Armăsarii de rasă pură românească găzduiţi de grajdurile unităţii de montă de la Râmnicelu şi-au îndeplinit misiunea pe parcursul sezonului cald şi, de câteva săptămâni, s-au întors acasă, pentru iernat. Singura misiune a acestor exemplare cabaline este să asigure reproducerea speciei, transmiţând mai departe calităţile genetice pe care le-au moştenit de la părinţii lor. Situat la circa 30 kilometri de Brăila, Depozitul de Armăsari de la Râmnicelu este unul dintre cele patru obiective de acest gen din România, unde se păstrează fondul genetic al cailor de rasă autohtoni. Astfel de unităţi specializate se mai găsesc la Târgu Mureş, Arad şi la Dumbrava, judeţul Neamţ. Cea din judeţul nostru are, însă, ceva aparte, putându-se mândri cu vechimea grajdurilor în care sunt ţinuţi armăsarii de rasă. Construcţiile au fost realizate în 1905 şi au făcut parte din domeniul prinţului Şuţu, fiind destinate, pe vremuri, creşterii cailor de tracţiune şi boilor de povară. Chiar dacă timpul şi-a pus amprenta pe înfăţişarea exterioară a pereţilor, şubrezind pe alocuri astereala acoperişurilor, grajdurile continuă să aibă o structură de rezistenţă foarte solidă, moştenită de la meseriaşii adevăraţi, care le-au ridicat în urmă cu mai bine de o sută de ani.
Nouă rase de cai se găsesc la Râmnicelu: huţul, cal de talie mică, specific zonelor montane; gidran, rasă bună şi pentru tracţiune şi pentru călărie; trăpaş, cal de viteză, bun pentru atelaje pe două roţi; semigreu, foarte bun pentru tracţiune; calul de sport românesc, suplu, cu talie înaltă, pretabil pentru concursurile de obstacole; calul de Bucovina, de talie medie, bun de tracţiune în zone montane; furioso, cal înalt şi ager. Una dintre cele mai valoroase rase româneşti aflate la Râmnicelu este lipiţanul, cal uşor de dresat, care merge bine atât pentru echitaţie cât şi pentru atelaje, foarte solicitat în Europa. De doi ani, Depozitul de Armăsari din judeţul Brăila găzduieşte şi câteva exemplare de pur-sânge arab şi pur-sânge englez, cai binecunoscuţi în lume pentru calităţile lor de alergători înăscuţi.
Fiind destinate reproducerii şi transmiterii genelor de calitate, exemplarele de la Râmnicelu au trecut prin diverse probe pentru a fi acceptate în rândul armăsarilor de montă publică. S-a ţinut cont atât de aspectul fizic, ce trebuie să întrunească rigorile rasei, cât şi capacitatea lor de efort. Funcţie de rasă, fiecare cal în parte a trebuit să scoată bareme prestabilite, la probele de tracţiune sau de viteză. Odată ajunşi în Depozit, de ei poate beneficia orice crescător de cai care are iepe de montă. Armăsarii se pot lua în custodie, în perioada martie-septembrie, de către crescătorii care se obligă să-i returneze în bune condiţii. Aceştia îşi amenajează puncte de montă în propria gospodărie, fiind obligaţi să accepte ca şi alţi crescători să-şi aducă iepele la împerechere. Cine vrea să ia calul în custodie are nevoie de avize de la Primăria localităţii unde domiciliază, de la medicul veterinar de circumscripţie şi de la Oficiul Judeţean de Reproducţie. Primăria trebuie să-i pună la dispoziţie custodelui jumătate de hectar, pentru obţinerea de furaje. Nu este permisă folosirea armăsarilor la munci grele.
Şapte şi-au ieşit din formă
În prezent, Depozitul de la Râmnicelu are în grijă 75 de armăsari, dintre care 65 se află în unitate, iar 10 încă nu s-au întors de la custozi, fiind păstraţi în punctele de montă în baza unor prelungiri de contract. Ca rase, cei mai numeroşi sunt lipiţanii, 21 de exemplare, urmaţi de semigrei, 18 capete, gidrani - 9, huţuli - 9, pur-sânge arab - 6 şi pur-sânge englez - 4. Depozitul mai deţine 2 trăpaşi, 2 furioso north star, 2 cai de Bucovina şi 2 cai de sport româneşti. În actualul sezon, armăsarii de la Râmnicelu au făcut, conform registrelor, 326 de monte. Nu se ştie încă rata de succes a acestora, însă se speră ca numărul mânjilor rezultaţi din respectivele împerecheri să fie foarte mare. Armăsarii şi-au făcut datoria fie "loco", adică la depozit, unde diverşi posesori de iepe au venit pentru a le monta, fie la punctele de montă amenajate la domiciliul custozilor. Mulţi dintre custozi sunt din satele brăilene, însă au fost şi crescători de cai din judeţele Vrancea sau Buzău care au luat în custodie, pe perioada verii, armăsari de la Râmnicelu.
Valoarea unui exemplar cabalin de reproducere variază între 4.500 şi 12.000 lei. În momentul în care vârsta sau defectele induse de diverse boli determină scoaterea armăsarilor din rândul reproducătorilor de elită, valoarea acestora scade substanţial. Astfel, la apusul "carierei", un astfel de exemplar poate fi cumpărat la licitaţie cu sume cuprinse între 1.000 şi 1.500 lei. În această toamnă, comisia de evaluare a decis scoaterea din patrimoniul statului a 7 exemplare ale Depozitului de Armăsari de la Râmnicelu. Unul a fost scos din cauza vârstei înaintate - 21 de ani, alţi doi au fost găsiţi cu efizem pulmonar, 2 cu defecte de aplomb (călcau strâmb) şi 2 cu lipsă de apetit sexual cauzată, probabil, tot de vârsta înaintată - unul are 19, iar celălalt 18 ani. Aceştia vor fi scoşi la licitaţie, iar dacă nu îşi vor găsi cumpărători rămân în grajdurile depozitului, fără a mai fi folosiţi pentru activităţi de reproducere.
Pentru fiecare armăsar de montă publică, statul acordă Depozitului de la Râmnicelu o alocaţie zilnică de 15,8 lei. În plus, unitatea dispune de 245 hectare de teren agricol, pentru baza furajeră, astfel că hrana pentru cai nu reprezintă o problemă. Depozitul este deservit de 22 de angajaţi care au grijă ca grajdurile să fie curate, iar fânul să nu lipsească din ieslea cailor.
La Depozitul de Armăsari de la Râmnicelu treaba merge bine, însă ar putea să meargă şi mai bine. Ideea ca acolo să se organizeze un centru de echitaţie pentru brăilenii interesaţi să călărească este vehiculată de mai multă vreme, însă până acum nu a prins viaţă, astfel că acest mare potenţial rămâne în continuare nevalorificat. Unitatea este administrată de către Direcţia Silvică Brăila care nu prea se arată interesată de astfel de proiecte. În prezent, pentru a se mai dezmorţi, armăsarii sunt scoşi la manej de către îngrijitori. Ca şi oamenii, caii au personalităţi diferite. Unii nu pot fi struniţi decât de profesionişti, alţii sunt, însă, suficient de blânzi pentru a putea fi călăriţi de începători.
