Suferinţa sa fizică şi psihică, locurile de tratament, pacienţii întâlniţi acolo au reprezentat surse de inspiraţie pentru tânărul romancier, a cărui operă este marcată de note autobiografice.
Max Blecher scrie de-a lungul scurtei sale existenţe (moare la vârsta de 29 de ani) patru romane: "Corp transparent", „întâmplări din realitatea imediată", „Inimi cicatrizate" şi „Vizuina luminată: jurnal de sanatoriu".
"Inimi cicatrizate" este publicat în anul 1937 şi descrie viaţa unui student român pe nume Emmanuel, bolnav de tuberculoză osoasă, care petrece câţiva ani într-un sanatoriu din nordul Franţei. Boala gravă determină personajul să trăiască întreaga viaţă într-un ghips imens, care îi limitează mişcările. Eroii lui Blecher sunt oameni bolnavi care au descoperit o cale de a-şi trăi viaţa cu demnitate. între pacienţi se înfiripă prietenii, se fac glume, se ţes idile, astfel încât mulţi dintre ei, după ce se vindecă, rămân fideli locului, întorcându-se în vizită.
Conştienţi de propria boală şi de moartea iminentă, personajele romanului încearcă să-şi trăiască viaţa cu demnitate şi să se bucure pe deplin de fiecare clipă. Deşi dorinţa autorului este de a crea o imagine optimistă a bolii, există pasaje în roman de unde reiese faptul că suferinţa şi-a pus amprenta în mod iremediabil pe sufletul bolnavilor: „Inimile bolnavilor au primit în viaţă atâtea lovituri de cuţit, încât s-au transformat în ţesut cicatrizat."
Cartea este extrem de profundă, un roman-metaforă în care putem desluşi sensuri adânci la o lectură atentă. Scrierile lui Blecher au fost de multe ori asemănate cu cele ale unor autori de mare valoare din literatura universală, cum ar fi Franz Kafka sau Thomas Mann.
Romanul "Inimi cicatrizate" va fi ecranizat în regia lui Radu Jude, premiera cinematografică urmând să aibă loc în anul 2016.
Acest volum este disponibil pentru public, spre împrumut, la Biblioteca Judeţeană "Panait Istrati" Brăila.