"Partid inima tarii", "Partidul", "Metafora pentru partid" sau "Partid erou" sint doar citeva din titlurile unor poezii care au vazut lumina tiparului la Braila, inainte de decembrie '89. O parte dintre autorii lor au fost ingropati in anonimat, altii si-au continuat cariera literara, primind si acum finantari din bani publici pentru publicarea unor volume de versuri. Lucian Chisu, Aurel Furtuna, Gheorghe Lupascu, Hugo Maracineanu, Nicolae Grigore Marasanu, Aurel Buricea, Valeriu Perianu sint citeva din personalitatile literare de astazi ale Brailei care semnau, in urma cu doua - trei decenii, in cartile inchinate Partidului Comunist Roman.
Unii dintre ei sustin cu tarie ca nu au nici o legatura cu versurile aparute sub semnatura lor in volumele inchinate regimului comunist in timp ce altii recunosc ca au facut compromisuri de dragul banilor ori pentru a scapa de neplacerile de la serviciu. Unii spun ca daca nu ar fi semnat osanalele la adresa PCR ar fi cazut victime Securitatii, in timp ce altii declara sus si tare ca titlurile poemelor le-au fost schimbate de cei responsabili cu intocmirea culegerilor de versuri.
Nicolae Grigore Marasanu: "Nimeni nu ne obliga sa scriem anumite texte"
"Acele titluri cu partidul le puneau cei care editau cartea si te trezeai cu astfel de chestii. Ce puteai sa faci? Te puneau in fata faptului implinit", sustine poetul Nicolae Grigore Marasanu. "Daca luati cartile mele nu veti intilni nici o astfel de poezie. Probabil erau pe plan local, niste culegeri. Titlurile le puneau cei care plateau cartea", se scuza artistul. "Acest lucru se intimpla si la edituri mari. Pentru scriitori nu erau sarcini de partid poeziile patriotice. Acele culegeri, probabil erau sarcini pentru cei care le editau", completeaza Marasanu, numit, anul trecut, la propunerea viceprimarului Daniela Vasioiu, cetatean de onoare al Brailei.
Marasanu explica, pe de alta parte, greutatile pe care le intimpinau scriitorii inainte de '89 in comparatie cu cele pe care le intimpina acum: "Inainte era greu pentru ca trebuia sa patrunzi intr-un plan al unei edituri, trebuia sa astepti. Atunci era greu sa treci prin toate mizeriile cenzurii respective. Eu am avut de suportat din punctul acesta de vedere. Nimeni nu ne obliga sa scriem anumite texte, dar daca scriam ceva care nu convenea ni se scotea din volum. Am patit lucrul acesta la editurile Eminescu si Albatros. Acum este greu din punct de vedere financiar. Poti sa numeri pe degete scriitorii care pot sa faca rost de o sponsorizare, de la stat sau particular... Trebuie sa umbli singur dupa sponsori."
Lucian Chisu: "Inainte de 1989 scriitorul se bucura de un prestigiu care astazi e foarte greu de atins"
Criticul Lucian Chisu, prezent si el cu versuri dedicate partidului intr-una din antologiile aparute la Braila in anii '70, spune ca, la vremea cind a scris poemele, chiar credea in idealurile epocii: "Da, e adevarat, finantatorul, Comitetul Judetean de Cultura si, prin el, Partidul unic, cereau astfel de adeziuni pentru ca volumele aveau un caracter propagandistic. Imi amintesc de doua tomuri intitulate “Trepte”, editate de “Cenaclul Mihu Dragomir” (condus de poetul Gheorghe Lupascu, un literat care a facut mult pentru literatura si creatorii braileni) aparute la distanta de doi ani (...) Tin minte ca am scris o poezie cu titlul “Partidului” sau, mai grav, “Inchinare Partidului”. O alta mi-a fost pusa in seama dintr-o greseala de corectura. Ea apartinea altui membru al cenaclului. La virsta adolescentina la care am scris versurile, acele convingeri erau sincere". Lucian Chisu explica si felul in care functionau lucrurile in literatura de dinainte de Revolutie, subliniind pactul tacit ("conventia") pe care scriitorii il facusera cu Partidul Comunist, dar deplingind si prestigiul pe care si l-au pierdut scriitorii dupa '89: "Un lucru e cert: inainte de 1989 scriitorul se bucura de un prestigiu care astazi e foarte greu de atins, daca nu imposibil. Intr-o societate inchisa si dusmanoasa cum se prezenta comunismul, cultura era o zona libera... de comunism. Cei care scriau totusi pe placul partidului unic erau putini si nesemnificativi. Aveau unele avantaje (mai ales materiale sau de pozitie sociala in ierarhiile de tip nomenclaturist). Pentru ceilalti, majoritarii, atractia politicului nu reprezenta optiunea. Conventia insa... functiona: orice demers cultural de importanta mai mare isi aducea “umilul” obol ca sa poata “trece” si celelalte. Repet, chestiunea devenise o conventie si nu parea deloc suparatoare, cum este inregistrata astazi de evocatorii trecutului", subliniaza Chisu.
