Centrul Istoric al Brăilei, ce se întinde pe o suprafaţă de 164,5 ha, unicul din afara arcului carpatic atât de bine conservat până acum câţiva ani, este într-un mare pericol. Multe din cele peste 2.000 de imobile construite acum mai bine de 100 de ani se degradează văzând cu ochii. Proprietarii, acolo unde aceştia se cunosc, îşi bat joc sistematic de imobilele moştenite, cu unicul scop: să le vândă mai repede. Multe însă, cauze în procese juridice începute în urmă cu ani buni, sunt practic ale nimănui. Şi pe unele, şi pe altele, rechinii imobiliari le urmăresc fără scrupule şi le distrug pentru a valorifica terenul. Nicio autoritate nu ştie câte case sunt părăsite. Zeci, sute? Cine să le numere când interesele sunt aşa mari!? Iar noi, cetăţenii obişnuiţi, care trecem zilnic pe lângă ele, vedem numai că, una câte una, ajung la dispoziţia "mâncătorilor de case". De cele mai multe ori trecem nepăsători, însă spiritul civic ar trebui să ne îndemne să nu permitem ca aceste bijuterii arhitectonice, construite la sfârşitul secolului XIX sau începutul secolului XX, să se transforme în nişte guri rânjite, oribile. Centrul Istoric este în pericol să ajungă istorie, iar Brăila să piardă o valoare inestimabilă.
O reţea bine pusă la punct pentru ca "mâncătorii de case" să-şi atingă scopurile
Cel mai facil mod de a scăpa de o casă pe care nu o poţi întreţine este vinderea. Dar cum să vinzi o casă veche, nerenovată, pentru care se vor impune multe condiţii la reabilitare, pe o piaţă imobiliară prăbuşită de mulţi ani? În mod normal, greu. La Brăila, însă, reţeta e simplă. Concret, ca să nu mai aştepte sau să se străduiască în a găsi alte soluţii, autorităţile şi proprietarii închid ochii, dând astfel "liber" celor care se ocupă de demolări ilegale, pentru că terenul eliberat de sarcină se vinde mult mai bine.
Surse care au dorit să-şi păstreze anonimatul ne-au dezvăluit că există o adevărată reţea, bine înfiptă cu rădăcinile în istoria Brăilei. Hoţii care fură cărămidă cu cărămidă şi apoi vând ce au obţinut sunt ultima verigă şi nu riscă mare lucru.
Cei interesaţi de valorificarea caselor din centrul vechi, aşa-zisa mafie imobiliară, află proprietarul casei urmărite, îl contactează, îi promit marea cu sarea, iar soarta imobilului moştenit este dată pe mâna "specialiştilor" locului, prin notariat. "Specialistul" câştigă repede imobilul în instanţă, casa este retrocedată, apoi este distrusă şi proprietatea fructificată. Pentru că demolarea nu este o soluţie văzută ca viabilă de Direcţia pentru Cultură, care trebuie să avizeze orice intervenţie în centrul vechi al oraşului, se caută alte modalităţi de evitat legea.
La demolarea caselor "la negru" se munceşte zile întregi, fără să se sesizeze nicio autoritate Distrugerile din casele de patrimoniu, "evaluate" la preţul cărămizii second-hand
Cel mai uşor de demolat este "la negru", cu hoţii care fură orice, dar în special cărămizi şi fier vechi. Aşa că oamenii din mafie contactează persoanele cunoscute din firmele de construcţii, care ţin legătura cu şefii familiilor de hoţi şi li se dă liber la distrus. Când sunt întrebaţi proprietarii sau reprezentanţii lor, evident nu ştiu nimic, chiar se plâng de distrugerile făcute. Iar cei care fură nu riscă decât o amendă, pe care oricum nu o plătesc, pentru că de cele mai multe ori prejudiciul este considerat minor. Valoarea prejudiciului ar trebui să o stabilească proprietarul, iar în mod corect ar trebui să ajungă şi la câteva milioane de euro, pentru că s-a distrus o casă de patrimoniu. Însă, în lipsa proprietarului (iar cazurile acestea sunt cele mai frecvente!), prejudiciul este evaluat la valoarea cărămizilor second-hand. Şi aşa "mâncătorul de case" primeşte doar o amendă simbolică. Prin metoda "cineva care ştie pe cineva", casele din Centrul Istoric dispar văzând cu ochii, iar autorităţile ridică din umeri. Nu au ce face pentru că sunt proprietate privată şi nu au cum să cheltuie banul public ca să păzească acele case. De altfel, nu şi le păzesc nici pe ale lor. Aceste scenarii sunt foarte bine cunoscute, dar se vorbeşte în şoaptă despre ele, pentru că "este periculos".
