Nu poate să meargă la şcoală, dar este premiantă. Mai are câteva zile până la finalul clasei a patra şi a îmbrăcat cu mare bucurie roba de absolvire, pentru a face fotografii, la fel ca şi colegii săi de promoţie. Carmen Amalia Donose este însă un copil deosebit, care i-a impresionat pe toţi cei care o cunosc, prin curajul cu care luptă pentru viaţa ei. Fetiţa bolnavă de leucemie acută limfoblastică, pentru care ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a demarat, pentru a doua oară, o campanie umanitară, merită, întâi de toate, un premiu pentru supravieţuire.
Bicicleta roşie
Cochetă, aşa cum îi stă bine unei fetiţe de 12 ani, Carmen Amalia şi-a ales cu mare grijă, pentru fotografia de final de an, toca de absolvent de clasa a IV-a. Zâmbeşte fericită către aparat, după ce şi-a găsit una care să i se potrivească peste peruca pe care o poartă de când i-a căzut părul, din cauza citostaticelor. Prezenţa sa la şcoală este una foarte rară, deoarece face învăţământ la domiciliu, în scurtele perioade în care nu este internată la Institutul Fundeni, iar colegii au primit cu mare bucurie vizita ei. Pentru că este o zi specială, ce va rămâne în amintirea tuturor, Amalia a participat la mica şedinţă foto de la Şcoala "Nicolae Oncescu" din Ianca, apoi s-a întors acasă, punctuală, la întâlnirea cu echipa cotidianului "Obiectiv - Vocea Brăilei".
Carmen Amalia Donose i-a impresionat pe toţi cei care o cunosc, prin curajul cu care luptă pentru viaţa ei
Am găsit-o pe "Cămiţa", aşa cum o alintă mama ei, în camera pe care o împarte cu surioara mai mică cu un an, Mihaela, înconjurată de jucării. Obosită, după ieşirea până la şcoală, Carmen mai are puterea să zâmbească, din când în când, către aparatul foto. "Îi place foarte mult să i se facă poze", ne spune mama, arătându-ne emoţionată câteva albume de familie. Cele mai multe dintre fotografii sunt ale Amaliei. Imaginile surprinse de-a lungul anilor arată o fetiţă plină de viaţă, care adora să poarte cascheta de pompier a tatălui său, angajat la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, Garda de Intervenţie Ianca, şi să se joace cu surioara ei. După ce a fost diagnosticată cu leucemie acută limfoblastică, la vârsta de numai 6 ani, pentru Carmen copilăria s-a transformat într-o luptă continuă cu nemiloasa boală. Numai zâmbetul, care ar fi în stare să topească şi o inimă îngheţată, a rămas acelaşi. Amalia nu priveşte în urmă, nu-i face plăcere să se uite la fotografiile făcute pe patul de spital, în care poartă la mânuţă branula prin care medicii îi administrează tratamentul. Ea îşi doreşte cu ardoare să se poată bucura de aer, de soare, de mare şi de munte, de mişcare şi, pentru asta, crede că ar fi de ajuns să aibă o bicicletă. Nu una oarecare, ci una roşie, pe care a văzut-o într-un magazin şi pe care părinţii i-au promis-o, ca răsplată dacă va lua premiu la sfârşit de an şcolar, deşi preţul, de 6 milioane, nu le este la îndemână. Însă niciun efort nu este prea mare pentru fetiţa lor. Carmen este o elevă ambiţioasă, care nu se mulţumeşte nici măcar cu "foarte bine". "Dar excelent de bine, nu se poate?", îşi întreabă adesea părinţii. Aceştia au făcut împrumuturi în bănci şi şi-au ipotecat chiar casa, pe care acum riscă să o piardă, pentru a-i asigura tot ce ar putea-o ajuta să se însănătoşească şi să-i facă suferinţa mai uşor de suportat. I-au cumpărat un laptop, astfel încât timpul petrecut în spital să se scurgă mai repede şi să poată ţine legătura cu prietenele pe care şi le-a făcut la Fundeni, dintre care unele au plecat la tratament în străinătate. Carmen are însă multe prietene şi acasă, fie vecine de bloc, fie colege de la şcoală, fiind iubită de toţi cei care o cunosc. Pentru serbarea de final de an, ea a primit de la înv. Vica Gheorghe câteva poezii, pe care speră să le poată spune pe scena de la şcoală. Şi, mai ales, îşi doreşte să poată participa la banchet, măcar atât cât să-şi poată îmbrăţişa colegii şi pe d-na învăţătoare, de despărţire.
