• a făcut performanţă în toţi anii de gimnaziu şi liceu, iar acum continuă seria reuşitelor şi la facultate • a obţinut 10 la toate examenele din primul semestru şi deja s-a făcut remarcat în rândul colegilor şi profesorilor • profitând de faptul că a venit acasă în vacanţă, am stat din nou de vorbă cu Radu, curioşi să aflăm care sunt impresiile lui despre viaţa de student la cea mai renumită universitate din lume, Harvard University
De fiecare dată este o onoare să vorbim cu Radu Andrei. Până acum, în paginile cotidianului nostru aţi citit despre performanţele sale, de la medaliile obţinute la olimpiadele internaţionale la admiterea la patru universităţi de renume, dar şi despre cum vede el sistemul de învăţământ şi societatea în care trăim, de fiecare dată impresionându-ne cu răspunsurile sale.
Recent, am stat din nou de vorbă cu Radu, curioşi să aflăm cum arată viaţa unui student brăilean la Harvard. Cum e la cursuri, cum sunt profesorii, cum e în sesiune... sunt doar câteva dintre lucrurile pe care am dorit să le aflăm “direct de la sursă”. Ni s-a părut ceva schimbat la el faţă de ultima dată când ne-am întâlnit în Brăila? Nu! E acelaşi tânăr liber, corect şi deschis, acelaşi Radu care nu se fereşte să iasă din tipare. Şi astfel, am mai scris o filă din povestea acestui tânăr sclipitor, tânăr despre care unul dintre foştii lui profesorii de la Colegiul “Bălcescu” spune că e “ales să ducă lumea mai departe”.
Primele impresii
În vara anului trecut, Radu Andrei, proaspăt absolvent al Colegiului Naţional “Nicolae Bălcescu”, s-a îmbarcat în avionul ce avea să-l ducă în Statele Unite ale Americii, el fiind admis la Harvard cu bursă aproape completă. Ajuns la destinaţie, încă de la aeroport a văzut ce înseamnă viaţa de student la cea mai renumită universitate din lume, el fiind întâmpinat de colegii mai mari, care au jucat rolul de ghid pentru “bobocii” nou sosiţi.
“Când am ajuns în campus mă uitam peste tot, lumea mişuna pe acolo şi toţi erau bucuroşi. La Harvard sunt peste 1.000 de americani şi cam 200 de studenţi străini, din toate colţurile lumii. Încă de la început am observat că noi, cei din anul I, suntem cazaţi fix în curtea principală, în mijlocul universităţii, aproape de tot. În cinci minute ajungi unde vrei”, îşi aminteşte Radu.
Cât despre condiţiile cazare şi masă, tânărul brăilean nu are de ce să se plângă. Ba chiar ne-a explicat şi cum s-a făcut repartiţia în cămine, metoda fiind una suprinzătoare.
“Înainte să ajungem acolo am completat un chestionar despre noi, ca să ne repartizeze în cameră cu oameni cu care ne-am potrivi. Eu am doi colegi americani, stăm toţi trei într-un apartament cu 2 dormitoare şi o sufragerie şi practic avem fiecare camera lui. Cazarea e foarte bună. Sunt condiţii mult mai bune decât ce am văzut la alte cămine de la noi, pe unde am fost eu la olimpiade. Iar oamenii sunt relaxaţi, zâmbitori, e o atmosferă plăcută. Lumea e foarte deschisă şi poţi să ai o discuţie inteligentă cu cei de acolo”, spune acesta.
Iar ca un cadou de bun venit, “bobocii” au primit un cec de start up de 1.000 dolari, bani cu care să îşi poată cumpăra lucruri care să le facă şederea mai comodă.
Liber să îţi alegi cursurile
Dacă la facultăţile de la noi tinerii ştiu de la bun început ce materii vor studia, la Harvard lucrurile sunt gândite cu totul altfel. Aşa cum ne-a povestit Radu, în primul an fiecare student îşi alege dintr-un catalog cu peste 8.000 de cursuri din peste 100 de departamente ce anume vor să urmeze. Practic, dacă ai plecat cu gândul de a te specializa în Filosofie, dar în acelaşi timp te atrage Economia, nu e nicio problemă, poţi să iei cursuri din ambele domenii şi abia în anul II alegi pe ce drum să continui. “Abia în primul semestru din anul II trebuie să venim să declarăm ce specializare o să facem. Şi e frumos că poţi să începi să înveţi într-un domeniu cu care nu ai mai avut contact până acum sau ai avut un contact foarte redus. E primul an liber, poţi să faci ceea ce vrei”, susţine tânărul.
