Cancerul esofagian (CE) este o neoplazie cu evolutie rapida si fatala fara tratament de specialitate. In ciuda mijloacelor performante de diagnostic, aceasta neoplazie este depistata in faze avansate, simptomatologia in stadii incipiente nefiind alarmanta pentru bolnav. Tratamentul chirurgical ramine mijlocul terapeutic principal in oncologia digestiva. Tinind totusi cont de rezultatele de multe ori modeste, datorita evolutiei loco-regionale, adesea se recurge la asocierea chirurgiei cu radio-chimioterapia. Esofagul este un organ digestiv ce se intinde de la sfincterul cricofaringian la cel gastro-esofagian si este impartit in 3 portiuni: cervical (10% din tumori isi au aici originea), toracal inalta (40%) si toracal joasa (50%). Aceasta impartire este importanta din punct de vedere al histologiei tumorale si terapiei aplicate. Incidenta CE este in crestere in ultimele decade. Cauzele cresterii incidentei ramin necunoscute. Din punct de vedere histologic se observa in ultimii ani o crestere rapida a adenocarcinoamelor, in timp ce carcinoamele epidermoide ramin stabile. Adenocarcinoamele sint mai frecvente la virste cuprinse intre 40-50 ani in timp ce carcinoamele epidermoide la virste avansate 60-70 ani. Factorii de risc dovediti pentru CE sint in primul rind: fumatul, alcoolul, diete dezechilibrate, ceea ce explica incidenta mai mare la sexul masculin in tarile UE; este de 2,7 ori mai frecvent la barbati fata de femei. In Romania incidenta CE este de 3,06 cazuri la 100.000 locuitori (din care 2,5 la barbati si 0,57 la femei) si mortalitate de 3,5 la 100.000 locuitori. Studiile prospective au demonstrat clar ca riscul de a dezvolta CE este de 2 ori mai mare la fumatori fata de nefumatori. Alte conditii patologice precum: refluxul gastro-esofagian, sindromul Plummer-Vincent, achalazia si esofagul Barett (adenomatoza metaplazica a esofagului distal) au fost de asemenea asociate cu un risc crescut al cancerului esofagian.
Supravietuirea medie nu depaseste, in general, 12 luni
Aspectul macroscopic cel mai frecvent este cel al unei mase tumorale exofitice endoluminale care tinde sa oblitereze lumenul esofagian. Exista insa si forme ulcerate extinse sau infiltrative cu tendinta la ocluzia lumenului si extensie locoregionala. Mai putin frecvente sint formele polipoide si verucoase. Simptomele cele mai frecvente sint reprezentate de disfafia progresiva prezenta in 90% cazuri, senzatia de greutate retrosternala, durere toracica cu iradiere in coloana. In aceasta faza pacientul tinde sa-si schimbe obiceiurile alimentare, eliminind alimentele solide in favoarea celor lichide, consumind si mai mult alcool in vederea eliminarii durerii la inghitit. Odata ce boala progreseaza, pot sa apara: sialoree, casexie, regurgitatii, febra, disfonie, durere si tuse iritativa. In formele avansate simptomatologia poate cuprinde: hemoptizia, hematameza, semnele unei pneumonite de reflux, a sindromului de vena cava superioara, a unei pleurezii metastatice. Scaderea ponderala este constanta si semnifica un prognostic nefavorabil atunci cind depaseste 10% din greutatea initiala. Cadrul clinic al pacientului cu CE este reprezentat de o persoana de 50-55 ani, fumator, consumator de alcool, acuzind o discreta disfagie sau o greutate retrosternala. Diagnosticul de certitudine implica endoscopia digestiva inalta cu biopsie si examen histopatologic. Stadializarea bolii, necesara stabilirii conduitei terapeutice, implica o multitudine de investigatii de laborator si paraclinice (computer tomograf, bronhoscopie, mediastinoscopie, endoscopie cu ultrasunete). Endoscopia de screening se recomanda la indivizii cu risc crescut de CE: pacientii cu esofag Barett si cei cu alte neoplazii ale tractului aero-digestiv. Prevalenta metaplaziei Barett in adenocarcinoamele esofagiene sugereaza ca esofagul Barett poate fi considerat o conditie premaligna. Exista argumente puternice in favoarea rezectiei chirurgicale profilactice in cazul metaplaziei Barett, ratele de supravietuire ale bolnavilor cu CE ramin modeste. Tratamentul chirurgical al tumorilor rezecabile determina rate de supravietuire de 5-20% la 5 ani cu rezultate mai bune la pacientii in stadii precoce. Asocierea chimio-radioterapiei la chirurgie a determinat o rata de control local de 75% asociata cu o supravieture mai buna fata de cei cu tratamente unimodale. Supravietuirea medie nu depaseste in general 12 luni, iar la 5 ani doar 10% ramin in viata. Atunci cind tumora este diagnosticata in stadii initiale si cind posibilitatea de rezectie completa este crescuta, supravietuirea la 5 ani creste la 25%. CE poate fi vindecat atunci cind este diagnosticat in stadiul 1.