În loc să meargă la şcoală sunt la furat cărămizi şi fier vechi
O incursiune în centrul vechi demonstrează că ce s-a întâmplat cu casa din Bolintineanu nr. 10, demolată fără aprobarea autorităţilor, se va putea repeta şi asta chiar foarte curând, iar următoarea pe listă ar putea fi casa din strada Polonă nr. 24. Imobil construit la începutul secolului, cu o istorie în spate, şi care aştepta să fie renovat, a fost brusc atacat de cei care nu au alt venit decât furtul din imobilele părăsite. În urmă cu câteva zile, la imobilul de pe str. Polonă nr. 24 "lucrau" deja la demolare doi puşti, care ar fi trebuit să fie la şcoală, nu aiurea pe străzi. Tot în centrul vechi, pe Danubiului, alte case, de la nr. 16-18, care "întâmplător" au ars vara trecută, erau şi ele demolate cu conştiinciozitate de doi bărbaţi şi un copil. O altă casă abandonată, în pericol de a dispărea este cea din Bulevardul Carol, nr. 166. Micuţă, cochetă cândva, fusese mândria proprietarului. În timp, cei care au locuit-o şi-au disputat-o făţiş, astfel că jumătate din ea este văruită într-un fel, jumătate în alt fel. Aici, surpriza am avut-o când am vrut să intrăm. Nu aveam pe ce merge, podeaua era prăbuşită, iar în subsol se vedea o intrare zidită în hrubele turceşti.
Sunt doar trei exemple, iar când am vrut să aflăm ale cui sunt aceste imobile, ghiciţi! Casa de pe Danubiului nr. 16 este chiar a Primăriei. Nu a ştiut nimeni să ne spună cu a cui aprobare "lucrau" oamenii la demolare. La interpelarea noastră, viceprimarul Alexandru Dănăilă a precizat că aceste imobile (Danubiului nr. 16-18), sunt pe o listă pentru a fi reabilitate cât de curând. Casa din Danubiului 18 a fost tot a statului, dar acum este retrocedată. Dănăilă a subliniat însă că, dacă proprietarii nu vor avea grijă de ea, vor fi amendaţi. Casele din Polonă 24 şi B-dul Carol 166 au fost şi ele retrocedate, sunt mulţi moştenitori, unii dintre ei plecaţi nu numai la Bucureşti, ci chiar în Belgia sau Elveţia, iar casele sunt disputate în instanţă. După ce noi am atras atenţia Primăriei asupra situaţiei, corpul de control al instituţiei amintite a constatat realitatea şi a dat amenzi proprietarilor. Aceştia vor avea acum un motiv în plus să dorească să scape de imobil. "Pe noi ne interesează să protejăm Centrul Istoric, facem tot ce putem, dar legislaţia nu ne ajută. De fiecare dată când avem o sesizare, nu numai de la dumneavoastră, trimitem inspectorii în teren să verifice apoi, dacă este cazul, aplicăm amenzi. Nu putem lăsa casele aflate într-o stare avansată de degradare la voia întâmplării. Eu am lucrat în construcţii şi ştiu cum este să încerci să scoţi oamenii de sub dărâmături. Aşa ceva nu vreau să se întâmple. Viaţa omului este mai preţioasă decât orice, dar şi Centrul Istoric trebuie protejat. Vom căuta soluţiile legale", a spus viceprimarul Alexandru Dănăilă.
