Anul acesta se implinesc 100 de ani de la Rascoala din 1907, unul din cele mai dureroase evenimente ale neamului romanesc. Adevarul despre aceasta revolta insa, unica in istoria Romaniei, atit ca amploare, cit si ca violenta, nu se stie cu exactitate nici astazi. Dar un lucru este clar: in 1907, nemultumirea taranilor a fost exploatata la singe de anumite grupuri de interese, care oricum nu aveau nimic in comun cu adevaratele probleme ale rasculatilor.
Pe parcursul mai multor editii, ziarul "Obiectiv" si-a propus sa va prezinte citeva din cele mai importante momente ale Rascoalei. In documentarea acestui subiect un sprijin deosebit am primit din partea Muzeului Brailei si a lui Adrian Trifan, muzeograf. In plus, o imagine de ansamblu a situatiei si o prezentare "la cald" a evenimentelor am descoperit in editiile martie - mai 1907 ale revistelor "Amvonul - Organul societatii clerului roman" si "Scoala si biserica". De asemenea, de capatii in documentarea noastra a fost o lucrare completa si complexa recunoscuta in mediul academic actual, "1907 - Rascoala sau complot?", semnata Anton Caragea. Ziarele brailene din acea vreme ne-au servit in documentarea pe plan local.
"Printre tarani se agita ideea sa porneasca cu furci si sa vina la Braila" - septembrie 1899
La Braila, in 1907, miscarile taranesti nu au fost de anvergura si, mai important, nu au fost de o violenta extrema. Fierberi insa au existat, in special pe mosiile in care relatia tarani - arendasi lasa de dorit. Presa vremii spune clar: "In satele in care proprietarii sau arendasii nu sint haini, nevredniciile zaverei nu au atins". Nici conotatii nationaliste nu pot fi date miscarii din judetul nostru, acolo unde taranii au fost nemultumiti, nu au tinut cont ca proprietarii sint romani, evrei, greci sau de orice alta nationalitate. Mai trebuie spus si ca semnale legate de problemele grave cu care se confruntau taranii, de umilintele la care ii supuneau arendasii, se primeau din teritoriu cu mult inainte de marea fierbere, iar agitatii taranesti, dar de o intensitate mai mica, au fost inregistrate si inainte de 1907.
De exemplu, "Curierul de Braila", din 3 septembrie 1899: "O delegatie de tarani din comuna Scortaru Nou a venit, ieri, la Braila, pentru a li se da porumbul promis de Guvern. Ei sint suparati si spun ca printre taranii din judetul nostru se agita ideea sa porneasca cu furci si sa vina la Braila". De precizat ca 1899 si 1904 au fost unii din cei mai grei ani agricoli. O seceta cumplita a pirjolit toate culturile, multi tarani intrind in iarna fara "fir de malai".
Arendasii - lipitori nationale
Ziarul "Neamul romanesc" din 24 august 1906: "Marii arendasi, Theodor Mendel si Stavros Cavadia profita de lipsa de islaz, si nu le da islazul decit daca taranii accepta invoieli grele.(...) Taranii sint suparati si revoltati". Era o practica atunci ca primariile sa inchirieze islazurile comunale arendasilor, iar apoi acestia sa le subinchirieze taranilor. Daca de la primarii pasunile erau luate cu sume modice, subinchirierea se facea pe sume mult mai mari, fabuloase pentru unii tarani. De aceea una din marile probleme care a condus la incordarea relatiilor intre tarani si autoritati era lipsa locurilor de pasunat pentru vitele "norodului".
"Tribuna libera" din 15 ianuarie 1907: "La Scortaru Vechi, poporul aici ca si in alta parte, din cauze generale, fierbe. Comuna adaposteste o lipitoare nationala, un arendas roman, faimosul Neagu Teodorescu, care a indignat o lume intreaga prin spoliatiunile nerusinate, la care se deda de ani de zile impotriva bietilor locuitori".
Camatarii si samsarii au incins si ei spiritele
Dar nu numai arendasii haini au fost cei care au stat la baza nemultumirilor taranilor. Mai mult ca in alte zone, la Braila, camatarii si samsarii au fost adevarate generatoare de tensiune.
"Ce a mai contat la Braila, in afara caracterului arendasului, a fost tensiunea suplimentara indusa de camatari si de samsari. In rindul micilor proprietari, pentru cumpararea de masini agricole si animale, era regula de a se apela la camata. Numai ca in 1899 si 1904 a fost o seceta cumplita, oamenii nu au mai avut de unde sa plateasca si s-au trezit cu camatarii la usa. In plus, specula practicata de samsari (nici aici nu e vorba de nationalitate) atinsese un punct critic. Acestia colindau sat cu sat si cumparau pe sume derizorii intreaga recolta (iar taranii vindeau pentru ca erau incoltiti de camatari) dupa care o revindeau in port, dublu sau triplu", ne-a explicat muzeograful Adrian Trifan.
