Copilul meu a facut conjunctivita. Sint un simplu platitor de impozite, asa ca trebuie sa urmez calea standard, ca mai toata lumea. Prin urmare, imi iau copilul de mina si mergem la medicul de familie. Acesta arunca o privire fugara asupra micului pacient, scrie pe o trimitere un diagnostic si il trimite la specialist, in policlinica, la Spitalul Judetean. Acolo, o coada imensa, caldura, un miros ingrozitor de urina si transpiratie. Oameni saraci, nervosi, pentru ca sint nevoiti, ca si mine, pentru o reteta compensata sa stea ore intregi la coada. Din cabinet iese la un moment dat o asistenta, care imi spune: "Astazi nu va mai poate vedea doamna doctor. Deja s-au dat toate bonurile. Daca vreti, asteptati pina la ora unu cind vine celalalt medic si va va vedea el". Este numai ora 10.45. Cu trimiterea in mina incerc sa obtin o consultatie de la medicul de garda al spitalului, la Urgente. Asistenta imi spune ca nu am ce cauta la urgente, dar va incerca sa discute cu medicul de garda. Ii spun ca nu pot sa stau, ca vreau sa fie consultat copilul ca sa nu i se umfle ochiul si mai rau si-mi spune: "E, dar ochiul, asa cum arata, nu s-a umflat azi". Dupa acest comentariu imi spune ca va veni si doamna doctor, intre 11.00 si 11.30. Dupa alte zeci de minute de asteptare vine si doamna doctor. Pofteste in cabinet primul pacient: un bebelus de numai patru luni, transpirat din cauza caldurii din spital, care a asteptat pe coridor, la urgente, intr-un mediu absolut nepotrivit: curent si microbi. Cind speram ca imi va veni rindul la consultatie, sosesc din spital trei pacienti, care trebuie sa intre inaintea noastra. Au intrat toti trei o data. Dupa numai citeva minute apar alti pacienti din spital. Si ei vor intra inainte. Este clar ca numai dupa citeva ore medicul se va putea ocupa si de noi, si asta numai daca mai are bunavointa, dupa zecile de pacienti din spital. Renunt. Intru intr-o farmacie, cer un medicament, platesc si rezolv problema. Oricum, daca nu se va rezolva, voi apela la un cabinet privat. Ei bine, asta e revoltator. Platim anual mii de lei noi, adica zeci de milioane de lei vechi pentru sanatate, si nu putem beneficia, macar o data, de o consultatie decenta?
In urma cu ceva timp se discuta despre posibilitatea ca si la policlinicile private sa se introduca un sistem de asigurare, astfel ca macar simpla consultatie sa nu mai fie platita. A fost ceva conjunctural, de campanie electorala. S-a uitat aceasta propunere Acum, mari si mici stam la aceleasi cozi, bolnavi si nervosi, captivi ai unui sistem care trage sa moara. De ce? Pentru ca nu exista vointa politica si inteligenta pentru a face sistemul de sanatate sa se insanatoseasca si sa functioneze normal.