Unele case vechi au rămas fără podele "Preţul pe metrul pătrat de aici rezultă, pentru că ne place atmosfera"
Şi arhitectul şef al municipiului doreşte soluţii legale de protejare, soluţii care să se aplice fără întârziere. Deja are în vedere un Regulament special pentru Centrul Istoric, pentru că este conştient de pericolul care ameninţă clădirile. "Brăila a avut până acum şansa sărăciei, adică s-au păstrat imobilele pentru că nu au fost bani să se dărâme. Dar sărăcia asta a ajuns la pragul în care devine neşansă. Şi vedem ce se întâmplă. Este în pericol, de exemplu, şi casa de pe diagonală cu Bolintineanu nr. 10, din Bolintineanu 13, care este şi mai frumoasă şi deja nu mai are acoperiş, acum câteva zile o demolau. Era cineva înăuntru şi scotea cărămizi. Am făcut şi fotografii, dar degeaba. Şi eu aş vrea să văd aceşti oameni în puşcărie, dar sunt alte instituţii care vin şi ne somează să aprobăm demolări, pentru că altfel vom fi răspunzători de pierderile de vieţi omeneşti. E clar că proprietarul trebuie să fie responsabil, nu noi, autoritate publică, dar asta este situaţia. Ar trebui ca amenzile să fie imense pentru proprietarul care nu are grijă de casă", a spus arhitectul şef al Primăriei, Marian Ion.
La protejarea acestor monumente participă mai multe instituţii, însă exact acest lucru dăunează, pentru că în cazul în care se dărâmă ceva responsabilitatea se disipează, iar proprietarul profită de bâlbâiala autorităţilor. Primăria este dispusă să dea un semnal în sensul protejării stricte a Centrului Istoric, dar consideră că ar trebui să se bazeze pe o masă critică de cetăţeni, care să dorească acelaşi lucru, care să semnaleze imediat furturile când le observă, iar această masă critică nu există deocamdată, iar proprietarii ştiu un singur lucru: vor banii pe proprietatea lor. Dar ceea ce le scapă acestor oameni este faptul că acţiunile lor duc la vandalizarea şi devalorizarea imobilelor. "Demolarea ilegală, cărămidă cu cărămidă, este modalitatea prin care ocolesc avizul Direcţiei pentru Cultură. Ei nu înţeleg că preţul e una, valoarea e altceva. Valoarea unei asemenea case se reflectă la nivelul Centrului Istoric. Comunitatea trebuie să vadă valoarea imobilului. Vecinii toţi de pe Bolintineanu au făcut cereri să dărâmăm casa pentru că o să cadă pe ei. Suntem un oraş plin de potenţial şi atât. Aceste case fac parte dintr-un ansamblu. De aceea ne place Centrul Istoric, datorită atmosferei create de aceste clădiri. Acestea nu mai aparţin proprietarilor, aparţin atmosferei oraşului. Preţul pe metrul pătrat de aici rezultă, pentru că ne place atmosfera. Ne ducem acolo, schimbăm şi pierdem exact motivul pentru care ne-am dus acolo. Voi încerca prin PUG să prevăd nişte reguli de intervenţie", a explicat arhitectul Marian Ion.
Şi Inspectoratul de Poliţie are în vedere acest tip de infracţiune, iar patrulele au trasee chiar şi pe străduţele din Centru. Ca dovadă sunt zecile de situaţii în care "mâncătorii de case" au fost prinşi în flagrant, numai de la începutul acestui an. "În ultima vreme am avut foarte multe prinderi în flagrant. Au fost situaţii când i-am prins pe unii într-un imobil, le-am făcut dosar penal şi la câteva ore, în acelaşi loc, am găsit pe alţii care voiau să fure aceleaşi cărămizi. Noi facem tot ce putem ca să stopăm acest fenomen. După ce îi prindem le facem dosar penal pentru furt calificat, apoi căutăm proprietarii ca să stabilim prejudiciul. Dacă nu-i găsim, atunci instanţa va decide", a precizat purtătorul de cuvânt al IPJ Brăila, Jenel Şogor.
Şi, aşa cum explicam ceva mai sus, de cele mai multe ori prejudiciile sunt ridicol de mici, calculate, de fapt, nu după valoarea arhitectonică sau istorică a imobilului, ci la preţ de cărămidă second-hand sau kilogram de fier vechi.