Valeriu Perianu: "Era foarte buna cenzura, ca de cenzura nu trecea prostia"
Valeriu Perianu isi aminteste si el cu nostalgie de perioada de dinainte de '89: "Inainte se publicau numai lucruri de calitate. Acum toti neispravitii pot sa scoata o carte, toti neispravitii pot sa aiba un cuvint in ziar. Inainte era foarte buna cenzura, ca de cenzura nu trecea prostia. Poeziile dedicate Partidului nu aveau nevoie de cenzura. Cenzura era la poezia adevarata. La poezia patriotica nu exista cenzura". Perianu recunoaste ca a scris poezii dedicate regimului comunist si chiar ca a facut acest compromis pentru bani: "Am scris. Acele poezii patriotice apareau pentru ca se plateau foarte bine. Nu era nici un patriot, era vorba doar de bani. Capitalism era si pe vremea aceea, dar sub alta forma. Acum publici ce vrei, dar dintr-un milion de carti, trei sau patru sint bune. Acum totul se scoate in regie proprie. Nu se mai finanteaza decit la editura Humanitas pe banii statului, dar acolo domnul care este director general imparte daruri in stinga si-n dreapta si tipareste ce vrea el", acuza scriitorul.
Aurel Buricea: "Si eu am scris poezii dedicate Partidului. M-am compromis, imi pare rau"
Poetul Aurel Buricea regreta si acum momentele in care a scris poezii dedicate Partidului Comunist, dar spune ca a avut de suferit din cauza cenzurii si a faptului ca a refuzat sa scrie versuri dedicate Elenei Ceausescu. Mai mult decit atit, Buricea ii contesta pe unii dintre scriitorii de atunci care, spune el, pentru ca au fost comunisti traiesc bine si acum. "In '88 au venit la mine sa scriu poezii pentru Tovarasa. Eram director de scoala, se faceau presiuni. Am refuzat sa scriu si dupa aceea a urmat proces, am stat 21 de zile inchis la Securitate", sustine Buricea. "Si eu am scris poezii dedicate Partidului, m-am compromis, imi pare rau. Dar eram persecutati, eram fortati. Dupa ce am aparut in '79, in volumul meu, nu am mai scris niciodata o asa zisa poezie patriotica. Si la ziar, si la editurile din Braila se cereau poezii si apoi se inlocuiau unele cuvinte. Cartile erau ale Partidului. Domnii care au fost la “Scinteia” turnatori, telegramisti, acum primesc premii, sint cetateni de onoare. Marasanu este unul dintre ei. A primit titlul de cetatean de onoare. Cind eu am facut inchisoare, el a scris telegrame pentru Tovarasa si Tovarasul, si acum noi ii dam titlul de cetatean de onoare", isi varsa amarul Aurel Buricea. "Recunosc ca am scris si eu. Dar acum, cind vad cit de bine traiesc golanii astia imi pare rau ca nu mai sint comunist. Cei care au fost cu adevarat comunisti si au beneficiat serios, s-au impartit in partide si trag mai departe pentru ei. Braila este un oras rosu", conchide poetul.
