi italieni de pildă, sau din atâtea alte ţări.
Scopul meu, pe care caut să-l ating prin tot ce fac aici, este perpetuarea la nivel global, cum se spune acum, a marilor tradiţii ale artei cântului, aflate în declin în multe ţări. Nu voi cita nume, dar voi face totuşi câteva precizări. Frecventarea Cursurilor de Măiestrie Aristică, Master Classes, prezenţa la Festivalul şi Concursul Internaţional de Canto Hariclea Darclée, constituie pentru noile talente un punct de referinţă vital în cariera lor incipientă, prestigiul nostru fiind imens. Progresele pe care le fac aici în câteva zile le par lor înşile de necrezut. Şi aş mai spune un lucru: cel mai mult îi admir pe cei care intră în cânt ca în ordinele religioase, pe cei care nu se mulţumesc cu atmosfera călduţă oferită de unele teatre occidentale, ci asumă eroic condiţia artistului care studiază permanent, căutând să atingă, pe cât posibil, perfecţiunea.
- Ce contează cel mai mult pentru un artist liric: talentul, munca, inteligenţa?
- Toate acestea nu sunt totuşi suficiente. Contează vocea, desigur, tehnica de canto, stilul, contează apariţia, prestanţa, farmecul, muzicalitatea, personalitatea fiecăruia, inteligenţa, capacităţile dramatice şi magnetismul personal, puterea magică de a seduce publicul, de a intra în sintonie cu sufletul şi cu sensibilitatea lui, şi asta nu se poate obţine decât cu preţul unei adevărate smerenii, căci nu trebuie niciodată să uităm că arta cântului este o artă sacră, pe care suntem chemaţi s-o oficiem în fiecare clipă la superlativ.