Dr. Daniela VASILE, medic primar oncologie
Supravietuirea medie nu depaseste, in general, 12 luni
Aspectul macroscopic cel mai frecvent este cel al unei mase tumorale exofitice endoluminale care tinde sa oblitereze lumenul esofagian. Exista insa si forme ulcerate extinse sau infiltrative cu tendinta la ocluzia lumenului si extensie locoregionala. Mai putin frecvente sint formele polipoide si verucoase. Simptomele cele mai frecvente sint reprezentate de disfafia progresiva prezenta in 90% cazuri, senzatia de greutate retrosternala, durere toracica cu iradiere in coloana. In aceasta faza pacientul tinde sa-si schimbe obiceiurile alimentare, eliminind alimentele solide in favoarea celor lichide, consumind si mai mult alcool in vederea eliminarii durerii la inghitit. Odata ce boala progreseaza, pot sa apara: sialoree, casexie, regurgitatii, febra, disfonie, durere si tuse iritativa. In formele avansate simptomatologia poate cuprinde: hemoptizia, hematameza, semnele unei pneumonite de reflux, a sindromului de vena cava superioara, a unei pleurezii metastatice. Scaderea ponderala este constanta si semnifica un prognostic nefavorabil atunci cind depaseste 10% din greutatea initiala. Cadrul clinic al pacientului cu CE este reprezentat de o persoana de 50-55 ani, fumator, consumator de alcool, acuzind o discreta disfagie sau o greutate retrosternala. Diagnosticul de certitudine implica endoscopia digestiva inalta cu biopsie si examen histopatologic. Stadializarea bolii, necesara stabilirii conduitei terapeutice, implica o multitudine de investigatii de laborator si paraclinice (computer tomograf, bronhoscopie, mediastinoscopie, endoscopie cu ultrasunete). Endoscopia de screening se recomanda la indivizii cu risc crescut de CE: pacientii cu esofag Barett si cei cu alte neoplazii ale tractului aero-digestiv. Prevalenta metaplaziei Barett in adenocarcinoamele esofagiene sugereaza ca esofagul Barett poate fi considerat o conditie premaligna. Exista argumente puternice in favoarea rezectiei chirurgicale profilactice in cazul metaplaziei Barett, ratele de supravietuire ale bolnavilor cu CE ramin modeste. Tratamentul chirurgical al tumorilor rezecabile determina rate de supravietuire de 5-20% la 5 ani cu rezultate mai bune la pacientii in stadii precoce. Asocierea chimio-radioterapiei la chirurgie a determinat o rata de control local de 75% asociata cu o supravieture mai buna fata de cei cu tratamente unimodale. Supravietuirea medie nu depaseste in general 12 luni, iar la 5 ani doar 10% ramin in viata. Atunci cind tumora este diagnosticata in stadii initiale si cind posibilitatea de rezectie completa este crescuta, supravietuirea la 5 ani creste la 25%. CE poate fi vindecat atunci cind este diagnosticat in stadiul 1.
Dr. Daniela VASILE, medic primar oncologie
