• un caz revoltător se află în atenţia Tribunalului Brăila • magistraţii trebuie să descâlcească iţele unei afaceri încurcate • legile încălecate unele peste altele constituie principala cauză care poate conduce la încălcări flagrante ale unor drepturi constituţionale • Florinel Cărbunaru, un brăilean de bună credinţă, s-a trezit victima unor maşinaţiuni suspecte care l-au târât la judecată • alături de Cărbunaru, este implicată în procese şi Primăria Brăilei, după 19 ani de la apariţia Legii 10/2001 • la mijloc este un teren din port, pentru care moştenitorii n-au depus nici măcar un act de proprietate
Se întâmplă în Brăila! După 30 de ani de la căderea comunismului şi după 9 ani de când a devenit proprietar de drept asupra unei clădiri, Florinel Cărbunaru, un brăilean de bună credinţă, care trăieşte dintr-o mică afacere bazată pe meseria lui de bază - tâmplăria – şi care a muncit şi prin străinătate, se trezeşte cu sabia exproprierii deasupra capului. Cum s-a ajuns aici? Ei bine, mai mulţi factori au concurat la conturarea acestei situaţii revoltătoare, care dacă nu va fi îndreptată de Tribunalul Brăila este un caz ce se pretează pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Mai exact, ăsta este rezultatul când legile se încalecă unele peste altele! Facem precizarea, încă de la bun început, că acest articol este rodul unor discuţii cu judecători pensionari, cu avocaţi specializaţi în drept administrativ şi civil, dar şi cu persoane care în trecut au ocupat funcţii importante în administraţia publică locală, după ce le-am prezentat documentele. Care sunt legile “încălecate” unele peste altele: 1. legile reparatorii (restituirea imobilelor confiscate în mod abuziv de regimul comunist) a căror aplicare trebuia să se termine demult 2. legile insolvenţei care obligă lichidatorii să vândă activele agenţilor economici aflaţi în faliment cât mai repede pentru a îndestula creditorii (de multe ori chiar Statul) 3. legile care obligă Unităţile Administrativ Teritoriale (UAT) să-şi ia bani din exploatare (concesionare) a terenurilor aflate în administrare. La aceste 3 puncte adăugaţi faptul că a devenit lichidator cine a vrut şi cine n-a vrut, deşi este nevoie de cunoştinţe juridice mai mult decât solide pentru a gestiona activele unor societăţi comerciale, unele aflate sub ameninţarea revendicării de către foştii proprietari. În plus, accesul la nişte informaţii cu privire la dosare de restituire, de care s-au folosit şi încă se folosesc nişte băieţi deştepţi reuniţi sub forma unor grupări extrem de eficiente (case de avocatură, experţi ş.a.m.d.) în aflarea, preluarea şi rezolvarea unor litigii de pe urma cărora, doar DNA-ul ar putea afla adevăraţii beneficiari finali.
O notificare şi 14 ani de tăcere
În 8 noiembrie 2001 este depusă la Primăria Brăilei o Notificare de către d.na Weisman Aliza, prin procurator Verona Dan Gheorghe Maria, în baza Legii 10/2001, şi astfel se deschide dosarul nr.1232/2001, cu privire la restituirea mai multor imobile (terenuri), printre care Productelor, nr.29. În fapt, Weisman Aliza este moştenitoarea lui Abramovici David, ale cărui proprietăţi au fost naţionalizate prin Decretul din anii 50. Mai exact, Productelor nr.29 este enumerat în dreptul lui Abramovici David, “proprietăţile fiind menţionate fără a exista referire la suprafeţe de teren ci doar precizarea de “apartament”, fără a exista o altă descriere a proprietăţilor, schiţă, vecinătăţi etc”, după cum se precizează într-o adresă oficială a Primăriei Brăila, ca răspuns la o adresă tot oficială trimisă de ziarul “Obiectiv – Vocea Brăilei”. Iată de ce, pe bună dreptate, notificatoarei i s-a pus în vedere în mod oficial de către funcţionarii Primăriei să depună la dosarul de restituire documente de identificare ale imobilului - Productelor 29 - inclusiv actul de proprietate. “Pretenţiile notificatorilor nu sunt susţinute nici până la această dată de prezentarea actului de proprietate asupra imobilului”, se afirmă în adresa nr. M737/02.03.2020 a Primăriei Brăila, trimisă ziarului nostru. Ei bine, Comisia Locală pentru Aplicarea Legii nr.10/2001 din cadrul Primăriei a transmis mai multe solicitări de completare a dosarului cu înscrisurile necesare soluţionării notificării, după cum urmează: în data de 25.01.2002, 12.06.2006, 12.11.2007 şi 02.07.2014, în condiţiile în care vorbim de gestionarea unui număr de 4.000 de dosare de restituire. Ce răspuns s-a primit? ZERO. Mai mult, în ultima adresă, cea cu nr. 28353/02.07.2014, notificatorilor li s-a transmis “că pentru a putea continua procedura de identificare a proprietăţii notificate era nevoie inclusiv de un raport de expertiză”, iar “la nivelul Primăriei nu au existat şi nu există nici în prezent experţi acreditaţi sau atestaţi pentru a putea continua procedura de identificare”. Ce răspuns s-a primit? TOT ZERO!
