După cum se arată în documentele ataşate caietului de licitaţie, în prezent se evidenţează în mod deosebit starea structurală extrem de gravă a acoperişului clădirii principale, la care se adaugă degradarea învelitorii de tablă, complet ruginite şi cu zone lipsă pe suprafeţe extinse.
Infiltrarea apei a dus la alterarea planşelor de lemn din clădire şi la degradarea componentele artistice interioare din stucatură. În plus, s-au constatat degradări ale pardoselilor, finisajelor şi luminatorului holului central, care este într-o stare extrem de gravă, fiind în pericol de prăbuşire. Pe de altă parte, nu s-au observat avarii majore la elementele structurale verticale - rupturi sau fisuri pe zone extinse.
Clădirea, aşa cum se prezintă astăzi, a fost realizată în etape, începând din secolul XVIII. Într-un incendiu produs în 1847 a ars toată suprastructura realizată din lemn, rămânând în picioare doar pivniţele. Construcţia supraterană actuală a fost realizată în 1851, de către o echipă de meşteri. Ulterior, a fost modificată, prin mărire succesivă în plan, ultima transformare structurală fiind realizată în perioada 1911-1935.
