Dupa infectia primara, la virful plaminului ramin cicatrici nodulare si/sau adenopatie hilara reziduala calcificata. TBC se poate activa la orice virsta, producind localizari pulmonare sau in alte organe (rinichi, ganglioni limfatici, oase lungi, vertebre).
Frecvent, activarea survine la 1-2 ani de la infectia initiala sau este favorizata de boli si tratamente imunodepresoare, silicoza, etilism, stres.
Manifestarile procesului epidemiologic
Boala are raspindire universala, cu evolutie endemica, morbiditatea fiind in crestere in ultimii ani. Din cauza consumului exagerat si nejustificat intotdeauna de antibiotice, tuberculoza a devenit mai rezistenta la tratament si mai virulenta.
Tuberculoza pulmonara apare mai ales prin reactivarea focarelor nodulare din apexul pulmonar, de unde se raspindeste pe cale bronsica si mai rar prin receptarea unei noi infectii. Simptomatologia este stearsa, chiar absenta. Tusea este prezenta, dar intermitenta, usor de atribuit unei viroze sau fumatului. La inceput, expectoratia este redusa, mucoasa, de culoare galbena sau verzuie, mai ales matinala. Pe masura ce boala progreseaza, tusea devine mai persistenta si expectoratia mai abundenta. In fazele initiale, dispneea apare in cazul unui pneumotorax sau a unei pleurezii, iar in fazele tardive este dependenta de extinderea leziunilor.
Hemoptizia (singe in sputa) caracterizeaza tuberculoza pulmonara dupa o evolutie prelungita. La copii, adenopatia hilara poate sugera diagnosticul in prezenta tusei iritative. Fara tratament infectia evolueaza spre tuberculoza miliara, meningita sau meningo-encefalita.
Tuberculoza extrapulmonara este reprezentata prin: meningita TBC; tuberculoza renala; peritonita TBC; pericardita TBC; TBC ganglionara; TBC osoasa si articulara; TBC gastrointestinala; TBC hepatica; TBC miliara.
La meningita TBC simptomatologia neurologica se instaleaza insidios, pe fondul impregnatiei bacilare. Debutul este prelungit, cu febra sau subfebrilitati, cefalee, ameteli. Tabloul clinic este completat de modificarile LCR sugestive meningitei tuberculoase.
Principalii factori epidemiologici sint:
1. Sursa de infectie: bolnavii cu tuberculoza pulmonara deschisa, activa, cei cu TBC extrapulmonar sint contagiosi numai daca prezinta cale de eliminare; infectatii inaparent.
2. Transmiterea: contact direct, prelungit cu bolnavul (intrafamilial); aeriana, prin picaturi sau nuclei de picatura; prin consum de lapte sau preparate din lapte contaminate, insuficient prelucrate termic; prin obiecte contaminate cu secretii (sputa), provenite de la bolnavi cu leziuni deschise (rar).
3. Rreceptivitate: generala - perioada de 6-12 luni de la infectie, este cea cu risc major de dezvoltare a bolii clinic manifeste. Riscul de dezvoltare a bolii este mai mare la copiii pina la 3 ani, scade la copilul mare si creste din nou la adolescent si adultul tinar. Reactivarea infectiei latente apare de obicei la virstnici. Susceptibilitatea la boala este crescuta in caz de : silicoza, diabet, gastrectomii, alcoolism, imunodepresie (bolnavi cu AIDS).
Profilaxie si combatere
1. Masuri fata de izvorul de infectie:
- depistare: ancheta epidemiologica, clinic, examene de laborator;
- izolarea cazurilor, obligatoriu in spital pina la negativarea produselor patologice (cel putin microscopic, 2 luni consecutiv);
- declarare nominala, lunara: contactii vor fi investigati prin IDR la PPD, 2 unitati, la copii si tineri pina la 20 ani; cei cu reactie pozitiva vor fi investigati radiologic, iar cei cu reactie negativa vor fi revaccinati; contactii adulti, vor fi investgati radiologic, iar la cei suspecti se va face si examen bacteriologic al sputei.
2. Masuri fata de caile de transmitere: se vor lua masuri de dezinsectie periodica in focarele in care exista bolnavi care nu pot fi izolati in spitale si terminala la domiciliu, in caz de internare sau deces.
3. Masuri fata de receptivi:
- vaccinare cu BCG, la nou-nascuti, fara testare la tuberculina si revaccinare la clasa a VIII-a si la 18 ani, dupa testare;
- chimioprofilaxie cu Izoniazida, timp de 6-9 luni, este indicata la: copii contacti (0-5 ani) ai bolnavilor eliminatori de bK, cu reactii la tuberculina de peste 10 mm; la cei intre 6-20 ani, cu reactie peste 20 mm, dar fara cicatrice vaccinala; la cei cu test la tuberculina cu conversie de la negativ la pozitiv; la cei cu cicatrice vaccinala prezenta, dar la care reactia la tuberculina este flictenulara sau necrotica, insotita de febra, cu dimensiuni de peste 20 mm la copilul de 1-5 ani si de peste 30 mm, la cel de 6-20 ani; la pacientii infectati cu HIV, cu test 10 mm; la bolnavii cu insuficienta renala, la gastroctemizati, la pacienti cu tratament imunosupresor, contacti.
Se vor respecta examenele radioscopice periodice efectuate cu diverse ocazii (casatorie, angajare, etc.).
Dr. Sabina Meirosu, ASP, Compartimentul promovarea sanatatii