Există însă şi câteva domenii obligatorii, în care studenţii trebuie să îşi ia cursuri, dar chiar şi în această situaţie cei de la Harvard oferă o listă largă din care îşi pot alege. “Toată lumea care termină acolo trebuie să ia un curs pe ştiinţă, un curs care să aibă legătură cu arta sau literatura, deci sunt câteva domenii obligatorii, pentru a-ţi face o cultură generală. Spre exemplu, eu anul acesta am avut un curs obligatoriu pe Writing. Dar din fiecare zonă sunt multe cursuri şi poţi găsi ceva interesant, nu îţi bagă pe gât un curs. Avem lista asta, din lista asta trebuie să iei unu”, spune acesta.
Aşadar, din miile de posibilităţi, Radu şi-a ales pentru primul semestru 4 cursuri. Unul a fost de Writing (cel obligatoriu), unul de Matematică, considerat cel mai greu curs de la Harvard şi din America, plus alte două cursuri pe Fizică - Mecanică şi Cuantică, cel de Cuantică fiind recomandat însă studenţilor din anul III. Iar faptul că e un tânăr care îşi doreşte mereu să atingă performanţa a demonstrat-o şi acolo, fiind mereu cu mâna pe sus la cursuri şi făcându-se remarcat. Ba chiar, în primă fază, mai mulţi colegi au crezut că este asistentul profesorului, unii abia la primul parţial aflând că e de fapt student în anul I. Şi deşi a trecut doar un semestru de facultate, Radu s-a hotărât deja că vrea o dublă specializare: Matematică şi Fizică.
Performanţa se obţine prin studiu individual
Când auzi “4 cursuri pe semestru” te gândeşti că e puţin. În realitate, studenţii lucrează foarte mult individual şi de multe ori tinerii învăţă până în zori, fiind nevoiţi să se mulţumească cu doar 3 ore de somn.
“Nu am foarte mult timp liber, pentru că se pune accent pe studiu individual. Adică, ok, ne-am întâlnit la cursuri, plus seminarii şi laboratoare, sub 18 ore pe săptămână efectiv. Ia uite ce liber, ce frumos! Nu e chiar aşa. Spre exemplu, la cursurile acestea de Matematică, de Fizică, profesorul îţi dă capitolul din carte cu o săptămână înainte sau cu câteva zile înainte şi tu trebuie să îl parcurgi până la cursul următor. Iar asta îţi consumă mult timp. Apoi, la curs, se presupune că deja ai parcurs capitolul din carte. Nu înseamnă că ai înţeles tot ce spune acolo şi eşti maestru, de aceea te duci la curs. Dar tu trebuie să ştii despre ce e vorba şi să ştii ce întrebări să pui, să îi zici partea asta am înţeles-o, asta nu. Şi astfel procesul merge mult mai bine şi mult mai eficient”, explică Radu.
Bineînţeles, temele nu lipsesc nici ele, iar nivelul de dificultate al problemelor este unul foarte ridicat. Iar ca să le rezolvi îţi ia ore bune. Există însă şi avantajul de a lucra în echipă şi chiar se încurajează colaborarea, după cum ne-a mărturisit acesta. Iar pentru că se munceşte enorm, mai ales noaptea, în timpul săptămânii, până la ora 22.45, cei de la Harvard îi invită pe studenţi să ia un “Brain Break”, adică o pauză de la teme pentru a merge la cantină şi a lua o gustare.
Cum să ieşi din tipar
Orice regulă are şi o excepţie! Pe acest principiu par să funcţioneze lucrurile la Harvard, cei din conducere făcând tot posibilul pentru a venit în sprijinul studenţilor, după cum avea să observeze tânărul nostru brăilean.
