• considerat vandalism şi vânat de autorităţi dar şi acceptat ca formă de artă în marile metropole ale lumii, graffiti-ul este din ce în ce mai prezent la Brăila • multe zone din oraş sunt efectiv invadate de încercările unor tineri de a intra în breasla grafferilor • multe astfel de tentative sunt percepute de publicul larg ca fiind o agresiune vizuală, altele însă chiar ies în evidenţă şi pot fi considerate artă stradală • Primarul Marian Dragomir nu este de acord cu mâzgălirea blocurilor, însă se declară dispus să colaboreze cu grafferii talentaţi care ar putea da un strop de culoare anumitor zone din oraş
În peisajul gri şi monoton al oraşului cu blocuri comuniste, stângaci izolate şi înţesate cu termopane, întâlnim tot mai des în ultima perioadă fel de fel de semne şi mâzgălituri indescifrabile cu care sunt împodobite scările, gangurile, gardurile, garajele, staţiile de transport în comun, modulele pentru gunoi şi alte suprafeţe urbane. Iar dacă pentru cei mai mulţi dintre noi nu reprezintă decât nişte acte de vandalism, în fapt aceste hieroglife se vor a fi, de fapt, aşa-numitele “Tag”-uri. Ce sunt tag-urile?! Semnăturile unor grafferi sau ale unei echipe de desenatori. Pentru un realizator de graffiti cu experienţă, tag-urile ajung să fie o formă de artă. Deocamdată, ceea ce se întâmplă la Brăila reprezintă doar încercările mai mult sau mai puţin reuşite de a intra în lumea de altfel fascinantă a graffiti-ului, ale unor puşti dotaţi cu spray-uri colorate sau markere cu vopsea.
Ce este de fapt un graffiti
Încă de la origini graffiti-ul a apărut ca o formă de rebeliune fiind asimilat de cultura muzicii rap undeva pe la începutul anilor '70 în New York, nucleul fiind în ghetourile din Bronx.
În mare parte, graffiti-ul este alcătuit numai dintr-un text frumos caligrafiat, făcut în culori, dar poate să conţină şi diferite elemente grafice. Aceste desene trebuie să fie cât mai complicate şi diferite comparativ cu alte graffiti, tocmai pentru a ieşi cât mai mult în evidenţă. Graffiti-ul este perceput ca vandalism atunci când este făcut pe spaţiile publice sau private, schimbându-le estetica iniţială într-un mod agresiv vizual. Încă de la începuturile fenomenului, cu cât locul era mai privat, mai ilegal, cu atât era o provocare mai mare pentru grafferi, iar cei mai experimentaţi dintre ei ajunseseră să realizeze un desen foarte complex într-un timp record de aproximativ 3-4 min! Acest trend s-a menţinut până în prezent, însă între timp graffiti-ul a evoluat şi a început să fie recunoscut ca artă şi acceptat în locuri altădată inaccesibile. Autorităţile din marile oraşe ale lumii colaborează cu grafferii talentaţi, permiţându-le să facă desene pe diverse clădiri mai mult sau mai puţin reprezentative ale comunităţii, armonizând astfel peisajul urban.
Trebuie menţionat faptul că graffiti-ul, până ajunge la forma finală, trece prin mai multe etape, începutul fiind pe hârtie cu schiţa de bază, urmând alegerea locului unde va fi executat, iar dacă suprafaţa este pe domeniul public sau privat se iau în calcul situaţiile periculoase la care se poate expune grafferul sau, după caz, echipa de grafferi (camere de supraveghere, pază, poliţie etc).
Revenind la situaţia din Brăila, mulţi percep fenomenul ca fiind doar o formă de vandalism şi în general au dreptate, pentru că nu-i nevoie să te pricepi la artă ca să poţi face diferenţa între un graffiti adevărat şi mâzgălelile de pe pereţii blocurilor. Imaginea de ansamblu a oraşului are de suferit deoarece, în contextul în care oricum sunt foarte multe clădiri neîngrijite şi chiar ajunse într-o stare de ruină, această nouă formă de exprimare este din ce în ce mai invazivă. Tinerii şi neexperimentaţii grafferi sunt în permanentă concurenţă, pornind de la ideea greşită că cel care scrie mai mult e cel mai cunoscut. Totuşi, în marea de tentative total inestetice şi puse la întâmplare, există şi unele tag-uri bine realizate şi oarecum bine plasate în cadrul urban, cum ar fi Kaer, URC, Joder, WAZER sau Juice.
