• așa-zisa ”sală de detenție” este introdusă oficial în școlile din România prin noul Statut al Elevului care a intrat în vigoare din această lună • elevii care deranjează orele pot să fie mutați într-o sală, sub supravegherea obligatorie a unui cadru didactic sau a unui cadru didactic auxiliar • măsura nu este însă obligatorie, fiecare instituție de învățământ putând decide dacă o va adopta sau nu • dacă o școală optează pentru aplicare, va trebui să identifice și să organizeze un spațiu special amenajat dar și o persoană desemnată să supravegheze elevii aflați în ”detenție” • măsura nu este privită de către cei de la Ministerul Învățământului ca fiind una coercitivă, însă a stârnit un val de reacții din partea părinților • cadrele didactice sunt rezervate și consideră noua schimbare ca fiind una ”delicată”, spunând că este importantă ”prevenirea unor astfel de comportamente și nu combaterea lor”
Au mai rămas trei zile până la startul noului an școlar, an în care părinții și profesorii au de-a face cu o serie de modificări importante care au rolul de a îmbunătăți relația elev - școală, dar care au stârnit și un val de controverse atât în rândul elevilor cât și al părinților. Ele au intrat în vigoare odată cu publicarea în Monitorul Oficial al Statutului Elevului 2024 și Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar (ROFUIP). Una din noutățile introduse este așa-zisa ”sală de detenție”, o măsură aplicată elevilor care deranjează orele de curs: ”În cazul elevilor care în timpul orei de curs manifestă comportamente care aduc prejudicii activității de predare-învățare-evaluare, cadrul didactic poate decide ca aceștia să desfășoare activitate în școală, în timpul orei respective, sub supravegherea obligatorie a unui cadru didactic sau a unui cadru didactic auxiliar, într-un spațiu supravegheat video din unitatea de învățământ stabilit pentru desfășurarea, de regulă, a unor activități de tipul lectură suplimentară, completarea de fișe de lucru etc. În acest caz, părintele/reprezentantul legal al elevului va fi informat în scris/prin mijloace de comunicare electronică. Prin excepție, elevii cu cerințe educaționale speciale sunt preluați pentru a desfășura activitate cu personal specializat.”
Astfel, Ministerul Educației încearcă să rezolve o problemă delicată, cea a ”elevului problemă” care, prin comportament neadecvat, deranjează desfășurarea orelor de curs, atât cadrul didactic implicat cât și restul elevilor participanți. Până în prezent era destul de greu pentru un cadru didactic, chiar interzis, să aplice o sancțiune ”drastică” pe moment, practica ”datului afară de la oră”, des întâlnită în urmă cu 20-30 de ani, fiind una care putea pune în pericol integritatea fizică a celui sancționat, nemaiexistând un control sau o supraveghere a acestuia.
Măsura nu este privită, însă, ca pe o sancțiune, noua reglementare fiind încadrată la capitolul ”Îndatoririle elevilor”.
În schimb, părinții copiilor nu privesc cu ochi buni propunerea Ministerului Educației, asta deoarece nu s-a explicat foarte clar, nici pentru profesori chiar, care sunt condițiile ce trebuie cumulate pentru ca un elev să fie ”sancționat” prin trimiterea sub supraveghere într-o altă sală. În mediile online, părinții acuză autoritățile de ”Treabă românească, gândită pe jumătate, făcută un întreg cu altă jumătate din altă treabă...”, făcând referire la faptul că în sistemele de învățământ de peste hotare există deja posibilitatea aplicării acestor măsuri, dar ele fiind mult mai bine gândite și implementate. ”De ce să nu îi obișnuim de mici cu «detenție» și toate cele... Când se întâlnesc acolo mai mulți sa aibă și un gardian care îi supraveghează. Chiar văd o rezolvare în asta?”, afirmă în mod ironic mama unui elev într-un comentariu pe o rețea de socializare. Un alt părinte se teme că ”Urmează abuzurile la nivel maxim! Pentru că altceva nu se știe la nivel de educație în România, decât să se facă abuz de elevi și să prindă și ocazia să se răzbune și mai tare pe ei…”, își exprimă un alt părinte lipsa de încredere în sistemul românesc de educație.
Cine și cum decide ”pedepsirea” elevului
Cel care decide plasarea unui elev într-un astfel de spațiu este chiar cadrul didactic care ține ora de curs, iar acestuia nu i se va consemna absență în catalog.
Trebuie precizat că elevii care ajung într-o astfel de situație vor continua activități specifice procesului de învățământ precum lectură suplimentară sau completarea unor fișe de lucru.
Practic, profesorul constată comportamentul ”nepotrivit”, evaluează gravitatea acestuia și decide ca elevul să ”părăsească” ora și să continue activitatea într-o altă sală de curs, special amenajată. Tocmai această sarcină a cadrului didactic, de evaluare și decizie, este una destul de dificilă, noțiunea de ”prejudiciu” pe care un elev îl poate aduce desfășurării procesului de predare la clasă nefiind definită.
