În ziua de 27 ianuarie, când se face pomenirea Aducerii moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur, se aminteşte, de asemenea, de acuzaţiile aduse de acesta împărătesei Eudoxia, care şi-ar fi însuşit pe nedrept via văduvei Calitropia. Sfântul Ioan Gură de Aur a fost izgonit de două ori din scaunul patriarhal, iar după un timp a fost rechemat în scaun. A treia şi cea din urmă dată a fost trimis la Cucus. De aici, a fost dus la Aravissos şi apoi la Pitius, unde a murit, în anul 407 d.H. Ioan Gură de Aur a fost îngropat în Comane.
În anul 434 d.H., unul dintre ucenicii săi, Proclu, ajungând patriarh de Constantinopol (434-447 d.H.), i-a cerut voie împăratului Teodosie să aducă în capitala Imperiului Bizantin trupul Sfântului Ioan Gură de Aur. Şi astfel, în anul 438, creştinii au reuşit să aducă trupul sfântului în Constantinopol. Moaştele Sfântului Ioan Gura de Aur au fost depuse mai întâi în biserica Sfântului Apostol Toma, numită “a lui Amantie”, iar mai târziu în biserica Sfânta Irina. A doua zi, dis-de-dimineaţă, sfintele moaşte au fost depuse în biserica Sfinţii Apostoli. Potrivit Tradiţiei, în momentul în care au fost aşezate în această din urmă biserică, din gura Sfântului Ioan s-ar fi auzit cuvintele: “Pace tuturor!”
Racla purtând trupul Sfântului Ioan a fost îngropată în Sfântul Altar, lângă racla cu moaştele Sfântului Grigorie Teologul. După venirea cruciaţilor la Constantinopol, moaştele Sfinţilor Ioan Gură de Aur şi Grigorie Teologul au fost duse la Veneţia, apoi la Roma. Cinstitul trup al Sfântului Ioan Gură de Aur a fost aşezat mai întâi într-un pridvor al unei biserici medievale, închinată Sfântului Apostol Petru. Mai târziu, în ziua de 1 mai 1626, acestea au fost mutate în marea catedrală a Sfântului Petru din Roma, într-o capelă special amenajată.