Artistul Oksen printre primii grafferi din Brăila
Aflaţi la început de drum, mulţi dintre tinerii care experimentează graffiti, cu riscul unor amenzi usturătoare, nu fac decât să îi imite pe unii artişti deja consacraţi în domeniu. Din aceste tentative rezultă, în general, opere total inestetice. Un exemplu elocvent în acest sens este zona blocurilor Hexagoane - magazinul Romarta Nouă, care în ultimii ani s-a transformat într-un adevărat poligon de încercare pentru adolescenţi teribilişti. Dar, aşa cum spunea şi marele Arghezi, “Din bube, mucegaiuri şi noroi/Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi!”, în timp, unii dintre aceşti mâzgălitori capătă originalitate şi desenează literele în culori combinate inteligent, inventând fonturi noi.
Unul dintre brăilenii care au reuşit să aducă graffiti-ul la stadiul de artă este cel care se semnează OKSEN. După cum ne-a relatat chiar artistul, s-a apucat de desenat prin 2004, pe când făcea breakdance. Atunci a descoperit graffiti-ul, ca o formă de artă derivată din muzica negrilor, hip hop. “Era foarte greu să înţelegi în acea perioadă cu ce se «manâncă» şi singurele surse au fost câteva articole din reviste pentru adolescenţi, precum Bravo sau Popcorn...”.
Printre cele mai importante proiecte la care a lucrat grafferul brăilean, împreună cu echipa din care face parte, RSH (Romanian Super Heroes), amintim “Astronautul” (2015) - un desen mural impresionant realizat pe pereţii exteriori ai Facultăţii de Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului din cadrul Universităţii Tehnice Gheorghe Asachi din Iaşi, şi “Visele smulg gratii” (2016) din cadrul Penitenciarului Vaslui, unde au fost coloraţi mai bine de 1.500 de metri pătraţi de ziduri gri pe care persoanele private de libertate le văd zi de zi.
Ca orice graffer care se respectă, OKSEN a avut multe contacte cu oamenii legii dar în cele mai multe cazuri “organul” a fost înţelelegător şi chiar a apreciat graffiti-ul, scutindu-l de povara unor amenzi destul de mari.
După cum ne-a povestit tânărul, una dintre cele mai intense experienţe din cariera sa de graffer a trăit-o la depoul de tramvaie din Brăila. Era deja un desenator cu dexteritate, iar într-o noapte, în jurul orei 3.00, împreună cu câţiva colegi de “breaslă”, s-a dus să deseneze un tramvai, chiar în incinta depoului. Intenţia lor, nobilă de altfel, era să dea puţină culoare învechitului sistem de transport brăilean. Au acţionat relativ repede, terminând un desen de dimensiuni considerabile în circa o oră. Spre ghinionul lor, nu au fost însă suficient de rapizi, deoarece i-a prins ora 4.00 la faţa locului, şi deja unii vatmani au început să vină la serviciu. Tinerii s-au pitit printre vagoane, însă, aşa cum cere tradiţia, a trebuit să îşi pozeze lucrarea. Fiind noapte, blitz-ul aparatului foto i-a dat de gol. Angajaţii “Braicar” s-au alarmat şi, văzând nişte siluete printre tramvaie, au crezut că au de-a face cu hoţi veniţi, cum se întâmplase în multe alte dăţi, să fure componente metalice. Au început să strige şi să-i fugărească pe intruşi, iar grafferii, speriaţi la rândul lor de reacţia agresivă a vatmanilor, au luat-o la sănătoasa şi s-au împrăştiat în toate direcţiile, pe principiul “Scapă cine poate”. Oksen a fugit cât a putut de repede, dar a avut ghinion, fiind încolţit şi capturat. Fără să stea prea mult la discuţii, vatmanii l-au luat efectiv la bătaie. “Dădeau în mine de parcă eram un hoţ periculos. Din vatmani s-au transformat în «batmani»“, ne-a spus tânărul, făcând haz de acea întâmplare care, la vremea ei, nu a fost deloc plăcută. “Serios vorbind, chiar m-am simţit în pericol în acele momente şi, pe cât mă feresc de poliţie de obicei, atunci chiar îmi doream să îşi facă apariţia un echipaj în uniformă, să mă salveze”, ne-a povestit Oksen. Până la urmă, vatmanii l-au eliberat, iar totul s-a transformat într-o amintire care acum îl face să zâmbească.
Artistul brăilean a făcut desene nu doar în România ci şi în Grecia, Serbia, Polonia, Italia şi Spania. În Grecia a ajuns în perioada binecunoscutelor proteste de stradă din urmă cu câţiva ani şi a simţit pe pielea lui situaţia tensionată de acolo, după ce echipa de grafferi în care se afla a fost confundată cu protestatari anarhişti şi trimisă după gratii pentru câteva zile.
Astfel de experienţe nu l-au descurajat, ba dimpotrivă l-au făcut să meargă mai departe, pentru că graffiti-ul reprezintă, pe lângă artă şi adrenalină, un mod de viaţă.
