• la vârsta de 91 de ani, profesorul brăilean Gheorghe Gorincu este un prolific scriitor • o carte pe an, acesta este ritmul său de lucru • a început să scrie în 2010, când moartea soţiei l-a ambiţionat să creeze ceva durabil în amintirea ei • cu stiloul pe foaie, fără calculator, fără internet, aşa îşi scrie profesorul cărţile care, deşi nu au fost tipărite în tiraje ameţitoare, sunt destul de căutate de intelectuali din toată ţara
La 91 de ani, vârstă la care mulţi doar visează să ajungă, iar dacă ajung au nevoie de ajutor pentru a-şi aminti ce au făcut cu o zi în urmă, brăileanul prin adopţie Gheorghe Gorincu scrie cărţi pe bandă rulantă. Şi o face la modul cel mai serios şi documentat cu putinţă! Fără computer, fără internet, cu stiloul în mână şi cu un top de hârtie pe masă, bătrânul scriitor demonstrează că vechile metode sunt încă viabile. L-am găsit la lucru, într-o după-amiază însorită de octombrie, şi ne-a impresionat pasiunea volubilă cu care ne-a descris lucrările sale şi ne-a povestit câte ceva din viaţa sa de intelectual născut în vremurile efervescente când România Mare abia făcea primii paşi în lume. A cunoscut aşadar dictatura lui Carol, dictatura lui Antonescu, anii instaurării stalinismului, dictatura lui Ceauşescu şi, în fine, vremurile tulburi ale nesfârşitei tranziţii actuale. Din experienţa acumulată de-a lungul atâtor ani se nasc acum cărţile pe care, ca un muritor atins de dulcea povară a înţelepciunii, vrea să le lase ca semn al trecerii sale prin această lume.
Gheorghe Gorincu s-a născut la Fălticeni, dar din 1952 este “fiu” legitim al Brăilei. Până în 1959 a lucrat în domeniul economic, iar din 1959 şi până când a ieşit la pensie s-a dedicat meseriei de dascăl, predând discipline de economie la mai multe unităţi de învăţământ din Brăila. Până în 2010 a scris şi a colaborat la peste 20 de cărţi economice, cea mai de succes fiind Mic dicţionar al economiei de piaţă, apărută în 1991, care s-a vândut în peste 50.000 de exemplare. Din 2010, de când “doamna sa”, profesor Florica Gorincu, s-a stins din viaţă, a început să scrie şi alte genuri de cărţi.
Profesorul Gheorghe Gorincu îşi redactează lucrările asemenea marilor scriitori români ai vremurilor: pe hârtie, cu stiloul. Iar în documentările sale nu foloseşte internetul, ci corespondenţa şi telefonul. În fiecare zi îşi notează pe o foaie albă cine l-a sunat şi pentru ce. “Seara, când trag linie şi văd că lista telefoanelor este încă lungă, nu pot decât să mă bucur că încă mai sunt util pe această lume”, spune profesorul, adăugând cu ghiduşenie în glas că “are contract cu cei cu halatele albe” să-l ţină în mişcare cel puţin până în 2018, când se împlinesc 650 de ani de atestare documentară a Brăilei.
Profesorul Gorincu ne-a invitat în camera unde îşi redactează cărţile - “atelierul” său de lucru -, unde ne-a împărtăşit dragostea lui pentru scriitură, ne-a vorbit despre activitatea sa caritabilă dar şi despre cele şapte cărţi scrise după 2010.
Mai întâi a fost contabil
S-a născut în 1925 în oraşul Făltineni, Suceava, într-o familie de muncitori. Absolvent al Institutului de Ştiinţe Economice şi Planificare din Bucureşti, Facultatea de Finanţe, Credit şi Contabilitate, în 1950 s-a angajat contabil, fiind apoi promovat inspector de credite la Banca Naţională Sucursala din Fălticeni. În 1952 a fost numit de Ministrul Finanţelor profesor la Şcoala Medie Tehnică Financiară din Brăila şi este transferat la sucursala din judeţul nostru a Băncii Naţionale.
“Eu sunt brăilean din 1952. Cum am ajuns la Brăila? În 1952 am primit un telefon de la Ministerul Finanţelor: Aţi făcut o secţie pedagogică? Da! Pentru că aţi făcut această secţie vă rog să vă alegeţi o şcoală unde să predaţi tehnică bancară. Noi avem aşa şcoli la Oradea, la Bârlad, la Brăila... Eu ce mi-am zis: nu am văzut Dunărea niciodată. Ia să aleg Dunărea. Şi am ales Dunărea, adică Brăila”.