Ziarul "Progresul" din 28 februarie 1907: "Daca mergi prin satele din judetul nostru si esti doritor sa cunosti starea adevarata a taranului nostru la sfirsitul unei zile numai, vei putea zice ca in fapt sint doua clase: una care ofteaza si alta care injura. In judetul nostru, pina acum, numai se ofteaza si se injura. Cum traiul s-a mai inasprit, nu ar fi de mirare ca sa vedem petrecindu-se lucruri la fel cu cele din Moldova".
Desigur, mai spune Trifan, un lucru e cert, presa de orientare socialista a inflamat starea de nemultumire, insa, adauga el: "Oare cite ziare ajungeau in satele brailene la vremea aceea?".
Un singur document oficial despre Rascoala
In arhivele brailene, exista un singur document oficial care face referire la Rascoala din 1907. Este vorba despre o telegrama din 24 martie, trimisa de prefectul judetului, Nicolae Teodor Faranga, catre Ministrul de Interne, prin care solicita trupe pentru potolirea rascoalei din judet. "Precizam ca am arestat un grup de socialisti, in frunte cu N.D. Cocea si solicitam un batalion de linie, de infanterie, pentru a tine sub control situatia din oras", cerea Faranga, el insusi, unul din marii proprietari agricoli ai zonei (avea mosia la Naziru, in prezent comuna Silistea).
"Pe 11 martie, la Braila, socialistii au pregatit o demonstratie, pe strada Brasoveni, in Sala Centrului Romania Muncitoare. Au zis ei ca au strins 1.000 de persoane. Atunci autoritatile au facut mai multe arestari, pentru a preintimpina orice fel de revolte in oras. Au inceput cu suspendarea gazetei socialiste "Dezrobirea" si arestarea lui N.D. Cocea (avocat, ziarist, scriitor de orientare socialista - n.r.) si a unui grup de simpatizanti ai acestuia. In ziua aceea, tirajul ziarului a fost de 3.000 de exemplare. 2.000 au fost confiscate de autoritati. Au scapat 1.000. Din acestea, o parte au fost imprastiate in timpul manifestatiei, iar restul a fost pastrat pentru a fi distribuit catre tarani. Aici apare o informatie interesanta, din pacate neverificabila, pentru ca nu apare decit in ziarele socialiste. Stirea spune ca 32 de elevi de la Liceul Nicolae Balcescu insotiti de un profesor ar fi vrut sa plece in judet sa imprastie ziare si au fost arestati. Revenind insa la telegrama, rezolutia pusa de Bucuresti, din 9 aprilie 1907, era urmatoarea: "Se va intreba Parchetul de la Braila ce dispozitiuni a luat fata de Cocea si tovarasii lui arestati si ce a descoperit in sarcina lor". Vedeti, in principiu, ei au incercat sa pastreze aparentele legalitatii, insa se vorbeste mult de o actiune premeditata la Braila, menita a impiedica rascularea maselor", a precizat Adrian Trifan.
Pe 11 martie, trupele au fost consemnate in cazarmi
Pe 10 martie, prefectul judetului, Faranga, procurorul sef, Eremia, comandantul Garnizoanei, judecatorul de instructie Stefanescu Goanga si seful Politiei, Mihai Carbunariu, au convocat o sedinta de urgenta. Gazeta "Tribuna libera" din 12 martie prezinta citeva din discutiile si deciziile luate in timpul acestei sedinte. Principalele dispozitii se refereau la restrictionarea circulatiei pe timp de zi si interzicerea ei pe timp de noapte, interzicerea oricaror intruniri, sporirea trupelor de ordine publica si inmultirea raziilor. Masurile se aplicau cu strictete, in special in mahalale.
