Profesorul Sorin Leu a apreciat că poetul Aurel M. Buricea s-a impus ferm în literatura română, că versurile sale au o armonie extraordinară şi că plac pur şi simplu. Poetul gălăţean Viorel Dinescu a reamintit cum este văzut poetul în lumea literară şi a exemplificat cu citate din scriitorul Fănuş Neagu şi criticul Ion Cocora, iar în final a citit câteva dintre poeziile din noul volum. Profesorul Vasile Zbarcea a spus că în volumul "Cântecul reginei" autorul se dovedeşte a fi încă o dată un poet profund religios. Scriitorul Gheorghe Lupaşcu a făcut o analiză a poeziei care dă titlul volumului şi a evidenţiat faptul că puterea evocatoare a discursului poetic "rezidă în însuşirea specială a imaginarului de a crea, într-o undă de cunoaştere, o nevoie interioară de a învinge perisabilul din existenţa omului şi, de ce nu, nevoia interioară de a învinge moartea. Poetul evită folosirea cuvintelor preţioase, care ar trimite neapărat la concepte. Cuvintele sunt ele însele cuante. Cuvintele sunt semn şi stare ale aceleiaşi expresii poetice în energia lor cuantică. Metafora «Cântecul reginei» este, consider eu, muzica naturii care transmite într-o unică matrice o energie a perpetuării care are forţa şi virilitatea unei viziuni poetice profunde şi ample, de a fi unificatoarea sensurilor, a universurilor, a lumilor pe care poetul le trăieşte în singurătatea lui. Ulmul verde ca simbol al unui triumf de vitalitate, sugestiv şi pentru numele satului natal unde poetul îşi trăieşte viaţa, poezia şi singurătatea, este instrumentul pe care muza poeziei l-a oferit lui Aurel M. Buricea, pentru ca cercurile de vârste ale omului şi de timp şi netimp să ne amintească tăria omului şi trăirea lui într-o ecuaţie magică: Cunoaştere plus iubire, egal poezie".
La finalul întâlnirii, poetul a spus că se consideră un produs al lui Fănuş Neagu, că scrie poezii sincere, trăite, le scrie cu "trupul muritor plângând" şi că titlul "Cântecul reginei" este de fapt un cântec închinat poeziei.
O viaţă închinată poeziei şi matematicii
Poetul Aurel M. Buricea, Auricea M. Buricea după cum îl alintă marele brăilean Fănuş Neagu, a urmat cursurile Liceului "Iorga" apoi a absolvit în 1966 Facultatea de Matematică de la Galaţi. A fost învăţător în satul natal Ulmu, apoi profesor de matematică şi director al şcolii din sat. Din 1990 şi-a înfiinţat propria editură, "Danubiu".
A debutat în 1968 în revista "Argeş" la propunerea lui Matei Călinescu, iar debutul editorial s-a produs în 1977, "Caietul debutanţilor", un volum de versuri tipărite la editura "Albatros". În 1979 i-a apărut următorul volum, "Sarea neagră a nopţii", la editura "Dacia" din Cluj, volum pentru care a primit în 1984 Premiul "Panait Istrati" al Uniunii Scriitorilor. Urmează în 1981 "Clopete de magneziu" la editura "Cartea românească", în 1988 "Elegii nocturne" la "Dacia" Cluj, iar în 1990 "Poeme de dragoste" la editura "Porto Franco" Galaţi. Volumul de eseuri "Axiome sacre" l-a publicat în 1997, "Sonete pascale" - 1999, "Arhivele cerului" - 2001, "Haiku" - 2001, "Povestea unui suflet" - 2002. A avut numeroase colaborări la reviste literare prestigioase din ţară şi este prezent în multe dicţionare mari ale literaturii române.
