Brăilenii care ajung zilele acestea pe str. Mihai Eminescu, fosta Regală, îşi pot clăti ochii şi, de ce nu, uşura portofelele la târgul anticarilor. Găseşti acolo tot ce vrei şi ce nu vrei, obiecte adunate de prin poduri de case bătrâneşti sau de prin anticariate uitate de lume. Comercianţii care le expun pe tarabe încearcă, evident, să scoată cât mai mulţi bani pe marfa lor, însă toţi sunt de acord, fără excepţie, să negocieze cu muşteriii pentru că, de cele mai multe ori, obiectele scoase la vânzare nu prea îşi mai găsesc utilitate în viaţa de zi cu zi.
Colecţionarii împătimiţi pot avea, totuşi, surprize plăcute dacă trec, măcar din curiozitate, printre tarabele amplasate vizavi de Teatrul "Maria Filotti". Studiate mai de aproape, multe dintre lucrurile vechi de zeci sau sute de ani demonstrează că ceea ce este bine făcut trece fără probleme proba timpului. O pendulă din secolul XIX încă mai arată ora cu precizie, la fel ca şi un ceas chiar şi mai vechi, realizat prin 1700 şi ceva. Cel care încearcă să le vândă, Costel C. din Suceava, un anticar cu vechime în domeniu, cere bani frumoşi pe ele. 500 de lei pendula şi 400 lei ceasul din secolul XVIII. Tot la el găseşti şi un suport de umbrele făcut din cupru, cu mânere de porţelan atât de bine păstrat încât zici că abia ieri a ieşit din mâna meşterului. 180 este preţul. Lângă ele se află şi o cască de soldat britanic din vremea Primului Război Mondial, evaluată, la prima mână, la 300. Asta doar la prima mână, fiindcă atât pendula cât şi ceasul, suportul de umbrele şi casca au preţuri negociabile. "Negociabile tare de tot, că nu are lumea bani. Asta-i situaţia!", se resemnează Costel suceveanul.
Ceva mai încolo, Bogdan B. din Buzău, are pe o pătură întinsă direct pe trotuar, tot felul de mărunţişuri. Găseşti la el de la trenuleţe de jucărie şi rachete de tenis până la aparate foto vechi. Ne mărturiseşte că ăsta e unul dintre secretele vânzătorilor de vechituri: aduci marfă de toate neamurile, că nu ştii ce poate atrage atenţia unui potenţial client. "Ca la pescuit, dai mai multe nade, că nu ştii la care vine peştele. Aşa şi aici, pui de toate ca să vinzi ceva cât de cât, să nu zici că pierzi vremea degeaba", ne-a explicat Bogdan.
Joi la ora prânzului, când anticarii aveau abia doar câteva ore de când îşi instalaseră tarabele, brăilenii încă nu se înghesuiau să vadă ce şi cum. Erau, totuşi, suficient de multe persoane care cercetau mărfurile împrăştiate pe mese sau direct pe trotuar, în speranţa că observă ceva ieşit din comun. Lumea se învârtea mai mult în jurul tarabelor cu cărţi sau cu monede şi bancnote vechi. De pe un scaun pus mai deoparte, un teanc de fotografii vechi de 100 de ani vorbea tăcut despre lumea de altădată, iar de pe o tarabă, printre sfeşnice şi căni de alamă, doi clovni de porţelan zâmbeau trist către clienţii grăbiţi. Târgul anticarilor rămâne la Brăila până duminică, 17 august, când se termină sărbătoarea oraşului.
