La prima vedere pare un gest onest venit din partea secretarului Uniunii Scriitorilor.
La a doua vedere insa...
Mie imi pare un gest de falsa onestitate. Si chiar de la prima vedere. Onest imi pare primarul care nu candideaza cu firma lui la o licitatie organizata de primarie. Dar un scriitor... Acesta e, mai intii de toate, scriitor. Iar cartea lui ar putea fi cea mai buna carte a anului, indiferent de ce functii administrative indeplineste scriitorul respectiv. Imaginati-va ce va fi daca Nicolae Manolescu isi va publica Istoria literaturii pe durata mandatului sau de presedinte al Uniunii Scritorilor. S-ar putea sa fie cea mai buna carte de critica a anului. si-atunci, ce facem? N-o mai premiem pentru ca e a presedintelui si nu da bine in presa si la circotasi?
Pentru mine, gestului lui Gabriel Chifu inseamna neincredere in dreapta judecata a juriului. Daca romanul lui s-ar fi dovedit a fi cel mai bun dintre cele publicate anul trecut, juriul l-ar fi votat. Daca nu, nu. Dar daca este cel mai bun si juriul, in conditiile date dupa retragerea lui Chifu, va vota altul, cel mai bun dintre cele ramase? Ce mai inseamna acel premiu? Mai inseamna ceva?
Pentru mine, gestul lui Gabriel Chifu este unul periculos. Pentru ca va crea precedentul (vezi ipoteza cu Istoria lui Manolescu). Iar daca un alt membru al conducerii US gindeste altfel si nu-si va retrage cartea, va fi privit chioris...
Si inca o problema: cum adica ?ma retrag?? Premiile astea se dau pe baza de inscriere? E vreun concurs? E vorba de cea mai buna carte de proza dintre cele care s-au inscris? Sau juriul alege cea mai buna carte a anului? Ca daca se premiaza cea mai buna carte dintre cele care s-au inscris, chiar nu mai inseamna mare lucru premiul Uniunii. Pentru ca eu, ca un cititor de literatura romana cinstit (si sarac), poate voi cumpara cartea premiata tocmai pentru ca mi s-a indus ideea ca este cea maibuna carte a anului...
Sa-mi dati banii inapoi!