Portretul mamei, lucrarea cu care Carmen a luat menţiune la Olimpiada "Culorile primăverii"
Vise în culori
Carmen se pregăteşte de serbarea de final de an, dar ştie că, în orice moment, poate să fie chemată la Institutul Fundeni. În funcţie de rezultatele hemogramei pe care o face săptămânal, ea trebuie să meargă periodic la Bucureşti pentru continuarea tratamentului. Pentru că venele îi sunt afectate de lungile cure cu citostatice, administrate prin branulă, Carmen trebuie să-şi facă analizele la Brăila, la un laborator unde i se recoltează sânge din deget. Este bucuroasă atunci când, de la Institutul Fundeni, dr. Tudor Neamţu, cel care a tratat-o de la debutul bolii, din 2004, şi pe care-l consideră prietenul ei, îi dă "învoire" să mai stea încă puţin acasă. Înseamnă că are mai mult timp pentru pasiunile ei. Îi place, la fel ca oricărui copil de vârsta ei, să se joace la calculator, să privească la televizor emisiuni pentru copii, dar şi să citească, să coasă goblenuri şi, mai ales, să picteze. Anul trecut, Carmen a luat menţiune la olimpiada de pictură "Culorile primăverii", unde a concurat alături de copii de la arte plastice, fiind singura elevă de la şcoala din Ianca premiată la această competiţie. Părinţii ei nu au bani să-i cumpere materiale de pictură scumpe, însă fetiţa i-a uimit pe toţi cu talentul său. "Nu desenează decât atunci când are ea chef. Începe o pictură, apoi o lasă deoparte, până când se simte în stare să o continue", ne spune tatăl. Atunci când îi vine inspiraţia, Carmen pictează îngeri şi sfinţi. Face icoane pe sticlă, iar două dintre ele se află acum în altarul bisericii din localitate. Mai pictează şi personaje de desene animate, dar şi zâne, din cele care îndeplinesc orice dorinţă. Zânele Amaliei au în loc de baghetă fermecată o floare şi seamănă izbitor cu mama ei. Care o veghează permanent, acasă dar şi la spital, fiind însoţitorul ei personal. De când s-a îmbolnăvit Carmen, mama ei i s-a dedicat total şi ar face orice să-şi vadă copilul vindecat. A trecut prin multe încercări, care au întărit-o, dar simte uneori că nu mai are forţa să meargă mai departe. "Am văzut în spital mămici care, după 3 zile, au cedat nervos, nu le mai recunoşteam. La fel, un copilaş nu a mai vrut puncţia, a leşinat. O altă fetiţă, mai mare, venise la analize, care au ieşit prost şi nu voia să-i spună mamei sale, ca să o protejeze. Practic, nu voia s-o mai ia de la capăt cu tratamentul. Acolo suntem ca o familie şi am fost terminată când am auzit-o pe copila aceea vorbind aşa", ne-a spus mama. Când simte că nu mai are suficientă putere, găseşte sprijin la soţul său, care a fost ajutat, la rândul său, de Asociaţia Pompierilor "Foişorul de foc". Dar găseşte sprijin şi la Amalia, care a impresionat tot personalul de la Institutul Fundeni prin curajul său de a lupta cu boala care-i dă târcoale de peste şase ani, aproape jumătate din viaţa ei. O boală perfidă, puternică şi silenţioasă. Asemenea unui tigru, cu ochi nemiloşi, pe care Carmen l-a pictat în spital, în culori pastelate, însă. Fetiţa a învăţat să recunoască ameninţarea bolii şi să o ţină sub control, ca un dresor de animale sălbatice. "Într-o zi, după ce a făcut baie, am rămas uimită când mi-a spus: «Simt că fac un frison». Imediat i-am administrat antibiotice şi am sunat la dl. doctor Tudor Neamţu, care mi-a spus că am procedat corect", ne-a povestit mama. Pentru Carmen, cea mai mică răceală ori infecţie poate avea efecte devastatoare. Când nici medicii de la Institutul "Fundeni" nu-i mai dădeau vreo şansă, Amalia a răsturnat toate pronosticurile sumbre şi a demonstrat că are puterea de a merge mai departe. La scurt timp după ce boala a recidivat, la începutul anului 2010, fetiţa a făcut o infecţie care i-a cuprins ochiul drept.
