Simbata, dimineata, Emilia Dumitrescu a trecut pentru ultima data pe strazile pe care le-a iubit atit de mult. A trecut la cele vesnice la fel de discret cum a trecut prin viata in ultimii ani.
Corpul neinsufletit a fost depus, vineri, la micuta Biserica "Sf. Arhangheli Mihail si Gavril", aproape atit de atelierele pictorilor, dar si aproape de Galeriile de Arta care i-au gazduit de nenumarate ori lucrarile. Linga ea a fost in permanenta cineva. Singuratatea de care se temea atit de mult a fost evitata. La slujba de vineri seara, de la ora 19.00, au fost prezenti artistii plastici si oamenii care i-au fost aproape o viata.
Inmormintarea a inceput simbata, de la ora 11.00 si a fost oficiata de preotul paroh Victor Tugui impreuna cu un alt preot. Au fost prezente aproape 100 de persoane, artisti plastici, profesori, directori de institutii de cultura. Singura institutie din administratia locala care si-a trimis un reprezentant din primul esalon a fost Consiliul Judetean, vicepresedintele CJ, Niculina Moisescu, care a fost alaturi de artisti si de aceasta data, dovedind inca o data interes pentru evenimentele din domeniul cultural. Din partea Primariei a fost prezenta Monica Popoaca, director in institutia amintita, consilierul Anton Lungu, membru in Comisia pentru cultura, dar si prieten al artistei, cel care a infiintat Galeriile "Emilia Dumitrescu", iar din partea Prefecturii a fost Ana Harapescu, seful de cabinet al prefectului. Au mai participat directorul Centrului de Creatie, Maria Puscaciu, directorul Teatrului "Maria Filotti", Veronica Dobrin, presedintele Uniunii Artistilor Plastici - filiala Braila, Gheorghe
Mosorescu, si seful sectiei de arta a Muzeului Brailei, Maria Stoica.
"Emilia Dumitrescu e cetatean de onoare al Brailei prin opera ei si prin donatia ei"
In final, directorul Teatrului "Maria Filotti", Veronica Dobrin, a spus citeva cuvinte de ramas bun. Pe Emilia Dumitrescu a cunoscut-o de cind era tinara profesoara, "cu pletele in vint", asa cum ii spunea poetul Mihu Dragomir, ale carui versuri le recita si in ultimii ani artista, cind facea naveta Braila - Vadeni cu o usurinta de invidiat. "Am fost alaturi de ea si mai tirziu, la inundatiile din 1970, cind incerca sa-si apere casa si averea ei de pret, lucrarile de arta. Am fost laturi de ea cind implinea 60 de ani si cind Uniunea Artistilor Plastici din Romania o sarbatorea la Sala «Dalles» din Bucuresti. Atunci mi-am dat seama de importanta numelui Emiliei Dumitrescu, un artist aflat in marile expozitii ale lumii. Am fost alaturi de ea la expozitiile organizate la Braila, la Bucuresti, la Casa Americii Latine. Am vizitat-o deseori, am cunoscut-o in febra creatiei, am fost alaturi de ea cind i-a murit mama. Isi iubea mult familia. Emilia Dumitrescu s-a stins incet, discret, nu a deranjat pe nimeni si a lasat in urma o opera pe care, pina acum, nici un brailean nu a mai lasat-o orasului sau. Emilia Dumitrescu e cetatean de onoare al Brailei prin opera ei si prin donatia ei. De aceea, astazi nu ne despartim de Emilia Dumitrescu. Cu ea ne vom intilni la Muzeul Brailei ori de cite ori ii vom privi lucrarile. Emilia, pentru ca asa iti spuneam, Dumnezeu sa te odihneasca in pace. Vei fi alaturi de ingeri si gindurile noastre te vor insoti mereu" a spus, cu glasul inecat de lacrimi, Veronica Dobrin.
Dupa slujba de aproape o ora, drumul la cimitirul "Sf. Constantin" a fost strabatut rapid, carul mortuar fiind urmat de doua masini si un autobuz cu care au mers toti cei prezenti. Totul s-a terminat rapid, cei prezenti la inmormintare fiind invitati apoi de nepoata artistei la pomana, asa cum cerea traditia. Desi marcata profund de pierderea suferita, nepoata Emiliei Dumitrescu spunea ca este hotarita sa nu lase lucrurile asa cum sint in privinta Galeriilor "Emilia Dumitrescu", considerind ca nu este o cale mai usoara sa ucizi un artist decit ascunzindu-i opera.