Gheorghe Lupascu: "Au venit sa scriu poezii pentru Tovarasa, pentru Tovarasul, dar m-am fofilat cit s-a putut”
Scriitorul Gheorghe Lupascu explica la rindul sau cum decurgeau lucrurile in timpul comunistilor si sustine ca poetii erau supusi la presiuni pentru a scrie odele inchinate regimului. El neaga insa ca ar fi ingrijit volume de poezii dedicate partidului comunist ori ca ar fi semnat versuri de acest fel. Cu toate acestea, in volumul "Trepte" editat de Casa Creatiei Populare a Judetului Braila, Gheorghe Lupascu figureaza ca redactor, iar patru din cele cinci poezii semnate de autor in acest volum sint dedicate Partidului. "Nu am publicat culegeri patriotice sub semnatura mea", spune Lupascu. "Eu am dat cite o astfel de poezie, dar rarisim, le poti numara pe degetele de la miini. Cu Partidul nu am avut poezii, dar cu caracter patriotic, da. Practic nu poti spune ca te obligau sa scrii, dar ti se transmitea prin sectia de propaganda si cind refuzai se cunostea la serviciu, urmarile erau cumplite. Tot timpul ti se facea observatie, ca sa te tina in stres. La cea mai mica greseala te punea in discutie, iti dadea avertisment, iti oprea din leafa. Simteai ca totul vine de undeva. Au venit sa scriu poezii pentru Tovarasa, pentru Tovarasul, dar m-am fofilat cit s-a putut. Dar puteai sa te trezesti ca nu tu ai scris poezia, dar aparea sub semnatura ta pentru ca cel insarcinat cu publicarea volumului trebuia sa arate ca si-a facut treaba. Mie chiar mi s-a intimplat asa ceva. Ca sa dau nume inseamna sa atac oameni si nu vreau, pentru ca unii sint acum la pensie sau au trecut in lumea de dincolo".
Literatura si banii. Sau de ce scriau scriitorii
Uniunea Scriitorilor din R.P.R. (devenita mai tirziu Uniunea Scriitorilor din Romania), aparuta in 1949 prin fuziunea intre Societatea Scriitorilor Romani si Societatea Autorilor Dramatici, era o organizatie profesionala cu importante posibilitati in administrarea succesului diferitilor autori, in special prin revistele si premiile sale. Tot mai scazut pe masura trecerii timpului, acest rol de "dispecer" al succesului jucat de Uniunea Scriitorilor a ramas totusi semnificativ pina in 1990. Chiar si astazi exista inca autori care considera ca intrarea in USR incununeaza cariera de scriitor ori ca statutul de membru al organizatiei ii legitimeaza definitiv ca scriitori. Cit priveste latura financiara a carierelor literare de dinainte de ’89, un rol demn de luat in seama il joaca Fondul literar, infiintat in anul 1969. Acest "organism financiar de gestiune a drepturilor de autor si de ajutor financiar pentru scriitori" le acorda autorilor imprumuturi fara dobinda, pe termen practic nelimitat. Niciodata un scriitor insolvabil nu era actionat in instanta pentru recuperarea sumelor respective, singura masura luata impotriva rau-platnicilor fiind imposibilitatea de a obtine noi imprumuturi. Privilegiatii, de regula facind parte dintre cei cu merite politice, obtineau radierea unor datorii importante, precum si sume semnificative, cu titlu de ajutoare nerambursabile. Totusi, pina si cei mai slabi "cotati" dintre scriitorii romani membri ai USR primeau ceva bani, reusind sa-si asigure o anumita securitate financiara.
In acei ani, era o adevarata afacere sa fii scriitor agreat sau sa faci jurnalistica literara. Drepturile de autor platite de edituri si de periodice erau foarte mari in raport cu salariile oamenilor de rind. La fel, premiile acordate scriitorilor. Premiul de Stat, infiintat in 1949, precum si Premiul Academiei, acordat in timpul regimului comunist, includeau sume importante. Spre exemplu, premiul acordat in 1949 de Academia RPR insuma 200.000 lei, echivalentul a circa 50.000 RON de astazi (adica 500 milioane lei vechi). Chiar si impartit intre doi laureati, cum se intimpla uneori, premiul raminea enorm in raport cu veniturile populatiei, atunci cind un salariu mediu se invirtea in jurul sumei de 1.500 de lei.
