Chiar daca privirile ne sint atintite inainte asteptind cu nerabdare scurgerea timpului pentru a ne vedea odata, integrati in clubul select si restrictiv al Uniunii Europene, adevarata problema, acel detaliu care face diferenta, se afla tot in curtea noastra. Degeaba incercam sa dam vina pe diferiti factori externi, pe vreme sau pe unguri, adevaratul obstacol pe care il mai avem de trecut sintem noi insine. Noi, cu obiceiurile si apucaturile noastre, cu delasarile noastre, cu indolenta noastra de a spune “lasa ca merge si asa” si ca “nu dau turcii” mai e o zi si miine... Atitudinea noastra blazata in fata incalcarilor legii, lipsa de reactie in fata delicventilor si a smecherasilor de cartier, pasivitatea in fata agresivitatii inculturii si a prostului gust, dar si cooperarea uneori plina de entuziasm in a da spaga sau bonificatii, cum vreti sa le spuneti, in orice caz foloase necuvenite, celor care primesc salariu tocmai pentru a indeplini acele servicii catre noi toti. Nu de mult, intr-o emisiune TV, un functionar guvernamental, german, subliniez de la inceput pentru a nu exista vreo urma de intelegere gresita, explica cum un ziarist local, dintr-un orasel de provincie, a urmarit si filmat, pe ascuns, timp de citeva zile o echipa de lucratori topografi, platiti de Primaria orasului respectiv, sa masoare strazile. Membrii echipei faceau orice altceva in afara obligatiilor de serviciu: isi faceau cumparaturile, fumau, vorbeau, citeau ziarele si alte ocupatii nobile... Ziaristul a incercat sa vorbeasca cu ei dar nu l-au bagat in seama. S-a adresat Primariei, dar nici aceasta nu i-a luat in seama spusele. Atunci a dat pe postul local de TV, filmuletul realizat in acele zile. Locuitorii orasului, adevarati cetateni, indignati fiind, au trimis scrisori de protest Primarului, pentru ca banii platiti de ei, prin taxe si impozite, sint aruncati in vint. De abia atunci, primarul a luat atitudine si i-a suspendat pentru o perioada pe muncitorii respectivi, timp in care evident, nu au primit nici salariu. Alt oras, alta tara. Austria. Un conducator auto roman conducea linistit pe o straduta laturalnica. La un moment dat vede culoarea rosie si opreste masina. Se uita in oglinda retrovizoare si vede cum soferul din masina din spatele sau oprise cu mult mai in spate si ii facea semne discrete sa dea inapoi, ca are loc. Romanul isi arata nedumerirea prin semnele universal valabile, ca “de ce .. a mea sa dau inapoi, nu vezi ca am oprit ?” Austriacul rabdator ii arata banda transversala, desenata pe jos, perpendicular pe zebre, pe care masina romanului o trecuse : “nu e corect. Nu au loc sa treaca pietonii. Primesti amenda!” Sa va readuc in atmosfera romaneasca, in care de mai multe ori, zilnic, vedem aceleasi lucruri petrecindu-se sub ochii nostri ? Atit timp cit masinile vor fi parcate chiar sub semnul de oprire interzisa si nimeni nu va plati amenda, atit timp cit semnul de trecere de pietoni este numai pentru a infrumuseta strada dar nu si pentru a fi respectat, iar pietonii sint inca considerati tinte atractive mai ales pe timp de ploaie, iar o autorizatie in parbriz transforma orice sofer intr-un rival al lui Shumacher dindu-i puteri de superman, motor de F1 si mai ales tupeu de cartier, tot atita va mai exista si coruptie, tot atita va exista spaga, si tot atit timp vom fi considerati mai degraba balcanici, ceea ce, de altfel, si sintem, decit europeni!
