• un corcoduş care a prins rădăcini lângă biserica “Sf. Mihail şi Gavril” şi-a împrăştiat fructele coapte pe pavajul deja spart şi murdar • cu largul concurs al echipelor de la salubritate, care au uitat să mai dea cu mătura prin zonă, corcoduşele strivite sub paşii trecătorilor au format o ditamai pata pe caldarâm, numai bună să-i îngreţoşeze pe brăileni, dar mai ales pe turiştii străini rătăciţi prin centrul istoric al oraşului nostru
Sunt ani de zile de când Piaţa Traian lasă o impresie mai degrabă dezolantă decât plăcută, iar asta în primul rând din cauza stării avansate de degradare a fântânii arteziene din centrul zonei pietonale, precum şi a dalelor de beton şi marmură sparte şi murdare de sub picioarele trecătorilor. Nici ceasul-turn nu arată tocmai bine, din cauza ruginei ce se întinde tot mai mult pe toate cele patru laturi ale sale. Rezolvarea acestor probleme pare a fi mult peste nivelul de competenţă al autorităţilor locale. Acestea ba se împiedică în licitaţii fără finalitate, cum e cazul fântânii arteziene pentru care nu se găseşte o firmă interesată să preia contractul de reabilitare, deşi sumele alocate de municipalitate sunt de ordinul miliardelor de lei vechi, ba promit că or să facă, dar deocamdată nu se întâmplă nimic - vezi situaţia ceasului-turn, despre care s-a anunţat, în urmă cu vreo două luni, că ar urma să fie vopsit, cu vopseluri puse la dispoziţia Primăriei de o cunoscută fabrică românească.
Că autorităţile brăilene nu reuşesc să reabiliteze fântâna arteziană sau ceasul turn şi să schimbe pavajul e de înţeles: sunt chestiuni grele, complexe, greu de rezolvat de competentul aparat birocratic al Primăriei! În Piaţa Traian există, însă, şi situaţii mai mult decât jenante, chiar greţoase, ce nu necesită parcurgerea unor proceduri legale stufoase şi alambicate pentru a putea fi rezolvate. O mătură şi câteva găleţi de apă ar fi de ajuns, de exemplu, pentru a curăţa corcoduşele căzute pe pavaj dintr-un pom situat în dreptul bisericii “Sf. Mihail şi Gavril”. Fructele răscoapte şi neculese de nimeni s-au împrăştiat pe caldarâm, zile la rând, fără a fi deranjate de vreo echipă a firmelor de salubritate obligate să dea cu mătura în zonă. Strivite sub pantofii trecătorilor, acestea au format ditamai pata cu miros de borhot, pe care lumea o ocoleşte îngreţoşată. Iar dacă brăilenii sunt deja obişnuiţi cu astfel de situaţii în oraşul lor, e lesne de bănuit cam ce impresie îşi formează turiştii străini care coboară de pe navele de croazieră ce poposesc din când în când în port...