“Printre cursurile obligatorii erau şi cele introductive. M-am dus la cel care se ocupă cu treburile adimistrative din departamentul de fizică şi i-am zis că mi se par uşoare, eu având şi experienţa olimpiadelor. Şi cum acele cursuri erau trecute ca fiind obligatorii, i-am întrebat dacă nu pot să iau aceleaşi cursuri, dar mai avansate. Şi au zis «Sigur!». Adică regula spune că toată lumea trebuie să le facă ca să termine cu diplomă de Fizică, dar dacă ţi se par prea uşoare şi vrei să iei ceva mai greu pe aceeaşi temă se echivalează”, ne-a spus Radu.
Un alt lucru care l-a surprins a fost când şi-a ales cursurile pentru semestrul acesta. Mai exact, el şi-a dorit să urmeze două cursuri, însă, teoretic, nu putea fi prezent la amândouă pentru că se desfăşurau în acelaşi timp. Iată cum a stat însă treaba în practică: “Am mers la directorul departamentului de fizică, care îmi este şi profesor, i-am explicat situaţia şi el îmi zice: «O să se rezolve». Din prima! N-a zis «stai să vedem, să întrebăm...» După câteva săptămâni, am primit un mail - eu şi alţi colegi care am vrut cursurile respective - în care ni se spunea să alegem dintre orele x,y,z care ne convine”, povesteşte sursa citată.
“Profesorii sunt nişte somităţi”
Toată lumea ştie că profesorii de Harvard sunt recunoscuţi pentru activitatea lor ştiinţifică. Însă dincolo de titlurile academice, Radu îşi descrie profesorii drept oameni deschişi, relaxaţi, persoane cu care poţi oricând să discuţi despre orice fel de problemă.
“Profii sunt foarte ok. Sunt experţi în domeniul lor, însă nu au orgolii stupide. Nu există să te adresezi cu prof. dr., deşi toţi sunt doctori. Ne încurajează să le spunem pe numele mic. Şi la mailuri se semnează tot cu numele mic. Nu e necesar să îşi ascundă nulitatea în spatele unor titluri. Toată lumea ştie că sunt excepţionali şi nu trebuie să se umfle cu titluri cum vedem în alte părţi. Nu există niciun dubiu aici. Atitudinea este foarte ok. Şi sunt foarte relaxaţi, iar atmosfera la cursuri e la fel. Spre exemplu, profesorul cu care facem cursul de Mecanică e un tip de 70 şi ceva de ani, şi vine cu tot felul de tricouri cu glume legate de fizică. E foarte tare! În fiecare săptămână profesorii au «office hours» şi te duci atunci între orele x şi y şi discuţi ori despre materia de la curs, ori despre altceva. Spre exemplu, eu am mers la profesorul de Cuantică şi am lucrat ceva mai mult decât era la curs”, susţine Radu.
De asemenea, el mai spune că profesorii sunt extrem rezonabili şi încearcă să găsească o soluţie pentru orice problemă. “Dacă ai o situaţie care nu se încadrează în tipar, orice fel de situaţie şi orice fel de abatere de la tiparul respectiv, oamenii încearcă să te ajute. Nu te trimit la plimbare şi îşi spun: «astea sunt regulile şi nu am ce face». Aveam un coleg care întârzia mereu şi venea cu cafeaua şi cerealele la curs. Profesorul nu zicea nimic. Într-o zi a venit în pijamale. Dar lor nu le pasă de chestiile astea. Cât timp înveţi şi îţi faci treaba nu se uită la alte chestii”, ne-a povestit acesta.
Din acest motiv, şi multe altele, brăileanul dorit de Cambrigde, Stanford, Harvard şi Yale se declară mulţumit de alegerea sa.
“Fac ceea ce îmi place acolo. Mă aşteptam să fie foarte bine şi este foarte bine. Şi dacă ai rezultate bune eşti apreciat”, spune Radu.
Prima sesiune cu 10 pe linie
Supranumit “elevul de aur” al Brăilei, Radu Andrei dovedeşte şi la Harvard că este un student sclipitor, după primul semestru el având numai note de 10 la examene. Şi pentru că tot am adus în discuţie acest subiect, tânărul ne-a explicat şi cum se desfăşoară sesiunea.
