Cazul recent al doctorului ortoped Mihai Paraschiv, acuzat de sotia unuia dintre pacientii sai ca a cerut 15 milioane de lei vechi pentru o interventie chirurgicala, a readus in prima linie un subiect, oricum extrem de mediatizat in ultima vreme - spaga. Se spune tot mai des ca in Romania, spaga a devenit un mod de viata. Ingrijorator este ca ni s-a intiparit atit de adinc in subconstient incit nici nu mai e perceputa ca o ilegalitate, un caz penal, ci ca unic mod de a rezolva o problema. La vama, la prefectura, la primarie, in orice institutie care elibereaza certificate, adeverinte, care da aprobari, usile se inchid si se deschid mai repede cu o "atentie". Functionarii, inspectorii, politistii, profesorii, medicii, prestatorii de servicii, deopotriva, devin subit amabili la vederea unei ciocolate, cafele, sticle de whisky sau, daca problema e mai importanta, a celebrului plic.
Mie una mi se pare injositor. Poate din acest motiv unele din cele mai penibile momente din viata mea au fost acelea in care, de voie, de nevoie, am dat spaga. Pentru ca da, am dat spaga. Ce-i drept nu de foarte multe ori, si nu valori foarte mari. Dar de dat, am dat. Bine, nici nu sint o persoana prinsa in viltoarea afacerilor. Sint un om obisnuit, salariat, cu necesitati normale. Nu am nevoie de favoruri la licitatii, nu am treaba cu organele de control, nu sint soferita, nu am plecat niciodata in strainatate, nu mi-am construit casa in regie proprie. Am dat insa bani la medici, iar la acest capitol se detaseaza clar Maternitatea. In rest, micile atentii de care fiecare dintre noi ne lovim, si de pe urma carora asteptam bunavointa celui din spatele ghiseului, evitam statul la o coada interminabila, sau ciocanitul la 5 - 6 birouri de unde trebuie sa primim 5 - 6 semnaturi.
Daca in asemenea cazuri putem da dovada de indulgenta, la fel ca si in cazul bacsisului lasat la ospatar, la coafeza, la croitoreasa si care, atentie, nu reprezinta mita, dar pentru care, totusi, cea mai buna solutie ar fi legalizarea, sint si situatii grave in fata carora nu trebuie sa raminem impasibili. De exemplu, nu putem inchide ochii atunci cind banii scosi la bataie sint publici, cind e vorba de licitatii trucate sau cind discutam, ca in cazul de la care am pornit, de viata unui om. Asemenea situatii sint inadmisibile, iar in rezolvarea lor justitia ar trebui sa-si faca temeinic treaba, iar noi, ca cetateni, ar trebui sa dam dovada de simt civic. Din pacate, nu-i asa. Tocmai de aceea, toate rapoartele europene date publicitatii in ultimii trei ani ne claseaza pe un loc fruntas in topul spagarilor. Aceasta in ciuda faptului ca, in 2006, la nivel national a fost lansata o campanie anti - mita. Nici nu ne mira. La noi, spaga e atit de bine impamintenita incit cu greu vom renunta la ea.
Nu degeaba tinerii nostri cinta scirbiti, referindu-se la Romania ca la tara unde "soarele rasare, doar daca il platesti".
Mie una mi se pare injositor. Poate din acest motiv unele din cele mai penibile momente din viata mea au fost acelea in care, de voie, de nevoie, am dat spaga. Pentru ca da, am dat spaga. Ce-i drept nu de foarte multe ori, si nu valori foarte mari. Dar de dat, am dat. Bine, nici nu sint o persoana prinsa in viltoarea afacerilor. Sint un om obisnuit, salariat, cu necesitati normale. Nu am nevoie de favoruri la licitatii, nu am treaba cu organele de control, nu sint soferita, nu am plecat niciodata in strainatate, nu mi-am construit casa in regie proprie. Am dat insa bani la medici, iar la acest capitol se detaseaza clar Maternitatea. In rest, micile atentii de care fiecare dintre noi ne lovim, si de pe urma carora asteptam bunavointa celui din spatele ghiseului, evitam statul la o coada interminabila, sau ciocanitul la 5 - 6 birouri de unde trebuie sa primim 5 - 6 semnaturi.
Daca in asemenea cazuri putem da dovada de indulgenta, la fel ca si in cazul bacsisului lasat la ospatar, la coafeza, la croitoreasa si care, atentie, nu reprezinta mita, dar pentru care, totusi, cea mai buna solutie ar fi legalizarea, sint si situatii grave in fata carora nu trebuie sa raminem impasibili. De exemplu, nu putem inchide ochii atunci cind banii scosi la bataie sint publici, cind e vorba de licitatii trucate sau cind discutam, ca in cazul de la care am pornit, de viata unui om. Asemenea situatii sint inadmisibile, iar in rezolvarea lor justitia ar trebui sa-si faca temeinic treaba, iar noi, ca cetateni, ar trebui sa dam dovada de simt civic. Din pacate, nu-i asa. Tocmai de aceea, toate rapoartele europene date publicitatii in ultimii trei ani ne claseaza pe un loc fruntas in topul spagarilor. Aceasta in ciuda faptului ca, in 2006, la nivel national a fost lansata o campanie anti - mita. Nici nu ne mira. La noi, spaga e atit de bine impamintenita incit cu greu vom renunta la ea.
Nu degeaba tinerii nostri cinta scirbiti, referindu-se la Romania ca la tara unde "soarele rasare, doar daca il platesti".
