Deputatul PSD de Braila Alin Teodoreascu saluta infiintarea, in directa subordonare a presedintelui Romaniei, a unei comisii care sa studieze crimele comunismului, si sa le documenteze, pentru stabilirea unei pozitii oficiale a sefului statului, asupra acestui subiect. Teodorescu considera ca era nevoie de o astfel de comisie, dat fiind ca si acum mai sint oameni carora nu le este clar ca, de fapt, comunismul a fost un regim criminal, iar faptul ca la presedintia acestui for a fost numit Vladimir Tismaneanu este o garantie ca se va face treaba buna: "A fost un act politic foarte important, decizia ca aceasta comisie sa fie condusa de societatea civila. Tismaneanu este foarte bine cunoscut, are intreaga documentatie la dispozitie, este un om impartial, un om care stie politica, iar raportul trebuie sa-l dea inainte de Consiliul european din noiembrie, ca sa arate care va fi atitudinea oficiala a presedintiei, fata de crimele comunismului. Era nevoie de o comisie a societatii civile, pentru ca actuala administratie, si altele, nu au facut nimic, pe aceasta linie. Dupa cum se vede, pentru multa lume inca nu este clar ca acest comunism a facut mult rau".
Potrivit lui Teodorescu, Braila a fost unul dintre judetele in care s-a simtit cu adevarat teroarea comunista: "Braila a fost si judet de rezidenta a stramutatilor politici, incepind din '57 - au venit aproape 60.000 de stramutati -, dar a avut cel mai mare numar de morti in lagarele de munca. A avut 16.000 de morti in lagarele respective, in perioada '49 - '64. Au fost oameni care au plecat de aici, si nu s-au mai intors. Au plecat catre Sighet, canalul Dunare - Marea Neagra, Pitesti, Aiud. La Periprava au murit 60 de preoti braileni. Si Corneliu Coposu a stat aici, la Rubla".
Si senatorul Aurel Simionescu considera ca Braila este un judet in care se poate studia cum a distrus comunismul destine umane: "In Insula am avut colonii de munca, oameni care au fost adusi acolo fara nici un fel de pregatire, nici fizica si nici morala, ca sa faca asa ceva, oameni care nu facusera asa ceva niciodata. Au fost folositi pentru munca fortata, la ridicarea digurilor respective, si un numar mare dintre ei si-au gasit aici sfirsitul. Nu stiu exact care este numarul celor care au pierit aici, dar dupa '89, am fost si eu unul dintre cei care a sprijinit ridicarea acelui monument pe care-l vedeti la trecerea cu bacul spre Insula, dedicat celor care au murit in conditii inumane, datorita muncii in Insula"
"Erau arestati fara mandate, fara ordonanta de retinere, erau pur si simplu dusi intr-o colonie de munca. Pe vremea aceea, puscariile erau in subordinea Consiliului Securitatii Statului, si accesul oricui strain acolo era extrem de dificil", a completat si consilierul Doru Damian.
Potrivit lui Teodorescu, Braila a fost unul dintre judetele in care s-a simtit cu adevarat teroarea comunista: "Braila a fost si judet de rezidenta a stramutatilor politici, incepind din '57 - au venit aproape 60.000 de stramutati -, dar a avut cel mai mare numar de morti in lagarele de munca. A avut 16.000 de morti in lagarele respective, in perioada '49 - '64. Au fost oameni care au plecat de aici, si nu s-au mai intors. Au plecat catre Sighet, canalul Dunare - Marea Neagra, Pitesti, Aiud. La Periprava au murit 60 de preoti braileni. Si Corneliu Coposu a stat aici, la Rubla".
Si senatorul Aurel Simionescu considera ca Braila este un judet in care se poate studia cum a distrus comunismul destine umane: "In Insula am avut colonii de munca, oameni care au fost adusi acolo fara nici un fel de pregatire, nici fizica si nici morala, ca sa faca asa ceva, oameni care nu facusera asa ceva niciodata. Au fost folositi pentru munca fortata, la ridicarea digurilor respective, si un numar mare dintre ei si-au gasit aici sfirsitul. Nu stiu exact care este numarul celor care au pierit aici, dar dupa '89, am fost si eu unul dintre cei care a sprijinit ridicarea acelui monument pe care-l vedeti la trecerea cu bacul spre Insula, dedicat celor care au murit in conditii inumane, datorita muncii in Insula"
"Erau arestati fara mandate, fara ordonanta de retinere, erau pur si simplu dusi intr-o colonie de munca. Pe vremea aceea, puscariile erau in subordinea Consiliului Securitatii Statului, si accesul oricui strain acolo era extrem de dificil", a completat si consilierul Doru Damian.