Tigrul mov, ultima pictură pe care fetiţa a făcut-o în spital
Din cauza imunităţii scăzute şi a tratamentelor îndelungate cu citostatice, organismul ei nu mai răspundea la antibiotice. Medicii s-au luptat câteva luni să o salveze, fără să garanteze reuşita tratamentului administrat. Însă Carmen s-a dovedit, încă o dată, mai puternică decât boala ei. De-a lungul timpului, fetiţa a avut mai multe reacţii adverse la medicamentele administrate. Uneori, chiar şi ea simte că nu mai poate. Cu toate acestea, încă este prima pacientă, dintre copiii de la Fundeni, care are curajul să accepte puncţia. O procedură delicată, făcută pe coloana vertebrală, pentru stabilirea tratamentului ce trebuie urmat. Medicul o poate întrerupe în orice secundă, dacă observă cel mai mic semn de agitaţie din partea copilului, care ar risca să rămână paralizat. "Ea stă foarte liniştită, cred că este un copil la o mie, toată lumea din spital o iubeşte. Ultima oară i-a spus d-lui doctor: «Vă rog să-mi faceţi puncţia din prima, pentru că vreau să plec acasă!», iar medicul a fost impresionat de atitudinea ei", ne povesteşte mama.Doctorul nu a putut să o refuze şi a lăsat-o să plece. Iar Amalia merge mai departe. Nu este doar parafrazarea unui titlu cunoscut, ci voinţa unui copil care, deşi nu s-a gândit încă ce vrea să devină când va fi mare, visează, în culori, să-şi recapete sănătatea.
Împreună să îi redăm speranţa!
* vineri, consilierul local Daniela Rădulescu a donat pentru Amalia 50 milioane lei vechi * până în prezent, la sediul redacţiei am strâns suma de 7.800 lei şi 60 euro, la care se adaugă cei 2.110 lei donaţi în timpul celor două concerte de caritate, 1.300 în urma concertului susţinut de Alex şi Silviu şi 810 în urma celui de hip-hop
Vineri, consilierul local din partea PC, Daniela Rădulescu, a donat pentru Amalia suma de 5.000 lei (50 milioane lei vechi). "Să îi dea Dumnezeu sănătate, pentru că de asta are nevoie acum Amalia. Am oferit aceşti bani din tot sufletul, suntem părinţi, înţelegem această suferinţă. Mi-aş dori, totuşi, ca gestul meu să fie un exemplu şi pentru ceilalţi colegi, viaţa unui copil este foarte importantă, nu se socoteşte în bani", a spus Daniela Rădulescu.
Astfel, de la începerea campaniei umanitare, la sediul redacţiei s-au strâns 7.800 lei şi 60 de euro. La această sumă se adaugă cei peste 1.300 lei, donaţi în timpul concertului caritabil susţinut în pub-ul "Toate Pânzele Sus", de Silviu Paraschiv şi Alex Muşat, doi dintre membrii formaţiei "Addiction" şi cei 810 lei donaţi în timpul concertului de hip-hop susţinut de Exces Verbal, Blondu, Savu, Dextro, Corupt, Krazy-E, FLC, Scotty şi District.
Nimănui nu-i place să întindă mâna, dar această mână e întinsă pentru speranţă! Cine doreşte să o ajute pe Amalia în lupta cu boala cumplită de care suferă o poate face donând o sumă cât de mică, la orice sucursală a BRD Societe General, în conturile deschise pe numele Donose Ionica: RON-RO34BRDE090SV18610460900; EURO- RO28606400900.
În afara celor două conturi, puteţi face donaţii, zilnic, de luni până vineri, şi la sediul ziarului nostru, între orele 9.30 şi 16.30. Un redactor va fi la dispoziţia dumneavoastră. Puteţi dona orice sumă, numele şi suma donată fiind publicate în ediţia din ziua următoare.
Cu sprijinul deputatului Cristian Rizea, Amalia se va trata într-o clinică din Torino
Deputatul de Brăila Cristian Rizea, preşedintele PSD Diaspora, aduce un sprijin consistent campaniei iniţiate de "Obiectiv - Vocea Brăilei", "Împreună să îi redăm speranta!", organizată cu scopul ajutorării Amaliei. În urma demersurilor lui, în curând, Amalia va fi trimisă la Torino la o clinică de specialitate. "În urma unui consult avansat, sperăm să primească un tratament mult mai eficient, adecvat bolii de care suferă. Acest demers va fi posibil cu sprijinul domnului Marian Turea, reprezentantul PSD Diaspora la Torino.
În calitate de parlamentar de Brăila mă voi implica în rezolvarea acestui caz umanitar, care din păcate nu este singurul. Exemplul meu ar trebui urmat de toţi parlamentarii, mai ales de cei aflaţi la putere, în cazul de faţă domnii Cibu, Bădălan şi Balcan, care dacă s-ar fi gândit la binele brăilenilor, până astăzi ar fi putut găsi soluţii de rezolvare, prin sensibilizarea autorităţilor statului pentru acest copil nevinovat, dar din păcate n-au făcut-o. Orice gest este important pentru viaţa unui copil de doar doisprezece ani!" a declarat deputatul PSD, Cristian Rizea.
