Potrivit tradiţiei, nefiind prezent la înmormântarea Maicii Domnului, Apostolul Toma a primit brâul Maicii Domnului ca dovadă a învierii şi înălţării ei cu trupul la cer. Acesta a fost ţesut de Maica Domnului din păr de cămilă. Până în secolul al IV-lea, brâul s-a păstrat la Ierusalim. Arcadie, fiul împăratului Teodosie cel Mare (379-395 d.H.), a adus cinstitul brâu la Constantinopol, în anul 395.
Mai apoi, în secolul al X-lea, în urma vindecării sale miraculoase, împărăteasa Zoe, soţia împăratului Leon cel Înţelept al Bizanţului, a brodat brâul cu fir de aur şi l-a reaşezat în racla dăruită de împăratul Arcadie. Evenimentul aşezării brâului în raclă este pomenit, în calendarul ortodox, la data de 31 august.
În secolul al XIII-lea, trimişii regelui româno-bulgar Ioniţă Caloian au luat brâul de la Constantinopol, iar în secolul al XIV-lea, cneazul sârb Lazar I (1372-1389) a dăruit brâul Mănăstirii Vatoped din Muntele Athos. După alţi învăţaţi, brâul ar fi fost dăruit mănăstirii de împăratul bizantin Ioan Cantacuzino (1347-1355).
Între anii 1512 - 1520, domnitorul Ţării Româneşti, Neagoe Basarab, a înnoit incinta mănăstirii Vatoped şi a construit un paraclis cu hramul “Brâul Maicii Domnului”. Acesta a fost reparat în anul 1794, tot cu ajutoare româneşti, iar în secolul al XIX-lea România a dăruit paraclisului o nouă catapeteasmă. De asemenea, racla de argint în care se păstrează brâul la Mănăstirea Vatoped a fost confecţionată în secolul al XVIII-lea, în Ţara Românească. Este vorba, de fapt, numai despre o parte din brâu, pentru că alte două părţi ale acestuia au fost dăruite, în anul 1522, mănăstirii de maici Kato Xenias, situată la 50 kilometri de Volos, Grecia.