Partidul
de Lucian Chisu
Tinara frumusete-a mindriei,
Mareata cetate de vise,
Gradina cu fructe de aur,
In rumena pace a implinirii
Zimbesti primaverii eterne
Caci pe fruntea ta curcubee
Lumina aduna-n buchete de raza.
(din volumul "Trepte", editat de Casa Creatiei Populare a Judetului Braila, nedatat)
Imn
de Aurel Furtuna
Partidul e o torta
Ce-a izbucnit
Din inima unui popor unit
De doua milenii
Aici,
In arcul carpatin.
Partidul e o forta
Ce s-a batut
Pentru fiecare colt de granit
Din azurul puterii
Aici,
In arcul carpatin
Partidul e o columna
De infinita lumina si dreptate
El e,
Aici,
In arcul carpatin
Cuceritor al visurilor noastre.
(din volumul "Cuvinte catre tara" editat de Centrul de Indrumare a Creatiei Populare si a Miscarii Artistice de Masa a Judetului Braila, 1978)
Numele Partidului
de Gheorghe Lupascu
Partid,
Numele arborelui
Din Muntele Adevarului.
Partid,
Aceasta bolta de timp
Care ne apropie veacurile si zarile
De frunte si inima.
Partid, Acest senin de plai
In care noi, stramosii si urmasii,
Ne-am intilnit sa ne-omenim pamintul.
(din volumul "Trepte", editat de Casa Creatiei Populare a Judetului Braila, nedatat)
Tinerete
de Hugo Maracineanu
Pina la alb
pina la alb
a suit incandescent
tineretea.
Cad eroii
spice ale luminii
peste baraje de os
si beton de Doftana.
Iar rosu,
sta drept in sarbatoare
pina la alb
pina la alb.
(din volumul "Trepte", editat de Casa Creatiei Populare a Judetului Braila, nedatat)
Si arborele
de Nicolae Grigore Marasanu
Si arborele logodit
Cu lumina
Umple
Cu infratitele ramuri
Linistea fara dimensiuni
A Patriei.
Si arborele - Om
Si arborele - Partid
La radacina caruia
Lasati-ma sa rostesc
Acest imn in genunchi.
(din volumul "Cununa-n steag", editat de Comitetul Judetean de Cultura si Educatie Socialista si Centrul Judetean de Indrumare a Creatiei Populare si a Miscarii Artistice de Masa, Braila 1973)
Mereu tde invoc, partid
(fragment)
de Aurel Buricea
Mereu te invoc. Cuvintele se-ating
De alte imnuri in cer inflorite
Si timpuri scapara, se string
Ca piatra din era infinite.
(din volumul "Trepte", editat de Casa Creatiei Populare a Judetului Braila, nedatat)
Cununa-n steag
de Petre Draghici
Tot fosnetul acestei mari de griu
Cununa-n steag sa urce luminoasa
Iar viersul fie zbaterea de riu
Ce face glia noastra mai manoasa
Ca in aceasta zi noi sintem bulgare de jar
S-ofranda vom depune a inimii vapaie
Pentru partid si falnicu-i stejar
Ce poarta falnic nume:
CEAUSESCU NICOLAE!
Pe urmele lui Mihu Dragomir
Regimul comunist si-a gasit sprijin in poetii Brailei inca de la inceputurile sale. Intr-o antologie de versuri editata in 1952 cu prilejul implinirii a 5 ani de la proclamarea Republicii Populare Romane se regasesc 11 poeme semnate de unul dintre cei mai cunoscuti poeti ai Brailei, Mihu Dragomir, toate inchinate noii orinduiri politice. Alaturi de Dragomir, mai semnau, printre altii, Mihai Beniuc, Demostene Botez, Nina Cassian, Eugen Jebeleanu. Intimplator sau nu, cenaclul in care au activat in anii '70 - '80 autorii versurilor reproduse in aceasta pagina avea sa se numeasca "Mihu Dragomir”. Dupa revolutia din ’89, scriitorii braileni au reinnodat traditia cenacliera intr-o formula asemanatoare, dar sub o noua denumire: Cenaclul "Mihail Sebastian”.
Monumentul ostasului sovietic
(fragment)
de Mihu Dragomir
Au numele ti-e cunoscut ?
Pe unde ti-ai trait tu anii ?