Aşadar, în 1952 s-a mutat de la Fălticeni la Brăila, iar un an mai târziu, în 1953, avea să se căsătorească cu cea pe care în autobiografia sa o aminteşte, ca un adevărat gentleman al vremurilor sale, “domnişoara Florica Gheorghiu”, profesoară de economie politică la Şcoala Medie Tehnică Financiară din Brăila.
Între anii 1965-1975 a fost profesor al Liceului Economic, la disciplinele de specialitate şi director adjunct al instituţiei de învăţământ. Meseria de dascăl a practicat-o până la pensie, în 1986.
În 1991, s-a înfiinţat editura “Danubius”, unde profesorul a publicat mare parte din cărţile sale cu profil economic. În 2010, când “doamna sa”, profesor Florica Gorincu, s-a stins din viaţă, a început să scrie şi alte genuri de cărţi. Totodată, în 2011 a pus bazele Fundaţiei Caritabile “Profesor Florica Gorincu”, cu scopul de a continua perpetuarea memoriei celei care a asigurat pregătirea pentru viaţă a mai multor promoţii de absolvenţi ai învăţământului brăilean.
“Am început să scriu în 2010, când am pierdut-o pe doamna mea care a avut o activitate deosebită pe teritoriul Brăilei. Am zis că trebuie să îi păstrez memoria şi am înfiinţat o fundaţie care îi poartă numele. Această fundaţie este menţionată în toată ţara, unde fac eu corespondenţă, dar şi peste hotare. Adică doamna mea se plimbă pe unde vrea dânsa, pe toate meridianele Brăilei, ţării şi în afara ei”, spune cu nostalgie în glas profesorul.
Mic dicţionar al economiei de piaţă
Fiind profesor de economie, după revoluţie, a publicat în ziarul “Libertatea” din Brăila circa 30 de articole privind economia de piaţă, în principal privind explicarea unor termeni economici în legătură directă cu economia de piaţă.
“Am ieşit la pensie în 1986 şi am zis eu abia acuma încep să mă apuc de treabă, adică de scris articole pe teme economice. La început au fost legate de economia socialistă, cum erau vremurile atunci. Când a venit revoluţia, chiar în primele zile de libertate, am trimis la ziarul de atunci (“Înainte”, devenit ulterior “Libertatea” n.n.) cinci materiale cu privire la economia de piaţă. Era pentru prima dată în 1989 şi pe urmă în 1990 când cineva a pus pe hârtie în presa românească termenii economiei de piaţă. Într-o zi mă cheamă redactorul şef de la ziar şi mă întreabă: de unde luaţi informaţiile? Şi îi spun de aici, din minte. Cum aşa? Păi, pe vremea regelui, eu am făcut Liceul Comercial, iar în primul an am făcut studiul comerţului, unde erau prezentaţi toţi aceşti termeni. Şi de acolo ştiam!”, ne-a povestit profesorul.
Articolele lui fiind tot mai citite şi mai cerute, Gheorghe Gorincu a primit propunerea de a elabora un dicţionar, astfel că în 1991 apare Mic dicţionar de economie de piaţă, lucrare unicat pentru vremea respectivă.
“Văzând că sunt atât de solicitat, am fost contactat de editura Porto-Franco de la Galaţi. Mi-au propus să fac un dicţionar de termeni de economie de piaţă. Le-am zis că într-o lună le dau manuscrisul. Am semnat un contract de 30.000 lei. Eu am făcut socoteală că 30.000 de lei înseamnă o jumătate de Dacie. Mai avusesem colaborări plătite, dar mai mult de 5.000 lei nu încasasem. 30.000 lei mi se părea foarte mult, cât o jumătate de Dacie, pe vremea aceea. Pe urmă, am aflat că dicţionarul s-a scos în 50.000 de exemplare şi a împânzit toată ţara, deci vă daţi seama cât a câştigat editura de pe urma lui. M-au întrebat dacă le mai elaborez un al doilea volum, dar i-am refuzat. În schimb, am avut ideea de a scoate mici broşuri, de câteva pagini fiecare, în care explicam anumiţi termeni ai economiei de piaţă. Nu le-am distribuit în librării ci trimiteam câte un exemplar la întreprinderile de prin ţară. Pe vremea aia, toţi directorii şi subalternii lor voiau să înveţe cum stă treaba cu economia capitalistă, dar nu prea aveau de unde. Aşa că eu le trimiteam un exemplar, iar ei îmi dădeau apoi comandă de câte 10-15. Am scos o mulţime de broşuri şi am avut comenzi din toată ţara. A fost o afacere bună...”, zâmbeşte profesorul, mulţumit că a reuşit cu succes să pună în practică principiile economiei de piaţă la care era expert.