Cum a ajuns graffiti-ul în Brăila
Brăila a luat prima dată contact cu cultura graffiti spre sfârşitul anilor '90, prin intermediul tramvaielor gata desenate importate din vest. Tot în acest timp au apărut şi primii grafferi în urbe care s-au constituit într-un grup intitulat “SDB crew” şi alcătuit din desenatori care şi-au ales ca tag-uri “Fs303”, “Nesk”, transformat apoi în “Oksen”, şi “Melk”.
Mulţi dintre grafferii brăileni constanţi au migrat către marile oraşe sau peste hotare, iar cei care au avut un început promiţător au abandonat pe parcurs graffiti-ul făcând cariere tot în domeniul desenului – design, arhitectură, graphic design.
În Brăila, graffiti-ul propriu-zis se întâlneşte mai mult către periferie, zonele urbane fiind tapetate în cea mai mare parte cu tot felul de tag-uri. “Galeriile” cu lucrările acestor artişti sunt în parcul Monument pe gardul care separă parcul de Lacu Dulce, gară - depouri - pod Apollo, fostul combinat şi în general zone dezafectate. Lucrările aparţin în mare parte grafferilor brăileni, dar sunt şi lucrări ale unor street artişti din ţară sau chiar de peste hotare cum este impresionantul desen dintr-o zonă greu accesibilă a parcului Monument a lui “Janys186”, cunoscut în cercul grafferilor autohtoni ca fiind un elveţian care ne-a vizitat oraşul pentru o scurtă perioadă de timp.
Chiar dacă este privită în general ca o agresiune vizuală, invazia de desene din perioada actuală este, totuşi, o formă mai evoluată faţă de ce se întâmpla în urmă cu două-trei decenii. Brăilenii ajunşi la vârsta maturităţii, îşi amintesc că în anii '80 şi începutul anilor '90, pe zidurile oraşului tronau tot felul de mesaje obscene şi desene ale organelor sexuale masculine, aceea fiind reflexia nivelului de cultură al perioadei respective.
Acum, graffiti-ul este la concurenţă directă cu reclamele stradale care, uneori, pot fi mai agresive şi mai agasante vizual decât desenele pline de culoare ale grafferilor. Un exemplu în acest sens este binecunoscuta reclamă a unei clinici de proctologie care se adresa pacienţilor chinuiţi de hemoroizi şi fisuri anale, care a tronat ani de zile pe tot felul de bannere amplasate în zone centrale ale oraşului sau pe mijloace de transport în comun.
Graffiti-ul ca artă, acceptat de Primăria Brăila
Brăila nu a fost până acum un oraş “graffiti friendly”, având o capacitate mică de acceptare a acestui mod de exprimare. Au fost, totuşi, puse în practică o seamă de mici şi timide proiecte cum ar fi cel din 2016 iniţiat de ONG-ul “Coloreria” împreună cu elevi ai Liceului de Artă “Hariclea Darclee” şi ai Colegiului Naţional “Gh. Munteanu Murgoci” care a vizat colorarea treptelor din Grădina Mare. De asemenea, talentul unei foste eleve a Liceului de Artă, Andreea Gabriela Tudor, a fost recunoscut şi acceptat de Asociaţia de Proprietari a blocului unde locuia, fiindu-i permis, în 2017, să decoreze scara blocului.
Există deja oraşe în România, în general mari centre universitare, unde arta graffiti este deja acceptată de autorităţi. Aceste metropole se pot lăuda cu tramvaie desenate sau cu picturi murale imense care dau un strop de culoare cotidianului monoton.
Brăila ar putea intra şi ea în acest trend deoarce, măcar la nivel de intenţie, conducerea Primăriei se arată dispusă să colaboreze cu tineri talentaţi care ar putea să schimbe imaginea unor zone ale oraşului. Primarul Marian Dragomir ne-a declarat că este dispus să le acorde o şansă grafferilor care vin să îi prezinte proiecte viabile, mulate pe specificul local. “Nu sunt de acord cu mâzgălirea blocurilor şi altor locaţii. Cine are talent, să vină să vorbească cu noi, în vederea unei colaborări pentru o reală înfrumuseţare a unor zone din oraş. Dacă ni se prezintă nişte schiţe reuşite, punem la dispoziţie atât spaţii pentru realizarea desenelor cât şi materialele necesare”, ne-a declarat primarul Marian Dragomir. Acesta ne-a spus că unul dintre locurile unde ar putea fi realizate desene de către grafferii talentaţi ar fi podul CFR de pe Şos. Râmnicu Sărat. “Aceste colaborări ar putea viza pasajul de pe Râmnicu Sărat dar şi gardurile unor unităţi militare dezafectate. Aştept propuneri de la aceşti tineri. Dacă vin cu desene adecvate, le-am putea pune la dispoziţie inclusiv gardurile unor licee sau şcoli din municipiu”, ne-a mai spus edilul-şef.
