• un pensionar brăilean, în vârstă de 76 ani, a devenit o prezenţă exotică în parcurile şi pe bulevardele oraşului, acolo unde obişnuieşte să lectureze cărţi stând pe bancă, flancat de bicicleta sa veche şi dotată cu o ladă de plastic pe post de portbagaj • “Nu pot sta locului acasă, după 43 de ani de muncă!”, ne-a mărturisit bătrânul care are doar 7 clase, dar e fascinat de universul cărţilor
Într-o vreme când cărţile se cam plictisesc pe rafturile bibliotecilor, abandonate în praful uitării din cauza internetului care se revarsă din calculatoare, tablete, telefoane şi televizoare, te prinde mirarea când vezi pe cineva citind o carte în public. Iar când acel cineva “recidivează” aproape zi de zi, din mirare dai în admiraţie şi îţi vine să-i spui “Bravo, domnule, jos pălăria!”.
Un astfel de personaj poate fi văzut prin Brăila cam peste tot pe unde există bănci publice. Apare ba pe faleză, ba prin Piaţa Traian, ba pe bulevardul Independenţei, stând pe bancă cu o carte în mână, întotdeauna flancat de o bicicletă cam hârbuită, aşa cum sunt bicicletele folosite de obicei de pensionarii mai scăpătaţi - adică mai fără posibilităţi financiare - pentru a-şi căra cumpărăturile de la piaţă. Aceasta despre care vorbim chiar e dotată, corespunzător, cu o ladă de plastic pe post de portbagaj. Posesorul ei este, într-adevăr, pensionar, însă nu se poate spune că intră în categoria celor “scăpătaţi”. Bătrânul ne-a mărturisit că e mulţumit de pensia pe care o are, după ce a muncit 43 de ani, ca frezor la “Progresul” şi mai apoi ca şofer la “Braicar”. Se numeşte Vasile Pârvu şi e în etate de 76 de ani, după cum ne-a spus, într-una din zilele trecute, bucuros să schimbe o vorbă cu cineva. L-am găsit în postura sa obişnuită, pe o bancă de pe bulevardul Independenţei, iar când l-am abordat, întrebându-l dacă îl putem opri puţin din lectură, a lăsat cartea deoparte şi, zâmbind parcă mirat că-i dă cineva atenţie, ne-a spus că nu-i nicio problemă. De ce preferă să citească pe băncile din parcuri sau bulevarde? “Pentru că nu pot sta locului. Parcă nu-mi vine să stau acasă după atâţia ani de muncă, iau bicicleta şi mă duc...”. “Dar cărţile?”. “Îmi trece timpul mai uşor cu ele, mai aflu şi eu una-alta, cum au stat treburile în război... Îmi plac astea despre al Doilea Război Mondial, acum citesc una despre lagărele nemţeşti. Dar să nu creadă cineva că sunt admirator al lui Hitler, Doamne fereşte! Mai citesc şi altfel de cărţi să ştiţi!”, ne-a spus nea Pârvu.
Ca studii, are şapte clase, iar ca formaţie profesională a fost şofer profesionist. S-a născut în Tecuci, judeţul Galaţi, iar în tinereţe a lucrat pe un autobuz, la ITA Tecuci. În anii '60, a venit la Brăila şi, după un curs de calificare de câteva luni, a îmbrăţişat meseria de frezor şi s-a angajat la Fabrica de Excavatoare “Progresul”, unde a muncit ani de zile până când i s-a făcut dor de meseria lui de bază şi s-a transferat la Întreprinderea de Transport Călători, actuala “Braicar”, unde a mai profesat 29 de ani, ca şofer de autobuz, până când a ieşit la pensie.
L-am întrebat de ce preferă să meargă cu bicicleta şi dacă nu i-ar fi mai uşor să circule cu o maşină. Ne-a mărturisit că nu-i mai trebuie şoferie, după 29 de ani de condus autobuze, când a avut de-a face cu fel şi fel de lume. “Mi-a făcut păr alb şoferia mie, nu-mi mai trebuie. Au copiii mei maşină, eu merg cu bicicleta. Aşa pot să mai beau şi o bere. Dar să nu creadă cineva că sunt vreun mare băutor, Doamne fereşte!”, ne-a spus, pe un ton uşor jenat, apoi s-a întors în lumea cărţii sale, flancat de bicicleta dotată, corespunzător, cu ladă de plastic pe post de portbagaj.
