Au trecut deja 21 de zile din campania electorala pentru alegerile locale si, culmea, cetatenii Brailei sint la fel de debusolati ca si in prima zi. Nu stiu ce discuta candidatii cu oamenii pe strada - ca e o nebunie de-a dreptul, nici nu iti mai vine sa iesi din casa, ca inevitabil te intersectezi cu un alai -, nu stiu ce le povestesc si ce raspunsuri primesc, dar eu de un lucru sint sigura: va fi cea mai grea alegere din ultimii 18 ani. Incertitudine - e cuvintul care caracterizeaza cel mai bine aceasta perioada. Multi nu stiu nici acum daca vor merge la vot, iar cei care sint decisi sa isi exercite acest drept, habar nu au pe cine vor pune stampila. Si, zau daca pot sa ii condamn. Mai ales ca in aceeasi situatie sint si eu. Este pentru prima data in 18 ani cind nu stiu ce voi face. In urma cu trei saptamini chestia asta nu era o problema - gindeam eu - intr-o luna de campanie, de confruntari directe, de dezvaluiri, sigur voi descoperi, macar citind printre rinduri, candidatul care se apropie cel mai mult de asteptarile mele. Acum, deja sint ingrijorata, nici macar unul, nici de la Primarie, nici de Consiliul Judetean, nu m-a convins. In ceea ce priveste listele consilierilor, nici nu am mai avut rabdarea sa le parcurg pina la capat dupa ce am vazut primele nume. Deci, ce facem? Ce facem cind nu avem de unde alege si, totusi, vrem sa votam? Pentru ca eu vreau sa votez, am mai spus-o si o repet cu toata responsabilitatea. Cum e posibil, ca dupa 18 ani de democratie sa nu ai de unde alege? Asta in conditiile in care in cursa sint 25 de candidati. Si nu ma iau in calcul doar pe mine. Ca de-as fi doar eu, n-ar fi un capat de tara. Dar vorbesc cu prietenii, citesc comentariile de pe net, ascult discutiile de pe strada, prin maxi-taxi, in piata, in parc - brailenii sint buimaciti. Cum de am ajuns in situatia asta?
Din pacate, raspunsul e simplu: in Romania, nici dupa 18 ani de democratie nu exista o scara reala a valorilor. Inteligenta, sinceritatea, bunul simt sint considerate defecte. Iar a fi incoruptibil, nesantajabil, onest in relatia cu cei din jur - dovezi de slabiciune. Fiti siguri, nu au disparut oamenii de bine, doar ca intr-o societate de-a-ndoaselea cum e societatea noastra, adevaratii profesionisti prefera anonimatul.
Ia socotiti, cine face acum politica la Braila? Pe de o parte, vechea garda, formata din fostii activisti, dintotdeauna oameni cu functii si care nu au stiut altceva sa faca in viata decit sa fie sefi. In consecinta, oameni care considera ca li se cuvine totul, nu prea interesati de ce se-ntimpla in lumea de jos. Iar pe de alta, noua generatie, tineri fara realizari concrete in spate, care sint siguri ca succesul nu se obtine decit daca executi ireprosabil ordinele. Putinii tineri cu adevarat merituosi, scapati ca prin urechile acului in politica, nu au nume sonore si ii veti regasi intotdeauna in esaloanele inferioare. In nici un caz nu ii veti regasi prea curind pe vreo lista a candidatilor la functiile importante.
Asa ca, revin, ce facem cind nu avem de unde alege? Pai, cel mai simplu ar fi sa-i lovim acolo unde ii doare cel mai mult. Adica, sa le spunem verde in fata ce credem cu adevarat despre ei, sa nu ne mai umilim confirmindu-le cit de buni si frumosi sint ei, in schimbul unui pix, al unei pungi de zahar sau al unei sticle de ulei. Dar mai ales sa nu ne mai lasam cumparati cu un pahar de tuica, un mic si o bere. Cit despre ziua de 1 iunie? Cel mai bine ar fi ca fiecare dintre noi sa faca exact ce ii dicteaza constiinta. Eu una, voi vota. Pe cine? Chiar nu stiu. Poate reusesc sa ma lamuresc, totusi, in cele 9 zile cite au mai ramas.
Din pacate, raspunsul e simplu: in Romania, nici dupa 18 ani de democratie nu exista o scara reala a valorilor. Inteligenta, sinceritatea, bunul simt sint considerate defecte. Iar a fi incoruptibil, nesantajabil, onest in relatia cu cei din jur - dovezi de slabiciune. Fiti siguri, nu au disparut oamenii de bine, doar ca intr-o societate de-a-ndoaselea cum e societatea noastra, adevaratii profesionisti prefera anonimatul.
Ia socotiti, cine face acum politica la Braila? Pe de o parte, vechea garda, formata din fostii activisti, dintotdeauna oameni cu functii si care nu au stiut altceva sa faca in viata decit sa fie sefi. In consecinta, oameni care considera ca li se cuvine totul, nu prea interesati de ce se-ntimpla in lumea de jos. Iar pe de alta, noua generatie, tineri fara realizari concrete in spate, care sint siguri ca succesul nu se obtine decit daca executi ireprosabil ordinele. Putinii tineri cu adevarat merituosi, scapati ca prin urechile acului in politica, nu au nume sonore si ii veti regasi intotdeauna in esaloanele inferioare. In nici un caz nu ii veti regasi prea curind pe vreo lista a candidatilor la functiile importante.
Asa ca, revin, ce facem cind nu avem de unde alege? Pai, cel mai simplu ar fi sa-i lovim acolo unde ii doare cel mai mult. Adica, sa le spunem verde in fata ce credem cu adevarat despre ei, sa nu ne mai umilim confirmindu-le cit de buni si frumosi sint ei, in schimbul unui pix, al unei pungi de zahar sau al unei sticle de ulei. Dar mai ales sa nu ne mai lasam cumparati cu un pahar de tuica, un mic si o bere. Cit despre ziua de 1 iunie? Cel mai bine ar fi ca fiecare dintre noi sa faca exact ce ii dicteaza constiinta. Eu una, voi vota. Pe cine? Chiar nu stiu. Poate reusesc sa ma lamuresc, totusi, in cele 9 zile cite au mai ramas.
