Poate nu as vorbi despre aceasta tema dezbatuta de la piata, pina in politica... daca nu asa fi simtit-o pe pielea mea. Asa suntem noi, romanii, vrem fapte, dovezi... semne. E vorba despre vestitii "ciini comunitari", care din nefericire nu au plecat singuri, de mina destinului, asa cum speram toti. Cu sau fara fonduri, europene sau ne-europene, o solutie trebuie gasita.
Acum citeva zile, coborind din scara blocului, vad aceeasi haita de ciini. Spun haita, si sint sigura ca stiti perfect la ce ma refer...10-15 ciini, de toate formele si marimile. De la un timp ma obisnuisem. Secretul era sa te uiti drept in fata si sa-i ocolesti pe cit posibil. O persoana in virsta a fost atacata, din senin, de acei ciini. Concluzia acestei intimplari e ca eu ramin la aceeasi idee de baza. Nu e vina ciinilor ca ii alimentam, ca ne transformam orasul intr-o gradina zoologica, atit timp cit noi putem opri acest fenomen al accidentelor in lant.
Am vrea sa fim pozitionati la un nivel european... la noi o Europa-zoological. Si imi vine in minte o intrebare: oare ciinii se simt bine printre masini, printre blocuri... printre noi? Voi ce parere aveti? Opinia noastra, a tinerilor, tinde spre o schimbare.
Serbanescu Madalina (15 ani): "Chiar azi am vazut la supermarketul XXL, in parcare, niste ciini care s-au luat la bataie. M-am speriat. Nu stiu ce s-ar putea face".
Sterian Mirela (16 ani): "In opinia mea, ciinii comunitari devin agresivi atunci cand sint provocati sau atunci cand sint infometati. Cred ca ar trebui sa existe mai multe adaposturi pentru animale, deoarece cu aceasta situatie ne vom confrunta mereu daca nu vom gasi cea mai optima solutie pentru acesti ciini ai strazii".
Unii au venit cu propuneri, cu schite, cu solutii. Stefan, elev in clasa a X-a e de parere ca animalele nu ar trebui omorite, dar pe de alta parte, adaposturile sint foarte costisitoare.
Theodor (17ani): "Intotdeauna am avut o repulsie combinata cu frica fata de ei, cei care stapinesc strazile Brailei, ale Romaniei. De foarte multe ori m-au fugarit, de cele mai multe ori m-au latrat sau miriit. Din pacate, “scumpul” nostru primar s-a decis sa nu faca nimic impotriva lor. Evident ca sint de acord cu eutanasierea tuturor, dar asta facindu-se intr-un mod nedureros".
Mediul in care intilnim "prietenii omului", adica prin oras, nu este un mediu propice atit pentru noi, cit si pentru ei. O solutie trebuie gasita, ca sa nu ocolim blocul de frica. Si ar trebui sa combatem aceasta problema nu prin forta fizica, asta poate face oricine, ci prin forta mintii, prin luarea unor decizii potrivite atit pentru noi, cit si pentru micile fiinte.
Acum citeva zile, coborind din scara blocului, vad aceeasi haita de ciini. Spun haita, si sint sigura ca stiti perfect la ce ma refer...10-15 ciini, de toate formele si marimile. De la un timp ma obisnuisem. Secretul era sa te uiti drept in fata si sa-i ocolesti pe cit posibil. O persoana in virsta a fost atacata, din senin, de acei ciini. Concluzia acestei intimplari e ca eu ramin la aceeasi idee de baza. Nu e vina ciinilor ca ii alimentam, ca ne transformam orasul intr-o gradina zoologica, atit timp cit noi putem opri acest fenomen al accidentelor in lant.
Am vrea sa fim pozitionati la un nivel european... la noi o Europa-zoological. Si imi vine in minte o intrebare: oare ciinii se simt bine printre masini, printre blocuri... printre noi? Voi ce parere aveti? Opinia noastra, a tinerilor, tinde spre o schimbare.
Serbanescu Madalina (15 ani): "Chiar azi am vazut la supermarketul XXL, in parcare, niste ciini care s-au luat la bataie. M-am speriat. Nu stiu ce s-ar putea face".
Sterian Mirela (16 ani): "In opinia mea, ciinii comunitari devin agresivi atunci cand sint provocati sau atunci cand sint infometati. Cred ca ar trebui sa existe mai multe adaposturi pentru animale, deoarece cu aceasta situatie ne vom confrunta mereu daca nu vom gasi cea mai optima solutie pentru acesti ciini ai strazii".
Unii au venit cu propuneri, cu schite, cu solutii. Stefan, elev in clasa a X-a e de parere ca animalele nu ar trebui omorite, dar pe de alta parte, adaposturile sint foarte costisitoare.
Theodor (17ani): "Intotdeauna am avut o repulsie combinata cu frica fata de ei, cei care stapinesc strazile Brailei, ale Romaniei. De foarte multe ori m-au fugarit, de cele mai multe ori m-au latrat sau miriit. Din pacate, “scumpul” nostru primar s-a decis sa nu faca nimic impotriva lor. Evident ca sint de acord cu eutanasierea tuturor, dar asta facindu-se intr-un mod nedureros".
Mediul in care intilnim "prietenii omului", adica prin oras, nu este un mediu propice atit pentru noi, cit si pentru ei. O solutie trebuie gasita, ca sa nu ocolim blocul de frica. Si ar trebui sa combatem aceasta problema nu prin forta fizica, asta poate face oricine, ci prin forta mintii, prin luarea unor decizii potrivite atit pentru noi, cit si pentru micile fiinte.