Presa vremii mai semnaleaza si faptul ca in oras, ordinea publica, partea ce revenea Armatei, cadea in sarcina a trei mari unitati: Regimentul 3 Artilerie, Regimentul 11 Cavalerie si Batalionul de Pontonieri. La data de 13 martie toate aceste unitati si-au mobilizat efectivul de concentrati si rezervele contingentelor 1903, 1904 si 1905. Deci si-au triplat efectivele. De ce? Au preferat sa-i aduca pe tarani in cazarmi, sa ii tina sub control decit sa ii lase liberi in mediul inflamat - o forma mascata de a-i tine sub supraveghere. "Cu incepere de simbata seara, adica de pe 11 martie, trupele au fost consemnate in cazarmi, iar pe timpul noptii paza se facea de Politie cu numeroase trupe de soldati din Batalionul de Pontonieri. La bariere au fost postati numerosi sergenti de politie. Detasamente din Regimentul 11 Calarasi au facut paza la liniile ferate si imprejurimilor orasului. S-a mai adus la Braila o Companie din Regimentul 24 Tecuci. A mai fost o interventie a prefectului de aducere a unui regiment de la Galati, dar a fost refuzat de Bucuresti. S-a interzis organizarea oricaror intilniri sau manifestari culturale, dupa ora 9 seara, iar toate localurile de consumatie au fost inchise peste noapte: circiumi, cafenele, ciainarii, in special cele din mahalele. Nu intimplator s-a luat masura pazei caii ferate, pentru ca detasamentele de agitatori, care incitau populatia, urmau de regula traseele liniilor ferate si principalele cai de comunicatie", a mai explicat Trifan.
Braila era oricum in alerta
Micile revolte taranesti petrecute la Braila inainte de Marea Rascoala au avut un rol determinant in evolutia evenimentelor din 1907. Oricum, in judetul nostru, dar si in alte zone din tara, de cite ori se intimpla ceva deosebit, era impusa starea de asediu. Exista institutia barierei. Circulatia, in tara, dar si in interiorul judetului, se facea cu restrictii. La Braila, o zona preferata de socialisti, mai mult ca in alte locuri, erau impuse restrictii. "Cei din mahalele (Brailita, Chercea, Lacu Dulce, Radu Negru, Carantinei) nu intrau oricum si oricind in oras. Erau bariere la toate intrarile, iar locuitorii de la tara circulau doar pe baza de permis eliberat de jandarmeria locala. Braila era o zona rezervata strict mediului urban si nu orice avea acces. Elementele de la periferia societatii erau bine tinute sub observatie. Aceste restrictii au fost valabile in perioada cuprinsa intre razboiul de independenta si primul razboi mondial, si chiar si in perioada interbelica au mai fost asemenea practici", a sustinut Trifan.
In ciuda tuturor acestor restrictii, insa, pe 12 martie 1907, la Bariera Calarasilor, au ajuns primii 400 de rasculati, iar a doua zi inca peste 1.000. Autoritatile ii asteptau. In padure (Monument - n.r.) erau
ascunse trupe de artilerie, cu misiunea de a-i sili sa se intoarca. Primii sositi au fost 400 de tarani din comuna Viziru si imprejurimi. (Va urma)
Pe parcursul mai multor editii, ziarul "Obiectiv" si-a propus sa va prezinte citeva din cele mai importante momente ale Rascoalei. In documentarea acestui subiect un sprijin deosebit am primit din partea Muzeului Brailei si a lui Adrian Trifan, muzeograf. In plus, o imagine de ansamblu a situatiei si o prezentare "la cald" a evenimentelor am descoperit in editiile martie - mai 1907 ale revistelor "Amvonul - Organul societatii clerului roman" si "Scoala si biserica". De asemenea, de capatii in documentarea noastra a fost o lucrare completa si complexa recunoscuta in mediul academic actual, "1907 - Rascoala sau complot?", semnata Anton Caragea. Ziarele brailene din acea vreme ne-au servit in documentarea pe plan local.
"Printre tarani se agita ideea sa porneasca cu furci si sa vina la Braila" - septembrie 1899
La Braila, in 1907, miscarile taranesti nu au fost de anvergura si, mai important, nu au fost de o violenta extrema. Fierberi insa au existat, in special pe mosiile in care relatia tarani - arendasi lasa de dorit. Presa vremii spune clar: "In satele in care proprietarii sau arendasii nu sint haini, nevredniciile zaverei nu au atins". Nici conotatii nationaliste nu pot fi date miscarii din judetul nostru, acolo unde taranii au fost nemultumiti, nu au tinut cont ca proprietarii sint romani, evrei, greci sau de orice alta nationalitate. Mai trebuie spus si ca semnale legate de problemele grave cu care se confruntau taranii, de umilintele la care ii supuneau arendasii, se primeau din teritoriu cu mult inainte de marea fierbere, iar agitatii taranesti, dar de o intensitate mai mica, au fost inregistrate si inainte de 1907.
De exemplu, "Curierul de Braila", din 3 septembrie 1899: "O delegatie de tarani din comuna Scortaru Nou a venit, ieri, la Braila, pentru a li se da porumbul promis de Guvern. Ei sint suparati si spun ca printre taranii din judetul nostru se agita ideea sa porneasca cu furci si sa vina la Braila". De precizat ca 1899 si 1904 au fost unii din cei mai grei ani agricoli. O seceta cumplita a pirjolit toate culturile, multi tarani intrind in iarna fara "fir de malai".