Poate la Moscova-ai vazut,
sau chiar ai si vorbit cu Stalin!
Dar cine-ai fost, noi totusi stim.
Din glie-o stie orice petic.
Caci sborul nostru spre'naltimi
Tu l-ai deschis, om sovietic!
(din volumul "Poezia noua in Republica Populara Romana”, Editura de Stat pentru Literatura si Arta, Bucuresti, 1952)
Unii dintre ei sustin cu tarie ca nu au nici o legatura cu versurile aparute sub semnatura lor in volumele inchinate regimului comunist in timp ce altii recunosc ca au facut compromisuri de dragul banilor ori pentru a scapa de neplacerile de la serviciu. Unii spun ca daca nu ar fi semnat osanalele la adresa PCR ar fi cazut victime Securitatii, in timp ce altii declara sus si tare ca titlurile poemelor le-au fost schimbate de cei responsabili cu intocmirea culegerilor de versuri.
Nicolae Grigore Marasanu: "Nimeni nu ne obliga sa scriem anumite texte"
"Acele titluri cu partidul le puneau cei care editau cartea si te trezeai cu astfel de chestii. Ce puteai sa faci? Te puneau in fata faptului implinit", sustine poetul Nicolae Grigore Marasanu. "Daca luati cartile mele nu veti intilni nici o astfel de poezie. Probabil erau pe plan local, niste culegeri. Titlurile le puneau cei care plateau cartea", se scuza artistul. "Acest lucru se intimpla si la edituri mari. Pentru scriitori nu erau sarcini de partid poeziile patriotice. Acele culegeri, probabil erau sarcini pentru cei care le editau", completeaza Marasanu, numit, anul trecut, la propunerea viceprimarului Daniela Vasioiu, cetatean de onoare al Brailei.
Marasanu explica, pe de alta parte, greutatile pe care le intimpinau scriitorii inainte de '89 in comparatie cu cele pe care le intimpina acum: "Inainte era greu pentru ca trebuia sa patrunzi intr-un plan al unei edituri, trebuia sa astepti. Atunci era greu sa treci prin toate mizeriile cenzurii respective. Eu am avut de suportat din punctul acesta de vedere. Nimeni nu ne obliga sa scriem anumite texte, dar daca scriam ceva care nu convenea ni se scotea din volum. Am patit lucrul acesta la editurile Eminescu si Albatros. Acum este greu din punct de vedere financiar. Poti sa numeri pe degete scriitorii care pot sa faca rost de o sponsorizare, de la stat sau particular... Trebuie sa umbli singur dupa sponsori."
Lucian Chisu: "Inainte de 1989 scriitorul se bucura de un prestigiu care astazi e foarte greu de atins"
Criticul Lucian Chisu, prezent si el cu versuri dedicate partidului intr-una din antologiile aparute la Braila in anii '70, spune ca, la vremea cind a scris poemele, chiar credea in idealurile epocii: "Da, e adevarat, finantatorul, Comitetul Judetean de Cultura si, prin el, Partidul unic, cereau astfel de adeziuni pentru ca volumele aveau un caracter propagandistic. Imi amintesc de doua tomuri intitulate “Trepte”, editate de “Cenaclul Mihu Dragomir” (condus de poetul Gheorghe Lupascu, un literat care a facut mult pentru literatura si creatorii braileni) aparute la distanta de doi ani (...) Tin minte ca am scris o poezie cu titlul “Partidului” sau, mai grav, “Inchinare Partidului”. O alta mi-a fost pusa in seama dintr-o greseala de corectura. Ea apartinea altui membru al cenaclului. La virsta adolescentina la care am scris versurile, acele convingeri erau sincere". Lucian Chisu explica si felul in care functionau lucrurile in literatura de dinainte de Revolutie, subliniind pactul tacit ("conventia") pe care scriitorii il facusera cu Partidul Comunist, dar deplingind si prestigiul pe care si l-au pierdut scriitorii dupa '89: "Un lucru e cert: inainte de 1989 scriitorul se bucura de un prestigiu care astazi e foarte greu de atins, daca nu imposibil. Intr-o societate inchisa si dusmanoasa cum se prezenta comunismul, cultura era o zona libera... de comunism. Cei care scriau totusi pe placul partidului unic erau putini si nesemnificativi. Aveau unele avantaje (mai ales materiale sau de pozitie sociala in ierarhiile de tip nomenclaturist). Pentru ceilalti, majoritarii, atractia politicului nu reprezenta optiunea. Conventia insa... functiona: orice demers cultural de importanta mai mare isi aducea “umilul” obol ca sa poata “trece” si celelalte. Repet, chestiunea devenise o conventie si nu parea deloc suparatoare, cum este inregistrata astazi de evocatorii trecutului", subliniaza Chisu.
