CInd aveam trei ani am IntIlnit o fetita la coltul strazii unde de-abia ma mutasem. Avea parul blond si lung si statea pe ciuci uitIndu-se la tot felul de obiecte Imprastiate pe trotuar. Cu ea, un baietel blond. Eram timida si am dat sa plec, dar ea m-a strigat: “Hei, vino sa ne jucam!”. M-am apropiat si mi-au zis ca faceau schimb de obiecte. Ce frumos! Am fugit acasa si m-am Intors cu o oglinda dentala veche pe care mi-o daruise tatal meu si am schimbat-o pe niste margele. Fata aceea mi-a devenit cea mai buna prietena si va fi prima domnisoara de onoare la nunta mea din octombrie.
Am crescut Impreuna cu papusi Barbie si romane de dragoste cu pirati si fecioare rapite. Ne speriam una pe alta cu mIini atIrnate In capul scarilor, iar odata am ascuns-o In camara peste noapte, pentru ca mama Imi interzisese sa dormim Impreuna, dar noi ne simteam prea bine la joaca pentru ca sa ne oprim. (Am Inghetat de frica cInd hamsterul meu a fugit chiar lInga usa camarii si mama s-a dus dupa el. Eram atIt de sigure c-o sa ne prinda!). Ne puneam inele de plastic la glezne si aripioare la picioare ca sa ne jucam de-a sirenele In piscina, pentru ca mai apoi sa fugim In pivnita ca sa ne uitam la Poltergeist, asteptInd sa ni se usuce parul. Primavara, sorbeam nectarul din florile de liliac si ziceam ca sIntem zIne.
Au fost si perioade cInd nu am fost atIt de apropiate. In clasa a treia, parintii m-au trimis la o scoala catolica, In timp ce ea a ramas In scoala publica. La Inceputul liceului, ne-am racit una de alta - ea, Intr-un grup de golanasi, eu, obsedata de baieti si de poezie. Imi amintesc Insa cum i-am povestit despre primul meu sarut cInd aveam 14 ani si cum ea mi-a spus despre moartea neasteptata a unchiului ei, cInd avea 19 ani. S-a maritat cu prietenul ei din liceu, cInd avea 21 de ani. Eu ma marit pentru prima oara la 33.
Pe hIrtie, sIntem din lumi total diferite. Ea, dintr-o familie de muncitori, eu dintr-una de oameni cu educatie universitara. Ea a crescut cu o puternica credinta crestina, In timp ce mama mea a abandonat catolicismul pe cInd aveam 12 ani, iar tatalui meu nu i-a pasat prea mult de religie. Eu Imi termim studiile doctorale, In timp ce ea nu si-a terminat facultatea. Eu am locuit pe peste tot In lume, ea a stat tot timpul In statul nostru de origine. Poate ca daca ne-am fi IntIlnit acum pentru prima data, nu am fi devenit niciodata prietene, desi cIteodata, cInd sIntem Impreuna, mi se pare ca ne-a fost scris sa ne cunoastem. Nu ma pot imagina pe mine Insami fara sa o fi cunoscut pe ea. Nu ma pot imagina fara ca ea sa ma fi cunoscut.
Cei din mediul meu social Ii resping adeseori puternica credinta crestina pe care o Impartaseste. Unii o numesc naiva, altii provinciala, anacronistica sau irelevanta In contextul vietii noastre moderne. In ceea ce ma priveste sInt bucuroasa ca am cunoscut-o si iubit-o Inainte de a fi dezvoltat o gIndire critica, pentru ca ea Isi traieste credinta cu o anume gratie care pe mine una ma umileste si ma inspira. Acum noua ani, a dat viata prematur la doua fetite gemene, pe care le-a tinut In brate In timp ce se stingeau. S-a zbuciumat mult din cauza asta, dar credinta nu i s-a clatinat. Imi trimite si acum carti postale cu versete biblice, iar eu le primesc cu bucurie, pentru ca Bibliile mele sInt acoperite de praf, si am tendinta sa uit ca si Cartea Cartilor poate oferi la fel de mult confort precum Tao Te Ching, Kahlil Gibran sau Rumi, chiar daca nu mai e chiar asa de la moda.
Nimic din toate acestea nu are importanta atunci cInd ma uit la prietena mea si o vad pe fetita cu care am Incercat sa vInd apa In fata casei mele. (Nimeni nu a vrut sa cumpere, asa ca am hotarIt sa le dam jogger-ilor mostre gratis). Nu are importanta pentru ca Inca Ii mai aud vocea cIntInd Beautiful Dreamer pentru mine si pentru ca stiu ca ea poarta cu sine amintirea persoanei care am fost odata - si care Inca mai sInt - amintire pe care eu am pierdut-o. Si pentru acest motiv, printre multe altele, tin la ea cu toata fiinta mea.