În aceste condiţii, în baza Legii nr. 165/2013, prin Decizia Primarului nr.735/13.02.2015, s-a respins notificarea şi s-a închis dosarul de restituire. “Cu privire la analiza şi gestionarea dosarului constituit în baza legii nr.10/2001 pentru acest teren şi pentru restul proprietăţilor “apartamente” prevăzute la poziţia nr.11 din Decretul de naţionalizare nr.92/1950 nu au fost depuse documente necesare soluţionării de către municipiul Brăila a notificărilor de restituire în natură sau măsuri compensatorii nici după expirarea termenului de 120 de zile impus de prevederile Legii nr.165/2013”, se mai arată în adresa Primăriei. Culmea, deşi surse autorizate ne-au declarat că în termen de 30 de zile trebuia atacată Decizia Primarului, abia peste mai bine de un an “răsare” dosarul nr.1077/113/2016, prin care noii moştenitori – nepoţii primei notificatoare – prin Casa de avocatură Iordan şi Asociaţii, atacă respingerea notificării. În acest dosar apare şi expertul Jianu, care dă verdictul cu privire la Productelor, nr. 29 şi Str. Mercur nr. 37A, ca fiind unul şi acelaşi imobil.
Numai că situaţia juridică a terenului s-a schimbat între timp şi în “peisaj” a apărut un cumpărător şi un concesionar de bună credinţă. În mod surprinzător, la un moment dat acest dosar se suspendă şi apare pe rolul instanţei dosarul nr. 3916/196/2018, prin care aceeaşi Casă de avocatură cere constatarea nulităţii absolute a Contractului de concesiune încheiat cu Florinel Cărbunaru, în baza art.21, alin 5 din Legea nr.10/2001.
Cum poate fi călcat în picioare dreptul de proprietate
Foarte important de precizat este că terenul de pe str. Mercur, nr.37 este atestat la domeniul privat al municipiului Brăila astfel: str.Mercur nr.37 A, lot 1 (300mp) şi Mercur nr.37A lot 2, în suprafaţă de 209 mp. Pe acest ultim teren, niciun centimetru în plus, niciun centimetru în minus, este amplasată o clădire care a aparţinut la un moment dat firmei Dekoram Group SRL. Această firmă a ajuns în procedură de faliment conform Legii 85/2006, iar lichidatorul judiciar “Dan Vasilica” a organizat licitaţie publică conform Hotărârii Adunării Generale a Creditorilor din data de 20.07.2010 pentru “vânzarea imobilului din str. Mercur nr.37, construcţia C3 din Raportul de evaluare cu o suprafaţă de 209 mp, la sol, neamenajată şi nefolosită”. Licitaţia nu a fost contestată de nimeni, deşi s-a făcut publicitate de vânzare chiar în ziarul Obiectiv, clădirea a fost adjudecată de Florinel Cărbunaru, “fără teren, terenul fiind proprietatea UAT Brăila şi urmează a fi concesionat”, după cum se specifică în procesul verbal de licitaţie din 3 iunie 2011. După această achiziţie, Cărbunaru a solicitat concesionarea terenului de sub clădirea cumpărată, iar prin HCLM Brăila nr.212/26.06.2013 a fost aprobată concesionarea prin încredinţare directă a celor 209 mp. Foarte important! Dreptul de proprietate asupra clădirii cumpărate de la lichidatorul Dan Vasilica a fost înscris în Cartea funciară încă din luna noiembrie 2011, fiind opozabil tuturor. NIMENI n-a atacat vreme de 3 ani înscrierea în cartea Funciară. Drept urmare, conform Deciziei nr.1822/11iunie 2014, Secţia I a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi art. 860, pct.2 Noul Cod de Procedură Civilă, cererea de evicţiune se prescrie în 3 ani. Pe înţelesul tuturor, dreptul de proprietate asupra clădirii din str. Mercur nr.37 A lot 2, NU MAI POATE FI ATACAT DE NIMENI, NICIODATĂ. Aceste amănunte legale extrem de importante ne-au fost furnizate de avocaţi cu multă experienţă în domeniu. Aşadar, terenul în suprafaţă de 209 mp NU ESTE LIBER DE SARCINI! Cum ar putea fi retrocedat?
