In sfirsit, iata, si Braila ocupa un loc fruntas la nivel national. Un binemeritat loc III. La infractionalitate. Medalie de bronz.
Presa e plina plina zilele acestea de asemenea date si cifre, scoase de la naftalina in urma scandalului interlop de la Craiova.
Bravo baieti! In sfirsit, si noi, in topuri!
Ei, bine, nu am luat-o razna. Dar asa-i romanul, face haz de necaz. Si asta fac si eu. Ca, plastic vorbind, nu mai am lacrimi sa tot pling netrebnicia asta de oras. Si nu ma refer la cladiri, la copaci, la drumuri. Ma refer la noi, locuitorii lui. La noi toti, de la cel mai sarac si neinsemnat cetatean pina la prefect, cea mai importanta autoritate locala. Pentru ca la o adica, toti impartim vina in mod egal.
Fiecare dintre noi are partea lui de vinovatie pentru tot ce se intimpla. Autoritatile locale si organele de drept, pentru ca de aproape 20 de ani, de cele mai multe ori inchid ochii sau, mai rau, pun mai mare pret pe propriul interes decit pe lege sau pe binele comunitatii. Iar noi, restul, pentru ca tot de vreo 20 de ani nu reusim sa ne trezim din nepasarea in care ne-am cufundat. Nu avem spirit civic, nu ne opunem de nici un fel nemerniciilor. De cele mai multe ori nu scoatem un cuvint cind vedem o agresiune in plina strada, asistam tacuti la furturile din buzunare sau posete, inchidem ferestrele cind din apartamentul vecin se aud tipete disperate. Prinsi fara voie in mijlocul unui scandal, lasam privirea in pamint si fugim cit mai departe, pentru a ne pune la adapost. De teama ca nimeni nu ne va sari in ajutor, daca, cumva, un simplu gest, un cuvint banal in sprijinul victimei va atrage asupra noastra toata furia agresorului. Iar Politia. Politia nu e niciodata prin preajma, iar de ajuns, ajunge de cele mai multe ori cu intirziere. Si chiar daca am da dovada de curaj si am rezolva problema, ce ar insemna asta? Ore una dupa alta, zile intregi pe holurile Politiei sau Tribunalului. Asa e legea, si, zau, cine isi permite "luxul" asta? Sa fim sinceri, dam inapoi si cind e vorba de infractiuni minore, in care sint implicati micii gainari. Cu interlopii... nici nu intra in calcul sa te pui.
Asa s-a ajuns ca, la Braila, nume precum Buricea, Catali ori Cracanatu sa stirneasca mai multa teama decit politia sau justitia. Asa am ajuns ca, asemenea nume sa fie mai cunoscute decit numele prefectului. Apropo, stiti cine e Mihaela Marcu?
Asa am ajuns ca in topul celor mai periculoase orase din Romania, realizat de Inspectoratul General de Politie, sa ne clasam pe locul III, dupa Craiova si Constanta. Aceasta in ciuda faptului ca in ultimele luni, voit sau fortate, bandele noastre au dat semne de potolire.
Mai mult decit atit insa, in timp ce "contracandidatele" noastre ocupa locuri bune si la investitii, salarii, productii, noi tinem coada clasamentului la tot ce inseamna indici ce masoara bunastarea sau nivelul de trai.
Concret, sintem vazuti ca un oras plin de someri si cutitari. Asa sintem catalogati de ani de zile si, probabil, asa vom ramine in constiinta unora multi ani de aici inainte. Si, la fel de probabil, periodic, vom ajunge pe primele pagini ale ziarelor centrale, nu pentru niste realizari cit de cit notabile ale autoritatilor sau ale personalitatilor acestei urbe, ci pentru scandalurile din lumea interlopilor.
Presa e plina plina zilele acestea de asemenea date si cifre, scoase de la naftalina in urma scandalului interlop de la Craiova.
Bravo baieti! In sfirsit, si noi, in topuri!
Ei, bine, nu am luat-o razna. Dar asa-i romanul, face haz de necaz. Si asta fac si eu. Ca, plastic vorbind, nu mai am lacrimi sa tot pling netrebnicia asta de oras. Si nu ma refer la cladiri, la copaci, la drumuri. Ma refer la noi, locuitorii lui. La noi toti, de la cel mai sarac si neinsemnat cetatean pina la prefect, cea mai importanta autoritate locala. Pentru ca la o adica, toti impartim vina in mod egal.
Fiecare dintre noi are partea lui de vinovatie pentru tot ce se intimpla. Autoritatile locale si organele de drept, pentru ca de aproape 20 de ani, de cele mai multe ori inchid ochii sau, mai rau, pun mai mare pret pe propriul interes decit pe lege sau pe binele comunitatii. Iar noi, restul, pentru ca tot de vreo 20 de ani nu reusim sa ne trezim din nepasarea in care ne-am cufundat. Nu avem spirit civic, nu ne opunem de nici un fel nemerniciilor. De cele mai multe ori nu scoatem un cuvint cind vedem o agresiune in plina strada, asistam tacuti la furturile din buzunare sau posete, inchidem ferestrele cind din apartamentul vecin se aud tipete disperate. Prinsi fara voie in mijlocul unui scandal, lasam privirea in pamint si fugim cit mai departe, pentru a ne pune la adapost. De teama ca nimeni nu ne va sari in ajutor, daca, cumva, un simplu gest, un cuvint banal in sprijinul victimei va atrage asupra noastra toata furia agresorului. Iar Politia. Politia nu e niciodata prin preajma, iar de ajuns, ajunge de cele mai multe ori cu intirziere. Si chiar daca am da dovada de curaj si am rezolva problema, ce ar insemna asta? Ore una dupa alta, zile intregi pe holurile Politiei sau Tribunalului. Asa e legea, si, zau, cine isi permite "luxul" asta? Sa fim sinceri, dam inapoi si cind e vorba de infractiuni minore, in care sint implicati micii gainari. Cu interlopii... nici nu intra in calcul sa te pui.
Asa s-a ajuns ca, la Braila, nume precum Buricea, Catali ori Cracanatu sa stirneasca mai multa teama decit politia sau justitia. Asa am ajuns ca, asemenea nume sa fie mai cunoscute decit numele prefectului. Apropo, stiti cine e Mihaela Marcu?
Asa am ajuns ca in topul celor mai periculoase orase din Romania, realizat de Inspectoratul General de Politie, sa ne clasam pe locul III, dupa Craiova si Constanta. Aceasta in ciuda faptului ca in ultimele luni, voit sau fortate, bandele noastre au dat semne de potolire.
Mai mult decit atit insa, in timp ce "contracandidatele" noastre ocupa locuri bune si la investitii, salarii, productii, noi tinem coada clasamentului la tot ce inseamna indici ce masoara bunastarea sau nivelul de trai.
Concret, sintem vazuti ca un oras plin de someri si cutitari. Asa sintem catalogati de ani de zile si, probabil, asa vom ramine in constiinta unora multi ani de aici inainte. Si, la fel de probabil, periodic, vom ajunge pe primele pagini ale ziarelor centrale, nu pentru niste realizari cit de cit notabile ale autoritatilor sau ale personalitatilor acestei urbe, ci pentru scandalurile din lumea interlopilor.