Valeriu Perianu: "Era foarte buna cenzura, ca de cenzura nu trecea prostia"
Valeriu Perianu isi aminteste si el cu nostalgie de perioada de dinainte de '89: "Inainte se publicau numai lucruri de calitate. Acum toti neispravitii pot sa scoata o carte, toti neispravitii pot sa aiba un cuvint in ziar. Inainte era foarte buna cenzura, ca de cenzura nu trecea prostia. Poeziile dedicate Partidului nu aveau nevoie de cenzura. Cenzura era la poezia adevarata. La poezia patriotica nu exista cenzura". Perianu recunoaste ca a scris poezii dedicate regimului comunist si chiar ca a facut acest compromis pentru bani: "Am scris. Acele poezii patriotice apareau pentru ca se plateau foarte bine. Nu era nici un patriot, era vorba doar de bani. Capitalism era si pe vremea aceea, dar sub alta forma. Acum publici ce vrei, dar dintr-un milion de carti, trei sau patru sint bune. Acum totul se scoate in regie proprie. Nu se mai finanteaza decit la editura Humanitas pe banii statului, dar acolo domnul care este director general imparte daruri in stinga si-n dreapta si tipareste ce vrea el", acuza scriitorul.
Aurel Buricea: "Si eu am scris poezii dedicate Partidului. M-am compromis, imi pare rau"
Poetul Aurel Buricea regreta si acum momentele in care a scris poezii dedicate Partidului Comunist, dar spune ca a avut de suferit din cauza cenzurii si a faptului ca a refuzat sa scrie versuri dedicate Elenei Ceausescu. Mai mult decit atit, Buricea ii contesta pe unii dintre scriitorii de atunci care, spune el, pentru ca au fost comunisti traiesc bine si acum. "In '88 au venit la mine sa scriu poezii pentru Tovarasa. Eram director de scoala, se faceau presiuni. Am refuzat sa scriu si dupa aceea a urmat proces, am stat 21 de zile inchis la Securitate", sustine Buricea. "Si eu am scris poezii dedicate Partidului, m-am compromis, imi pare rau. Dar eram persecutati, eram fortati. Dupa ce am aparut in '79, in volumul meu, nu am mai scris niciodata o asa zisa poezie patriotica. Si la ziar, si la editurile din Braila se cereau poezii si apoi se inlocuiau unele cuvinte. Cartile erau ale Partidului. Domnii care au fost la “Scinteia” turnatori, telegramisti, acum primesc premii, sint cetateni de onoare. Marasanu este unul dintre ei. A primit titlul de cetatean de onoare. Cind eu am facut inchisoare, el a scris telegrame pentru Tovarasa si Tovarasul, si acum noi ii dam titlul de cetatean de onoare", isi varsa amarul Aurel Buricea. "Recunosc ca am scris si eu. Dar acum, cind vad cit de bine traiesc golanii astia imi pare rau ca nu mai sint comunist. Cei care au fost cu adevarat comunisti si au beneficiat serios, s-au impartit in partide si trag mai departe pentru ei. Braila este un oras rosu", conchide poetul.
