Zilele acestea, Romania-si face majoratul. Nu ca istoria noastra ar avea doar 18 ani, ci pentru ca in 1989 ne-am nascut a doua oara. A fost o renastere cu probleme, n-avem cum sa uitam asta, pentru ca unii dintre romani au murit in toiul evenimentelor de atunci. Mai trist este ca decembrie 1989 va ramine un episod nebulos in istoria neamului. Incercarile de readucere in prim-plan a ceea ce s-a intimplat atunci au esuat una cite una, pentru ca acest imens puzzle este greu de completat. Sa nu uitam ca procesul Timisoara a ajuns la final abia de curind si tot n-a ajuns nimeni la inchisoare pentru macelul care a avut loc in oras. De fapt, putini stiu ce s-a intimplat in realitate la Timisoara, ca revoltele au inceput intr-adevar pe 16, dar au durat doar 2-3 zile, pina cind au inceput jafurile. Nici un magazin n-a scapat intreg, iar asediul orasului de catre fortele de represiune (trupele Ministerului de Interne si ale Armatei) n-au facut decit sa inrautateasca lucrurile. Numarul oficial al mortilor este cunoscut astazi ca fiind 73, doar ceva mai mare decit la Braila si mult mai mic decit in Bucuresti. Drept urmare, vom tine si in acest an momente de reculegere - asa cum am facut si in alte zile de 22 decembrie. Apoi vom da iama in supermarketuri, ca sa ne bucuram de belsugul pe care am decis ca ni-l putem permite cu 18 ani in urma. Daca am fi trait linga granita de Vest, am fi navalit la unguri pentru cumparaturi, pentru ca belsugul lor e mai ieftin. Asa insa, aflati la marginea Uniunii, romanii sint nevoiti sa aleaga dupa micile diferente de pret din marile supermarketuri. Produsele sint oricum mai scumpe in ciuda mult-trimbitatei concurente venite de pe piata europeana. Explicatiile sint multiple, dar aproape ca si-au pierdut intelesul intr-o tara unde preturile s-au modificat continuu intr-un singur sens: in crestere. Probabil ca foarte putini dintre romani se gindeau unde ne vom afla la sfirsitul lui 2007, pe cind strigau in decembrie '89 - inceputul lui '90 ca "Nu ne vindem tara!". Tara nu ne-am vindut-o - cel putin, nu pe toata - dar cert e ca ne-am integrat-o. O dovada in plus, chiar si la 18 ani de libertate, ca avem nevoie de tutela.
