Sâmbătă seara, cu începere de la ora 21.00, în club "Understage" au răsunat acordurile cunoscutei formaţii de etno-blues Nightlosers. Melodii precum "Dragostea-i ca şi o râie" ori "Blues Suede Shoes" au înroşit palmele publicului, care asediase subsolul "Understage", aplaudând ca în transă. În peisajul muzical actual, Nightlosers (Hanno Hoefer - voce, chitară, muzicuţă, placă de spălat rufe; Jimi Laco - chitară, vioară; Barilă Andreescu - bass; Grunzo Geza - orgă electronică; Sorin Câmpean - baterie) se individualizează printr-un "brand" tematic care coagulează în nucleul lui un mix de folclor, de blues şi de rock'n'roll. Ironia cu brevet de dramoletă etilică pare a fi "activismul civic" al formaţiei. Pastişând pe scenă aerul muzicienilor de local rataţi din filmele lui Aki Kaurismaki şi aflaţi la jumătatea drumului dintre hora românească şi Statuia Libertăţii, Nightlosers deţin un sound caracterizat prin variaţiuni "imnice" pe tema metafizicii beţivilor, mioarelor ce pasc pe câmpiile patriei, cârciumilor de la marginea uliţelor sau a angoaselor ţăranilor "moromeţieni". De fapt, am putea defini formaţia Nightlosers ca fiind produsul întâlnirii dintre Ion al lui Rebreanu şi Elvis Presley. Totul supus unui fundal muzical ireproşabil. Alegerea organizatorilor "Understage" s-a dovedit a fi una cât se poate de inspirată, iar reacţia publicului a fost pe măsură. La sfârşitul concertului, l-am întrebat pe căpitalul formaţiei, Hanno Hoefer, dacă Mioriţa conţine în ea germenii unei piese blues de calitate. Hanno a răspuns: "Da!". Apoi, l-am întrebat care ar fi artistul de blues ideal pentru interpretarea Mioriţei. Hanno a răspuns: "O oaie!".