Arendasii - lipitori nationale
Ziarul "Neamul romanesc" din 24 august 1906: "Marii arendasi, Theodor Mendel si Stavros Cavadia profita de lipsa de islaz, si nu le da islazul decit daca taranii accepta invoieli grele.(...) Taranii sint suparati si revoltati". Era o practica atunci ca primariile sa inchirieze islazurile comunale arendasilor, iar apoi acestia sa le subinchirieze taranilor. Daca de la primarii pasunile erau luate cu sume modice, subinchirierea se facea pe sume mult mai mari, fabuloase pentru unii tarani. De aceea una din marile probleme care a condus la incordarea relatiilor intre tarani si autoritati era lipsa locurilor de pasunat pentru vitele "norodului".
"Tribuna libera" din 15 ianuarie 1907: "La Scortaru Vechi, poporul aici ca si in alta parte, din cauze generale, fierbe. Comuna adaposteste o lipitoare nationala, un arendas roman, faimosul Neagu Teodorescu, care a indignat o lume intreaga prin spoliatiunile nerusinate, la care se deda de ani de zile impotriva bietilor locuitori".
Camatarii si samsarii au incins si ei spiritele
Dar nu numai arendasii haini au fost cei care au stat la baza nemultumirilor taranilor. Mai mult ca in alte zone, la Braila, camatarii si samsarii au fost adevarate generatoare de tensiune.
"Ce a mai contat la Braila, in afara caracterului arendasului, a fost tensiunea suplimentara indusa de camatari si de samsari. In rindul micilor proprietari, pentru cumpararea de masini agricole si animale, era regula de a se apela la camata. Numai ca in 1899 si 1904 a fost o seceta cumplita, oamenii nu au mai avut de unde sa plateasca si s-au trezit cu camatarii la usa. In plus, specula practicata de samsari (nici aici nu e vorba de nationalitate) atinsese un punct critic. Acestia colindau sat cu sat si cumparau pe sume derizorii intreaga recolta (iar taranii vindeau pentru ca erau incoltiti de camatari) dupa care o revindeau in port, dublu sau triplu", ne-a explicat muzeograful Adrian Trifan.
Ziarul "Progresul" din 28 februarie 1907: "Daca mergi prin satele din judetul nostru si esti doritor sa cunosti starea adevarata a taranului nostru la sfirsitul unei zile numai, vei putea zice ca in fapt sint doua clase: una care ofteaza si alta care injura. In judetul nostru, pina acum, numai se ofteaza si se injura. Cum traiul s-a mai inasprit, nu ar fi de mirare ca sa vedem petrecindu-se lucruri la fel cu cele din Moldova".
Desigur, mai spune Trifan, un lucru e cert, presa de orientare socialista a inflamat starea de nemultumire, insa, adauga el: "Oare cite ziare ajungeau in satele brailene la vremea aceea?".
Un singur document oficial despre Rascoala
In arhivele brailene, exista un singur document oficial care face referire la Rascoala din 1907. Este vorba despre o telegrama din 24 martie, trimisa de prefectul judetului, Nicolae Teodor Faranga, catre Ministrul de Interne, prin care solicita trupe pentru potolirea rascoalei din judet. "Precizam ca am arestat un grup de socialisti, in frunte cu N.D. Cocea si solicitam un batalion de linie, de infanterie, pentru a tine sub control situatia din oras", cerea Faranga, el insusi, unul din marii proprietari agricoli ai zonei (avea mosia la Naziru, in prezent comuna Silistea).
"Pe 11 martie, la Braila, socialistii au pregatit o demonstratie, pe strada Brasoveni, in Sala Centrului Romania Muncitoare. Au zis ei ca au strins 1.000 de persoane. Atunci autoritatile au facut mai multe arestari, pentru a preintimpina orice fel de revolte in oras. Au inceput cu suspendarea gazetei socialiste "Dezrobirea" si arestarea lui N.D. Cocea (avocat, ziarist, scriitor de orientare socialista - n.r.) si a unui grup de simpatizanti ai acestuia. In ziua aceea, tirajul ziarului a fost de 3.000 de exemplare. 2.000 au fost confiscate de autoritati. Au scapat 1.000. Din acestea, o parte au fost imprastiate in timpul manifestatiei, iar restul a fost pastrat pentru a fi distribuit catre tarani. Aici apare o informatie interesanta, din pacate neverificabila, pentru ca nu apare decit in ziarele socialiste. Stirea spune ca 32 de elevi de la Liceul Nicolae Balcescu insotiti de un profesor ar fi vrut sa plece in judet sa imprastie ziare si au fost arestati. Revenind insa la telegrama, rezolutia pusa de Bucuresti, din 9 aprilie 1907, era urmatoarea: "Se va intreba Parchetul de la Braila ce dispozitiuni a luat fata de Cocea si tovarasii lui arestati si ce a descoperit in sarcina lor". Vedeti, in principiu, ei au incercat sa pastreze aparentele legalitatii, insa se vorbeste mult de o actiune premeditata la Braila, menita a impiedica rascularea maselor", a precizat Adrian Trifan.
