Cate si mai cate campanii s-au organizat pentru descurajarea fumatului, a consumului de droguri ori alcool si putine, foarte putine, au adus un rezultat vizibil.
Se incearca pe cat posibil descurajarea cetateanului vicios, fie prin lege, prin marirea preturilor pe tigari si alcool, interzicerea anumitor substante, interzicerea fumatului in locuri publice, fie prin contactul direct intre oameni. Ciudat as zice, dar din unele puncte de vedere efectul este unul de sens contrar. Ca si cum Pamantul ar merge conform principiilor lui Murphy sau totul s-ar baza pe legea atractiei universale, ei se duc spre viciu si nu se departeaza de el.
In plus, daca acum cativa ani eram aparati de pericolul drogurilor pentru ca nu aveam de unde sa le luam si nici destui bani, acum aceasta nu mai reprezinta o problema, pentru ca situatia financiara s-a imbunatatit, relatiile internationale sunt mai solide, granitele mai permisive si granicerii mai ingaduitori. Asa ca in tara intra pe langa cutiile de 10 kg de portocale si cate o sacosica de faina nazala. Unii inchid ochii si intind mana, altii ii deschid si intind banul.
Putini isi mai amintesc de reclama unei companii de tigari, care rula frenetic, cu cativa barbati virili, intr-un colt de Texas, fugarind saracii mustangi si tinand lenes, dar versat, in coltul gurii, o tigara. Mai ca iti venea sa incerci si tu, poate iti cresteau si tie bicepsii, poate si la vederea ta domnisoarele transpirau si poate ca si tu puteai sa iti fugaresti calul in fundul curtii. Ramaneai nesatisfacut dupa ceva timp, dar era prea tarziu. Prinsesesi microbul si nu mai puteai sa scapi de el.
Cand vine vorba despre alte masuri ce ar mai putea fi luate, ramanem putin reci, distanti. Inca o reglementare, inca o acciza, inca o nebunie. E o mare ciuperca cu care ai ramas dupa un contact fugar si de care nu mai scapi nici cu mama pastilelor, ci cu vointa. Iar cand vine vorba de vointa, noi o cautam, iar ea sta ascunsa intr-un coltisor, ca un mustang ratacit si singur intr-o reclama la tigarete.
Se incearca pe cat posibil descurajarea cetateanului vicios, fie prin lege, prin marirea preturilor pe tigari si alcool, interzicerea anumitor substante, interzicerea fumatului in locuri publice, fie prin contactul direct intre oameni. Ciudat as zice, dar din unele puncte de vedere efectul este unul de sens contrar. Ca si cum Pamantul ar merge conform principiilor lui Murphy sau totul s-ar baza pe legea atractiei universale, ei se duc spre viciu si nu se departeaza de el.
In plus, daca acum cativa ani eram aparati de pericolul drogurilor pentru ca nu aveam de unde sa le luam si nici destui bani, acum aceasta nu mai reprezinta o problema, pentru ca situatia financiara s-a imbunatatit, relatiile internationale sunt mai solide, granitele mai permisive si granicerii mai ingaduitori. Asa ca in tara intra pe langa cutiile de 10 kg de portocale si cate o sacosica de faina nazala. Unii inchid ochii si intind mana, altii ii deschid si intind banul.
Putini isi mai amintesc de reclama unei companii de tigari, care rula frenetic, cu cativa barbati virili, intr-un colt de Texas, fugarind saracii mustangi si tinand lenes, dar versat, in coltul gurii, o tigara. Mai ca iti venea sa incerci si tu, poate iti cresteau si tie bicepsii, poate si la vederea ta domnisoarele transpirau si poate ca si tu puteai sa iti fugaresti calul in fundul curtii. Ramaneai nesatisfacut dupa ceva timp, dar era prea tarziu. Prinsesesi microbul si nu mai puteai sa scapi de el.
Cand vine vorba despre alte masuri ce ar mai putea fi luate, ramanem putin reci, distanti. Inca o reglementare, inca o acciza, inca o nebunie. E o mare ciuperca cu care ai ramas dupa un contact fugar si de care nu mai scapi nici cu mama pastilelor, ci cu vointa. Iar cand vine vorba de vointa, noi o cautam, iar ea sta ascunsa intr-un coltisor, ca un mustang ratacit si singur intr-o reclama la tigarete.
