Castelul printesei de caramel

Alex locuieste
intr-un castel. In
castel locuieste si
Svetlana de care
p e r s o n a j u l
principal e
i n d r a g o s t i t
nebuneste si
pentru care alearga
prin tot Parisul
dand peste
personaje din ce in
ce mai ciudate,
mai iesite din
comun. Un pitic
pe nume Longjack. O fetita cu sandale
albe. Adela, care intamplator e marea
iubire a vecinului sau Pimpi. O gasca de
punkeri ciudat de respectuosi. Un batran,
Jeudi, si melcul sau, care trimite oamenii
inapoi in timp. Eshe, o mulatra
nemaipomenit de frumoasa. Doi fotografi
gemeni de la Disneyland. Sancho Paza si
foarte indragostita lui fiica, Izabel.
Ancuta, o fosta iubire de a lui Alex cu
niste sani imensi si Rhicepin,
proprietarul unui hotel de cinci stele.
Toti il conduc pe Alex spre marea iubire.
Romanul mi s-a parut cam tras de
par. Asta pentru ca fiecare personaj pe
care il intalnea personajul principal,
sigur avea vreo legatura, ori cu vecinul
lui, ori cu vreun vechi prieten, ori se
lega de o anumita povestire pe care i-a
zis-o cineva candva. Am avut impresia
ca apar prea multe coincidente pentru un
roman de 176 de pagini. In prima
jumatate mi-a placut, mi-a starnit
curiozitatea, imi parea ca are toate
ingredientele pentru o carte captivanta.
Insa din a doua jumatate deja lucrurile
au inceput sa fie exagerat de
prevezibile, totul era atat de legat de
cautarea personajului, aveam impresia ca
ma sufoca cu atat de multe lucruri deloc
intamplatoare.
In concluzie nu mi s-a parut o carte
chiar asa buna, si nici nu mi-a lasat o
super impresie, insa nu e nici rea. Pot
spune ca merita incercata.