Am tot discutat si discutam in continuare despre institutii si organizatii, organisme, acorduri internationale, tratate de aderare si asa mai departe. Discutam despre Uniunea Europeana si viitoarea sa Constitutie, despre federalism sau suprastatalitate. Concepte, idei frumoase, vise utopice, transformate, in zeci de ani, e adevarat, cu munca si eforturi permanente, prin negocieri, cu zeci de mii de ore de negocieri, in realitatea de astazi, in realitatea de miine. Dar ce va fi miine? Sau mai simplu, cum va fi viata noastra miine, in Romania sau in Europa? Este normal ca fiecare, in felul sau, sa aspire la prosperitate si siguranta. De asemenea, se spune ca fundamentul noului progresism este format din concepte ca sanse egale, responsabilizare personala si mobilizarea cetatenilor si a comunitatilor. Odata cu drepturile vin si responsabilitatile. Trebuie sa gasim modalitati de a avea grija de noi insine, deoarece acum nu ne mai putem baza pe marile institutii in acest sens. Politica publica trebuie sa isi deplaseze centrul de interes dinspre redistribuirea avutiei inspre incurajarea crearii ei. Astazi, alaturi de tarile scandinave, Olanda este tara cu unul dintre cele mai ridicate niveluri de protectie sociala. Numai ca nu este suficient ca oamenii sa fie protejati de Guvern, ei trebuie sa simta si necesitatea responsabilizarii. Intr-o lume marcata de rapide schimbari sociale si tehnologice, dezvoltarea economica necesita educatie permanenta si adaptarea la noile cunostinte. Cultura este cea mai importanta forma de includere sociala. Procesul, sau mai bine zis, procesele care se deruleaza pe continentul european nu sunt desavirsite. Integrarea europeana este in prezent deschisa mai multor tipuri de “Europe”. Botezate cu generozitate si imaginatie, numele acestora spun multe si putin in acelasi timp. Prima denumire aparuta in cimpul de dezbateri teoretice a fost cea a “Europei cu mai multe viteze”. A aparut prin anii ’60, atunci cind se facea distinctie intre Comunitatile europene si tabara britanicilor (grupati in Asociatia europeana a liberului schimb). Cu timpul, in special dupa primul val al extinderii, aceasta Europa a nascut, la rindu-i, alte sensuri. O alta denumire care a facut adepti europeni a fost Europa “a la carte” care reprezinta in acest moment o realitate mai mult sau mai putin discreta. Spre deosebire de Europa cu mai multe viteze, unde obiectivele trebuie sa fie aceleasi pentru fiecare stat participant, Europa “a la carte” lasa la latitudinea statelor forma de participare la procesul comunitar. Un aspect important al acestui mod “a la carte” se refera la criteriile de convergenta privind participarea la moneda unica, criterii care nu sunt indeplinite de toate statele membre, cel putin in prima etapa. (Marea Britanie este in aceasta situatie). Europa cu geometrie variabila este deja o realitate a U.E. Cu precizarea ca aceasta realitate se desfasoara in afara cadrului comunitar. Doua aspecte de geometrie variabila: Acordurile Shengen, in cadrul caruia diverse state membre coopereaza in unele afaceri interne, iar cel de-al doilea aspect tine de cooperarea in materie de securitate (cum ar fi “Eurocorps” creat la initiativa Belgiei, Frantei, Germaniei). O alta Europa care se iveste este Europa cu nucleu dur, concept care a aparut ca urmare a unui memorandum prezentat de catre un grup parlamentar in Bundestag, in 1994, intitulat “Reflectii privind politica europeana”. Acest document evoca posibilitatea aparitiei unui nucleu dur care ar putea reprezenta un centru de atractie si gravitatie pentru celelalte state europene care au posibilitatea si interesul de integrare. Nucleul dur va promova o integrare accentuata intre statele care vor si, mai ales, pot sa faca acest lucru. Pentru generatiile de altadata, Europa unita era o idee mobilizatoare. Pentru generatia actuala este o realitate concreta. Au aparut insa noi intrebari. Ele devin profunde, atit pentru factorii de decizie, cit si pentru opinia publica. Obisnuiti cu hartile de istorie europene, intotdeauna aveam senzatia ca Europa se afla in centrul lumii. Caci intrebindu-ne “ce fel de Europa”, trebuie sa ne intrebam “ce fel de lume?” Ce fel de lume ne dorim, noi, cetatenii romani, sa avem miine, aici, la noi acasa? Ne dorim aceleasi conditii din Europa occidentala, pe care le admiram si le respectam atunci cind vizitam aceste state? Atunci trebuie sa incepem de astazi sa ne apreciem singuri viata, cerintele pe care le avem de la “ceilalti”, dar si obligatiile noastre catre “ceilalti”... Cu toate aceste semnari de tratate, acorduri, dosare si negocieri, am putea spune, chiar in ciuda lor, integrarea fiecarui cetaten roman, fie el brailean sau chiar galatean in Uniunea Europeana, depinde de mine, depinde de tine, de familiile noastre, de vecini, prieteni, cunostinte! De noi toti! Cind vom fi constienti ca suntem europeni, atunci cu adevarat vom fi fost europeni, cu o secunda mai devreme!