Gheorghe Lupascu: "Au venit sa scriu poezii pentru Tovarasa, pentru Tovarasul, dar m-am fofilat cit s-a putut”
Scriitorul Gheorghe Lupascu explica la rindul sau cum decurgeau lucrurile in timpul comunistilor si sustine ca poetii erau supusi la presiuni pentru a scrie odele inchinate regimului. El neaga insa ca ar fi ingrijit volume de poezii dedicate partidului comunist ori ca ar fi semnat versuri de acest fel. Cu toate acestea, in volumul "Trepte" editat de Casa Creatiei Populare a Judetului Braila, Gheorghe Lupascu figureaza ca redactor, iar patru din cele cinci poezii semnate de autor in acest volum sint dedicate Partidului. "Nu am publicat culegeri patriotice sub semnatura mea", spune Lupascu. "Eu am dat cite o astfel de poezie, dar rarisim, le poti numara pe degetele de la miini. Cu Partidul nu am avut poezii, dar cu caracter patriotic, da. Practic nu poti spune ca te obligau sa scrii, dar ti se transmitea prin sectia de propaganda si cind refuzai se cunostea la serviciu, urmarile erau cumplite. Tot timpul ti se facea observatie, ca sa te tina in stres. La cea mai mica greseala te punea in discutie, iti dadea avertisment, iti oprea din leafa. Simteai ca totul vine de undeva. Au venit sa scriu poezii pentru Tovarasa, pentru Tovarasul, dar m-am fofilat cit s-a putut. Dar puteai sa te trezesti ca nu tu ai scris poezia, dar aparea sub semnatura ta pentru ca cel insarcinat cu publicarea volumului trebuia sa arate ca si-a facut treaba. Mie chiar mi s-a intimplat asa ceva. Ca sa dau nume inseamna sa atac oameni si nu vreau, pentru ca unii sint acum la pensie sau au trecut in lumea de dincolo".
Literatura si banii. Sau de ce scriau scriitorii
Uniunea Scriitorilor din R.P.R. (devenita mai tirziu Uniunea Scriitorilor din Romania), aparuta in 1949 prin fuziunea intre Societatea Scriitorilor Romani si Societatea Autorilor Dramatici, era o organizatie profesionala cu importante posibilitati in administrarea succesului diferitilor autori, in special prin revistele si premiile sale. Tot mai scazut pe masura trecerii timpului, acest rol de "dispecer" al succesului jucat de Uniunea Scriitorilor a ramas totusi semnificativ pina in 1990. Chiar si astazi exista inca autori care considera ca intrarea in USR incununeaza cariera de scriitor ori ca statutul de membru al organizatiei ii legitimeaza definitiv ca scriitori. Cit priveste latura financiara a carierelor literare de dinainte de ’89, un rol demn de luat in seama il joaca Fondul literar, infiintat in anul 1969. Acest "organism financiar de gestiune a drepturilor de autor si de ajutor financiar pentru scriitori" le acorda autorilor imprumuturi fara dobinda, pe termen practic nelimitat. Niciodata un scriitor insolvabil nu era actionat in instanta pentru recuperarea sumelor respective, singura masura luata impotriva rau-platnicilor fiind imposibilitatea de a obtine noi imprumuturi. Privilegiatii, de regula facind parte dintre cei cu merite politice, obtineau radierea unor datorii importante, precum si sume semnificative, cu titlu de ajutoare nerambursabile. Totusi, pina si cei mai slabi "cotati" dintre scriitorii romani membri ai USR primeau ceva bani, reusind sa-si asigure o anumita securitate financiara.
In acei ani, era o adevarata afacere sa fii scriitor agreat sau sa faci jurnalistica literara. Drepturile de autor platite de edituri si de periodice erau foarte mari in raport cu salariile oamenilor de rind. La fel, premiile acordate scriitorilor. Premiul de Stat, infiintat in 1949, precum si Premiul Academiei, acordat in timpul regimului comunist, includeau sume importante. Spre exemplu, premiul acordat in 1949 de Academia RPR insuma 200.000 lei, echivalentul a circa 50.000 RON de astazi (adica 500 milioane lei vechi). Chiar si impartit intre doi laureati, cum se intimpla uneori, premiul raminea enorm in raport cu veniturile populatiei, atunci cind un salariu mediu se invirtea in jurul sumei de 1.500 de lei.
Partidul
de Lucian Chisu
Tinara frumusete-a mindriei,
Mareata cetate de vise,
Gradina cu fructe de aur,
In rumena pace a implinirii
Zimbesti primaverii eterne
Caci pe fruntea ta curcubee
Lumina aduna-n buchete de raza.
(din volumul "Trepte", editat de Casa Creatiei Populare a Judetului Braila, nedatat)
Imn
de Aurel Furtuna
Partidul e o torta
Ce-a izbucnit
Din inima unui popor unit
De doua milenii
Aici,
In arcul carpatin.
