Nu stiu de ce, dar de la bun inceput nu m-a interesat povestea cu jurnalistii romani rapiti in 2005 in Irak. Daca as afirma ca am avut o banuiala, ati sari toti de kur in sus si m-ati acuza ca ma cred smecher, "bine ca le stii tu pe toate, ma". Nici cind s-au intors in tara, cu toata telenovela aia ieftina filmata la aeroport, nu am fost miscat in vreun fel. Acum vad ca intreaga istorie a revenit in prim plan. Cica, potrivit unei decizii a Curtii irakiene de Casatie, statul roman a platit recompensa pentru eliberarea celor trei jurnalisti. Ma, mie mi se pare corect sa platesti rascumparare. Nu-i chiar ca la amanet, caci nu statul roman i-a amanetat pe cei trei ziaristi, dar daca astea sint regulile la Bagdad, poti sa te pui cu Terorica? Dezamagitor din acest punct de vedere mi s-a parut Traian Basescu, pentru ca din momentul revenirii ziaristilor in tara a tinut-o langa ca nu s-a platit nici un dolar pentru salvarea lor. Nu inteleg de ce atita secretomanie? Doar pentru a nu fi suspectati de Licuriciul cel Mare ca dam bani care, o data ajunsi in miinile rapitorilor, vor fi cu siguranta folositi la sponsorizarea de noi atentate? Basescu s-a facut de ris. El, marele conducator, sa fie prins cu minciunica? Nu cred ca pica cerul daca Basescu recunostea ca s-a facut plata la irakieni. Italienii, de exemplu, nu s-au sfiit sa afirme ca au platit rascumparare, si nu i-a decapitat nimeni, scuzati aluzia. Putea foarte bine sa argumenteze neaos ca-i este mai aproape camasa decit paltonul si ca nu si-a permis sa riste viata a trei cetateni romani pentru un pumn de dolari. Babalaul, in loc sa cistige, va pierde inzecit.