Tribunalul Brăila are ultimul cuvânt
Revenind, în dosarul nr. 3916/196/2018 nepoţii moştenitoarei lui Abramovici David, cel care a fost nedreptăţit de regimul comunist prin confiscarea unor imobile, cer prin Casa de avocatură Iordan anularea contractului de concesiune nr. 1582/19.03.2015. De menţionat că dreptul de concesiune rezultat este, de asemenea, înregistrat în Cartea Funciară, încă din 25.03.2015. Motivul? “Sub sancţiunea nulităţii absolute, până la soluţionarea procedurilor administrative şi după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea(....)grevarea sub orice formă a bunurilor imobile notificate potrivit prevederilor prezentei legi”, conform art. 21, alin 5 din Legea nr.10/2001.
Trist este că, la Judecătorie, acest articol a fost înghiţit pe nemestecate şi a rezultat Hotărârea instanţei din 9 mai/2019 care a anulat Contractul de concesiune asupra terenului pe care este amplasată o clădire al cărei proprietar nu se mai poate schimba. Ce-ar trebui să facă Florinel Cărbunaru pentru “repunerea părţilor în situaţia anterioară”? Să-şi ia clădirea în spate şi să plece cu ea?
Cum era de aşteptat, atât Cărbunaru cât şi Primăria au făcut apel şi instanţa superioară a dat câştig de cauză apelanţilor pe motive de competenţă materială (Judecătoria nu avea dreptul să judece cauza, pe înţelesul tuturor) trimiţând cauza spre judecare în primă instanţă Tribunalului Brăila, Secţia I civilă. Şi totuşi în Decizia nr.19/2020 într-un paragraf se menţionează că “instanţa a reţinut că motivul de nulitate trebuie să fi existat în momentul încheierii actului a cărui anulare se cere”.
Pe scurt: Notificarea este depusă pe 8 noiembrie 2001; 14 ani, deşi Primăria a trimis 4 adrese prin care solicita lămuriri pentru identificarea terenurilor, plus acte de proprietate, notificatorii n-am mai dat niciun semn; în 13.02. 2015, în baza legii 165/2013, Dispoziţia Primarului nr. 735 respinge notificarea nr.1622/08.11.2001; Dispoziţia Primarului NU este atacată; contractul de concesiune este încheiat pe data de 19.03.2015. Concluzia? La momentul încheierii Contractului de concesiune NU A EXISTAT NICIUN MOTIV DE NULITATE.
Mâine, 4 martie 2020, începe rejudecarea acestui dosar care în primă instanţă a însemnat, fără ocolişuri, exproprierea unui cumpărător de bună credinţă, a unui concesionar de bună credinţă, după 9 ani de folosinţă a imobilului de pe str. Mercur, reabilitat, bineînţeles, de acelaşi Florinel Cărbunaru. Întrebare? Cum este posibil într-un stat european, cu o Constituţie care garantează dreptul de proprietate, un cetăţean de bună credinţă să se trezească, după 9 ani, într-o asemenea situaţie?