“La sfârşitul fiecărui curs sunt mai multe variante, fie examen scris în clasă, fie examen «take home», adică îl rezolvi acasă, fie mai e varianta unui proiect pe care îl faci cu alţi colegi. Spre exemplu, la matematică am avut examen take home. Ne-au dat subiectele şi peste o săptămână noi trebuia să trimitem rezolvările. Şapte probleme, o săptămână, zici ce frumos, ce lejer. Dar au fost nişte probleme mult mai dificile decât ce primeşti la o temă normală. Şi poţi să consulţi cărţile, cinci cărţi de 500 de pagini fiecare, n-ai decât să citeşti. Pe net nu ai voie, că nu te duci acolo ca să trişezi”, ne-a spus acesta.
Un lucru pe care cu siguranţă mulţi nu îl ştiţi este că la Harvard studenţii semnează un Cod de onoare, un document prin care se interzice copiatul sau orice altă formă de trişare. Iar dacă atunci când vine vorba de a-i ajuta pe studenţi se pot abate de la tipar, când vine vorba de copiat nu există cale de negociere.
“Orice încercare de plagiat este în detrimentul practicii academice. Chiar dacă tu primeşti un avantaj pe termen scurt că ai făcut o şmecherie, pe termen lung tot mai rău este, pentru că nu ajută pe nimeni cu nimic şi nu produci nimic nou dacă copiezi. Dacă au prins pe unul că încalcă acest cod îl exmatriculează direct, nu se discută. Şi până la urmă aşa formezi nişte oameni care nu o să ajungă să îşi plagieze tezele de doctorat. Când le-am spus colegilor că figuri publice proeminente din România au tezele de doctorat plagiate, nu le-a venit să creadă. «Cum adică? Cât de incompetent să fii?!». Ei au fost miraţi că lumea face asta şi li se dă doctoratul pe chestia asta”, afirmă Radu.
Iar un alt lucru pe care el l-a descoperit când a păşit în Statele Unite este că lumea respectă statutul de student la o universitate de top.
“Dacă le spui că eşti de la Harvard toţi te iau foarte în serios. De exemplu, m-am dus la echivalentul SPCLEP-ului de la noi pentru cartea de identitate. Aveam o scrisoare din partea Harvardului, aveam un formular cu toate datele personale şi treaba a mers foarte repede. Pe alţii stătea să îi mai întrebe ce caută, de unde vin. La mine a mers repede”, îşi aminteşte acesta.
La Harvard. nu te poţi numi român adevărat, dacă nu studiezi fizica sau matematica
Asta spun, în glumă, studenţii de la Harvard despre tinerii din România care vin să studieze acolo alte domenii în afară de Fizică şi Matematică. Şi cum Radu, la fel ca alţi români de acolo, este un tânăr de excepţie, medaliat cu aur la mai multe olimpiade internaţionale, colegii lui cred că sistemul nostru de învăţământ e unul performant. În realitate...
“Le-am explicat că nu e chiar aşa. Le-am spus care sunt părţile bune şi care sunt părţile proaste. Dacă eşti excelent şi participi la olimpiade poţi să înveţi foarte mult dintr-o anumită materie dacă îţi place. Dar dacă nu ai nicio pasiune deosebită, te pierzi şi nu înveţi nimic. Ăsta e sistemul. Cred că ăsta a fost norocul meu că nu m-am pierdut, că am avut chestii de care m-am ţinut şi am mers înainte”, a fost explicaţia oferită de Radu.
Întrebat dacă spune cu mândrie că vine din România, acesta s-a rezumat la a ne răspunde că foloseşte un ton neutru. Însă declară că i-a fost dor de familie, de prieteni, bucurându-se de timpul petrecut acasă. Însă cum nu poate sta degeaba, dorind mereu să îşi folosească timpul cât mai eficient, cât s-a aflat în Brăila i-a sunat pe elevii de la cercul de astronomie, unde a fost profesor până anul trecut, pentru a împărtăşi cunoştinţele pe care le-a acumulat de-a lungul anilor cu următoarea generaţie de olimpici.