Corpul neinsufletit a fost depus, vineri, la micuta Biserica "Sf. Arhangheli Mihail si Gavril", aproape atit de atelierele pictorilor, dar si aproape de Galeriile de Arta care i-au gazduit de nenumarate ori lucrarile. Linga ea a fost in permanenta cineva. Singuratatea de care se temea atit de mult a fost evitata. La slujba de vineri seara, de la ora 19.00, au fost prezenti artistii plastici si oamenii care i-au fost aproape o viata.
Inmormintarea a inceput simbata, de la ora 11.00 si a fost oficiata de preotul paroh Victor Tugui impreuna cu un alt preot. Au fost prezente aproape 100 de persoane, artisti plastici, profesori, directori de institutii de cultura. Singura institutie din administratia locala care si-a trimis un reprezentant din primul esalon a fost Consiliul Judetean, vicepresedintele CJ, Niculina Moisescu, care a fost alaturi de artisti si de aceasta data, dovedind inca o data interes pentru evenimentele din domeniul cultural. Din partea Primariei a fost prezenta Monica Popoaca, director in institutia amintita, consilierul Anton Lungu, membru in Comisia pentru cultura, dar si prieten al artistei, cel care a infiintat Galeriile "Emilia Dumitrescu", iar din partea Prefecturii a fost Ana Harapescu, seful de cabinet al prefectului. Au mai participat directorul Centrului de Creatie, Maria Puscaciu, directorul Teatrului "Maria Filotti", Veronica Dobrin, presedintele Uniunii Artistilor Plastici - filiala Braila, Gheorghe
Mosorescu, si seful sectiei de arta a Muzeului Brailei, Maria Stoica.
"Emilia Dumitrescu e cetatean de onoare al Brailei prin opera ei si prin donatia ei"
In final, directorul Teatrului "Maria Filotti", Veronica Dobrin, a spus citeva cuvinte de ramas bun. Pe Emilia Dumitrescu a cunoscut-o de cind era tinara profesoara, "cu pletele in vint", asa cum ii spunea poetul Mihu Dragomir, ale carui versuri le recita si in ultimii ani artista, cind facea naveta Braila - Vadeni cu o usurinta de invidiat. "Am fost alaturi de ea si mai tirziu, la inundatiile din 1970, cind incerca sa-si apere casa si averea ei de pret, lucrarile de arta. Am fost laturi de ea cind implinea 60 de ani si cind Uniunea Artistilor Plastici din Romania o sarbatorea la Sala «Dalles» din Bucuresti. Atunci mi-am dat seama de importanta numelui Emiliei Dumitrescu, un artist aflat in marile expozitii ale lumii. Am fost alaturi de ea la expozitiile organizate la Braila, la Bucuresti, la Casa Americii Latine. Am vizitat-o deseori, am cunoscut-o in febra creatiei, am fost alaturi de ea cind i-a murit mama. Isi iubea mult familia. Emilia Dumitrescu s-a stins incet, discret, nu a deranjat pe nimeni si a lasat in urma o opera pe care, pina acum, nici un brailean nu a mai lasat-o orasului sau. Emilia Dumitrescu e cetatean de onoare al Brailei prin opera ei si prin donatia ei. De aceea, astazi nu ne despartim de Emilia Dumitrescu. Cu ea ne vom intilni la Muzeul Brailei ori de cite ori ii vom privi lucrarile. Emilia, pentru ca asa iti spuneam, Dumnezeu sa te odihneasca in pace. Vei fi alaturi de ingeri si gindurile noastre te vor insoti mereu" a spus, cu glasul inecat de lacrimi, Veronica Dobrin.
Dupa slujba de aproape o ora, drumul la cimitirul "Sf. Constantin" a fost strabatut rapid, carul mortuar fiind urmat de doua masini si un autobuz cu care au mers toti cei prezenti. Totul s-a terminat rapid, cei prezenti la inmormintare fiind invitati apoi de nepoata artistei la pomana, asa cum cerea traditia. Desi marcata profund de pierderea suferita, nepoata Emiliei Dumitrescu spunea ca este hotarita sa nu lase lucrurile asa cum sint in privinta Galeriilor "Emilia Dumitrescu", considerind ca nu este o cale mai usoara sa ucizi un artist decit ascunzindu-i opera.