Cărţi dedicate Măriei Sale, Elevul
După 2010, când moartea soţiei l-a motivat să abordeze şi alte teme decât cele economice, Gheorghe Gorincu a găsit o nişă, spune el, prea puţin exploatată de autorii contemporani. Aşa că atunci, la vârsta de 85 de ani, a început să scrie despre Măria Sa, Elevul! Prezente ale elevilor şi absolvenţilor din învăţământul preuniversitar în lumea contemporană, Ani de liceu şi Personalităţi în formare sunt cărţi dedicate liceenilor care, într-un fel sau altul, au reuşit să se facă remarcaţi prin rezultatele lor la învăţătură. Prima carte apărută în 2013 este, aşa cum spune în prefaţă profesorul Dumitru Anghel, “o primă pagină a Istoriei învăţământului românesc de performanţă”.
“S-au scris fel de fel de dicţionare, pentru literatură, pentru artă pentru ştiinţă etc. Dar de Măria Sa, Elevul, nu s-a ocupat nimeni. Aşa că am zis să iau legătura cu cadrele didactice din ţară să facem un dicţionar al elevilor şi al absolvenţilor cu realizări deosebite la olimpiade, dar şi cu alte realizări. Cartea a circulat în toată ţara şi la Ministerul Educaţiei”, spune autorul.
În cadrul lucrării, sunt prezentate rezultatele a 726 de elevi şi absolvenţi, cu un număr de 4.657 de distincţii, dintre care 4.170 sub formă de premii şi menţiuni şi 431 sub formă de medalii naţionale şi internaţionale.
Tot în 2013, Gheorghe Gorincu a publicat cartea Ani de liceu. Lucrarea este o culegere de amintiri, emoţii, sentimente despre cei mai frumoşi ani din viaţa de elev. De unde a pornit ideea de a scrie o astfel de lucrare? “În discuţiile avute cu cadrele didactice din toate judeţele ţării când scriam la dicţionar, le-am spus că mi-aş dori ca elevii să îmi trimită şi o mărturisire cu privire la anii petrecuţi în liceu. Aceste informaţii am vrut să le prind într-un capitol separat. Însă mi-au venit aşa de multe încât a trebuit să fac o carte nouă. Aici sunt 50 de mărturisiri ale elevilor de la vârsta de 59 de ani până la 18 ani, 16 ani, 14 ani”.
Doi ani mai târziu, în 2015, a apărut la editura “Lucas” Personalităţi în formare. “Am sunat din nou cadrele didactice şi le-am întrebat dacă au elevi care s-au prezentat trei ani consecutiv la aceiaşi disciplină la olimpiadă. Şi mă întreabă profesorii: la ce v-ar folosi? Domnule, uite ,dacă un elev se prezintă 3 ani consecutiv la biologie înseamnă că pe el îl interesează un examen la medicină. Dacă e la matematică, el precis va fi profesor şi aşa mai departe. Şi mi-au trimis pentru 17 discipline, inclusiv la latină sau religie. Şi am alcătuit această carte”.
Profesorul Gorincu spune că “dacă îl ţin curelele” i-ar plăcea să facă o revenire la această lucrare şi să vadă câţi din elevii prezentaţi în carte şi-au ales o carieră în domeniul la care au mers la olimpiade. Însă, în acelaşi timp, acest lucru este o piatră de temelia pentru cineva care ar vrea să continue munca sa.
File de istorie
În 2010, la editura”Danubius”, profesorul Gorincu a publicat “Itinerariu sentimental Fălticeni-Brăila. De vorbă cu Dumitru Anghel”, care este cea mai cerută carte a sa. Aşa cum spune autorul, lucrarea este “o carte de vizită” a unei vieţi.