Partidul e o forta
Ce s-a batut
Pentru fiecare colt de granit
Din azurul puterii
Aici,
In arcul carpatin
Partidul e o columna
De infinita lumina si dreptate
El e,
Aici,
In arcul carpatin
Cuceritor al visurilor noastre.
(din volumul "Cuvinte catre tara" editat de Centrul de Indrumare a Creatiei Populare si a Miscarii Artistice de Masa a Judetului Braila, 1978)
Numele Partidului
de Gheorghe Lupascu
Partid,
Numele arborelui
Din Muntele Adevarului.
Partid,
Aceasta bolta de timp
Care ne apropie veacurile si zarile
De frunte si inima.
Partid, Acest senin de plai
In care noi, stramosii si urmasii,
Ne-am intilnit sa ne-omenim pamintul.
(din volumul "Trepte", editat de Casa Creatiei Populare a Judetului Braila, nedatat)
Tinerete
de Hugo Maracineanu
Pina la alb
pina la alb
a suit incandescent
tineretea.
Cad eroii
spice ale luminii
peste baraje de os
si beton de Doftana.
Iar rosu,
sta drept in sarbatoare
pina la alb
pina la alb.
(din volumul "Trepte", editat de Casa Creatiei Populare a Judetului Braila, nedatat)
Si arborele
de Nicolae Grigore Marasanu
Si arborele logodit
Cu lumina
Umple
Cu infratitele ramuri
Linistea fara dimensiuni
A Patriei.
Si arborele - Om
Si arborele - Partid
La radacina caruia
Lasati-ma sa rostesc
Acest imn in genunchi.
(din volumul "Cununa-n steag", editat de Comitetul Judetean de Cultura si Educatie Socialista si Centrul Judetean de Indrumare a Creatiei Populare si a Miscarii Artistice de Masa, Braila 1973)
Mereu tde invoc, partid
(fragment)
de Aurel Buricea
Mereu te invoc. Cuvintele se-ating
De alte imnuri in cer inflorite
Si timpuri scapara, se string
Ca piatra din era infinite.
(din volumul "Trepte", editat de Casa Creatiei Populare a Judetului Braila, nedatat)
Cununa-n steag
de Petre Draghici
Tot fosnetul acestei mari de griu
Cununa-n steag sa urce luminoasa
Iar viersul fie zbaterea de riu
Ce face glia noastra mai manoasa
Ca in aceasta zi noi sintem bulgare de jar
S-ofranda vom depune a inimii vapaie
Pentru partid si falnicu-i stejar
Ce poarta falnic nume:
CEAUSESCU NICOLAE!
Pe urmele lui Mihu Dragomir
Regimul comunist si-a gasit sprijin in poetii Brailei inca de la inceputurile sale. Intr-o antologie de versuri editata in 1952 cu prilejul implinirii a 5 ani de la proclamarea Republicii Populare Romane se regasesc 11 poeme semnate de unul dintre cei mai cunoscuti poeti ai Brailei, Mihu Dragomir, toate inchinate noii orinduiri politice. Alaturi de Dragomir, mai semnau, printre altii, Mihai Beniuc, Demostene Botez, Nina Cassian, Eugen Jebeleanu. Intimplator sau nu, cenaclul in care au activat in anii '70 - '80 autorii versurilor reproduse in aceasta pagina avea sa se numeasca "Mihu Dragomir”. Dupa revolutia din ’89, scriitorii braileni au reinnodat traditia cenacliera intr-o formula asemanatoare, dar sub o noua denumire: Cenaclul "Mihail Sebastian”.
Monumentul ostasului sovietic
(fragment)
de Mihu Dragomir
Au numele ti-e cunoscut ?
Pe unde ti-ai trait tu anii ?
Poate la Moscova-ai vazut,
sau chiar ai si vorbit cu Stalin!
Dar cine-ai fost, noi totusi stim.
Din glie-o stie orice petic.
Caci sborul nostru spre'naltimi
Tu l-ai deschis, om sovietic!
(din volumul "Poezia noua in Republica Populara Romana”, Editura de Stat pentru Literatura si Arta, Bucuresti, 1952)