Pe 11 martie, trupele au fost consemnate in cazarmi
Pe 10 martie, prefectul judetului, Faranga, procurorul sef, Eremia, comandantul Garnizoanei, judecatorul de instructie Stefanescu Goanga si seful Politiei, Mihai Carbunariu, au convocat o sedinta de urgenta. Gazeta "Tribuna libera" din 12 martie prezinta citeva din discutiile si deciziile luate in timpul acestei sedinte. Principalele dispozitii se refereau la restrictionarea circulatiei pe timp de zi si interzicerea ei pe timp de noapte, interzicerea oricaror intruniri, sporirea trupelor de ordine publica si inmultirea raziilor. Masurile se aplicau cu strictete, in special in mahalale.
Presa vremii mai semnaleaza si faptul ca in oras, ordinea publica, partea ce revenea Armatei, cadea in sarcina a trei mari unitati: Regimentul 3 Artilerie, Regimentul 11 Cavalerie si Batalionul de Pontonieri. La data de 13 martie toate aceste unitati si-au mobilizat efectivul de concentrati si rezervele contingentelor 1903, 1904 si 1905. Deci si-au triplat efectivele. De ce? Au preferat sa-i aduca pe tarani in cazarmi, sa ii tina sub control decit sa ii lase liberi in mediul inflamat - o forma mascata de a-i tine sub supraveghere. "Cu incepere de simbata seara, adica de pe 11 martie, trupele au fost consemnate in cazarmi, iar pe timpul noptii paza se facea de Politie cu numeroase trupe de soldati din Batalionul de Pontonieri. La bariere au fost postati numerosi sergenti de politie. Detasamente din Regimentul 11 Calarasi au facut paza la liniile ferate si imprejurimilor orasului. S-a mai adus la Braila o Companie din Regimentul 24 Tecuci. A mai fost o interventie a prefectului de aducere a unui regiment de la Galati, dar a fost refuzat de Bucuresti. S-a interzis organizarea oricaror intilniri sau manifestari culturale, dupa ora 9 seara, iar toate localurile de consumatie au fost inchise peste noapte: circiumi, cafenele, ciainarii, in special cele din mahalele. Nu intimplator s-a luat masura pazei caii ferate, pentru ca detasamentele de agitatori, care incitau populatia, urmau de regula traseele liniilor ferate si principalele cai de comunicatie", a mai explicat Trifan.
Braila era oricum in alerta
Micile revolte taranesti petrecute la Braila inainte de Marea Rascoala au avut un rol determinant in evolutia evenimentelor din 1907. Oricum, in judetul nostru, dar si in alte zone din tara, de cite ori se intimpla ceva deosebit, era impusa starea de asediu. Exista institutia barierei. Circulatia, in tara, dar si in interiorul judetului, se facea cu restrictii. La Braila, o zona preferata de socialisti, mai mult ca in alte locuri, erau impuse restrictii. "Cei din mahalele (Brailita, Chercea, Lacu Dulce, Radu Negru, Carantinei) nu intrau oricum si oricind in oras. Erau bariere la toate intrarile, iar locuitorii de la tara circulau doar pe baza de permis eliberat de jandarmeria locala. Braila era o zona rezervata strict mediului urban si nu orice avea acces. Elementele de la periferia societatii erau bine tinute sub observatie. Aceste restrictii au fost valabile in perioada cuprinsa intre razboiul de independenta si primul razboi mondial, si chiar si in perioada interbelica au mai fost asemenea practici", a sustinut Trifan.
In ciuda tuturor acestor restrictii, insa, pe 12 martie 1907, la Bariera Calarasilor, au ajuns primii 400 de rasculati, iar a doua zi inca peste 1.000. Autoritatile ii asteptau. In padure (Monument - n.r.) erau
ascunse trupe de artilerie, cu misiunea de a-i sili sa se intoarca. Primii sositi au fost 400 de tarani din comuna Viziru si imprejurimi. (Va urma)