“Prima mea carte de mărturisiri dar cu date cronologice. Am scris-o la îndemnul profesorului Anghel, pentru că în discuţiile avute i-am prezentat o serie din întâmplări petrecute la Fălticeni şi la Brăila. Şi mi-a spus să fac o carte şi am pornit această lucrare unde am cuprins în 650 de pagini unele trăiri ale mele la Fălticeni şi la Brăila cu circa 1. 000 de cazuri trăite şi peste 1.000 şi ceva de persoane întâlnite”.
În 2014, la editura “Lucas”, publică cartea “Istorie trăită şi comentată în imagini şi date cronologice de-a lungul timpului”.
“Eu am parcurs patru etape. Cea mai mare parte a vieţii mele am petrecut-o în perioada monarhică până în 1947. Am prins perioada lui Petre Groza, am prins perioada abdicării regelui Mihai, în noaptea anul 1947 când era monarhie şi a doua zi republică populară română, am prins perioada lui Dej, Ceauşescu şi perioada actuală. M-am străduit ca toate aceste perioade să le prind într-o lucrare în care am prezentat trăirile mele din acele perioade. Spre exemplu persoana mea a fost prezentă la lansarea primului post de radio. Am ascultat la galere “Alo! Alo! Aici e Radio Bucureşti! în 1928”.
Anul acesta a publicat o lucrarea dedicată exclusiv Brăilei: “Pagini memorabile din trecutul Brăilei”.
“M-am ocupat cu «n» probleme dar nu m-am ocupat de Brăila. Eu sunt brăilean din 1952. Şi am venit aici pentru că mi-am dat seama că este o mină de aur. Pentru că atâta timp a fost raia turcească şi a fost centrul diplomatic pentru 3 imperii: Habsburgic, Otoman şi Ţarist şi pentru toţi domnitorii Ţării Româneşti şi Moldovei. Nu s-au ocupat decât sporadic unii, aşa că am zis să încerc eu să schiţez cele mai importante activităţi desfăşurate pe teritoriul Brăilei şi să o dedic aniversării a 650 de atestare documentare a Brăilei”.
Zestrea de suflet
În 2010, a donat către compartimentul Colecţii speciale al Bibliotecii Judeţene “Panait Istrati” 14 mape cu cărţi şi documente personale ale familiei Gheorghe şi Florica Gorincu. Mai mult, profesorul a inventariat toate bunurile culturale donate bibliotecii şi a realizat un volum de 278 de pagini, intitulat Zestrea de suflet a familiei Profesor Gheorghe Gorincu şi Florica Gorincu, care să rămână ca document important al fundaţiei caritabile ce poate fi consultat de toţi cei interesaţi de activitatea publicistică a celor doi profesori.
Cărţile pe care le-a scris în ultimii şase ani nu se găsesc în librării pentru că, spune profesorul, ar fi irosite inutil. “Le-am dat la librărie şi după ce au stat o săptămână la raft, le-au dat jos. De atunci, lucrez doar pe bază de comandă. Tipăresc atâtea cărţi câte se cer. Iar cererile sunt destule, mă sună zilnic din toată ţara câte cineva care vrea o carte. Cu banii obţinuţi, tipăresc alte cărţi şi tot aşa. Important e să ajungă acolo unde e nevoie de ele”, ne-a explicat profesorul.
Planuri de viitor
În prezent profesorul Gorincu lucrează la o nouă carte. De altfel, este o persoană foarte activă şi înceacă să îi ajute pe toţi cei care apelează la el.
“Mai am în viaţă rude la Fălticeni, la Suceava, la Iaşi, dar eu sunt brăilean. Aici nu am pe nimeni, decât familia Micu şi prietenii care mă sună în fiecare zi. Obişnuiesc să am pe birou în fiecare zi o foaie de hârtie albă şi notez cine m-a sunat şi pentru ce m-a sunat şi trag linie la sfârşitul zilei şi ajung la concluzia dacă mai sunt important sau nu. Şi ajung la concluzia că am 14, 15, 20 de solicitări într-o zi. Atunci înseamnă că mai merită să mai trăiesc în continuare. Mă sună, asta înseamnă lucru mare”.
Scriitorul spune că are contract cu cei cu “halatele albe” să îl ţină în mişcare până în 2018, când se vor sărbători 650 de ani de la atestare documentară a Brăilei.