Situația ar putea fi una foarte sensibilă când vine vorba de învățământul primar, unde copiii au vârste mici și abia au făcut primii pași către educație și responsabilitate colectivă. Privind prin prisma cadrului didactic, Monica Chiriță Cană, profesor pentru învățământul primar în cadrul Școalii Gimnaziale ”Mihai Eminescu”, cu o vechime la catedră de peste 25 de ani, consideră ”esențială definirea noțiunii de «prejudiciu» în activitatea de predare-învățare-evaluare la clasele primare”.
La întrebarea care necesită un răspuns clar, ”Cât de mult ar trebui să «greșească» un elev de ciclu primar pentru a fi trimis în sala de studiu individual?”, înv. Monica Chiriță Cană subliniază că ”aceste comportamente care aduc prejudicii activității de predare-învățare-evaluare sunt cele care se manifestă în detrimentul acestui proces complex, ce vizează atât activitatea cadrului didactic cât și activitatea tuturor elevilor din clasă. Prin urmare, prejudiciul poate știrbi din onoarea, reputația, prestigiul cadrului didactic, manifestându-se doar în această direcție (remarci ironice, cuvinte jignitoare, refuz în realizarea sarcinilor de lucru etc) sau poate afecta întreaga clasă producând daune în activitatea de instruire a tuturor elevilor din clasă (perturbarea liniștii, violență fizică/verbală, folosirea unor elemente de jargon și termeni argotici, remarci ironice la adresa colegilor etc.)”.
Importanța prevenirii unor astfel de comportamente și nu combaterea lor
”Prin observaţie directă, prin analiza produselor activităţii, prin convorbiri directe, jocuri, chestionare, teste și exerciţii de imaginaţie, învățătorul descoperă trăsăturile fiecărui elev. Rolul profesorului pentru învățământ primar este esențial în cunoașterea și consilierea elevilor. Din această perspectivă, consider că este determinantă prevenirea unor astfel de comportamente care aduc prejudicii procesului de predare-învățare-evaluare și nu combaterea lor”, este opinia cadrului didactic. Aceasta consideră că este foarte important ”să se identifice cauzele care conduc la manifestarea acestor comportamente”, unele dintre ele putând fi ”antipatia elevului față de școală, nevoia de recunoaștere socială, izolarea socială, comportamentul impulsiv, ignorarea regulilor, conflicte între sistemele de reguli opuse existente la școală și acasă, agresivitate, anxietatea copilului”, ba chiar ”modul de manifestare a profesorului la clasă (lipsa de experiență, problemele de comunicare, diferențele de atitudine, problemele personale, proiectarea didactică etc)”.
”Primii ani de școală sunt deosebit de importanți pentru viața emoțională a copilului”
De asemenea, foarte important în procesul de învățământ primar, în opinia Monicăi Chiriță Cană, ”Dezvoltarea emoțională a școlarilor este esențială în dezvoltarea abilității de a face față mediului școlar/social. Dificultatea de a înțelege, de a interpreta emoțiile proprii și pe ale celor din jur pot transforma școala într-un mediu de învățare copleșitor, fapt ce poate conduce la manifestarea unor comportamente indezirabile cauzate de emoții pe care elevii nu și le pot controla. Primii ani de școală sunt deosebit de importanți pentru viața emoțională a copilului. Dezvoltarea competenței emoționale a elevilor de ciclu primar vizează abilitatea de exprimare, recunoaștere, autoreglare a emoțiilor și de manifestare a empatiei. Felul în care își exprimă și reglează emoțiile la nivel gimnazial/liceal este influențat de parcursul emoțional de până atunci.”
”Din aceste motive, consider că decizia de a trimite pe un elev de ciclu primar în sala de studiu individual trebuie analizată cu responsabilitate și profesionalism. Parcurgerea etapelor menționate, folosirea metodelor didactice adecvate, utilizarea eficientă a resurselor materiale de către profesorul pentru învățământ primar, asigurarea unui mediu pozitiv de învățare, consecvența în aplicarea regulilor, tratarea oricărui comportament problematic ca o situație de învățare sunt măsuri concrete ce pot fi adoptate pentru eliminarea comportamentelor nedorite ale elevilor.”, încheie Monica Chiriță Cană, învățător la Școala Gimnazială ”Mihai Eminescu”.
Este sau nu obligată o școală să aibă ”sală de detenție”?
”Modul de aplicare al prevederilor se reglementează prin regulamentul de ordine interioară al fiecărei unități de învățământ.”, se precizează în documentul publicat.
Asta înseamnă că fiecare instituție de învățământ decide dacă va aplica sau nu controversata măsură a ”sălii de detenție”. În cazul în care decide aplicarea ei, va trebui să amenajeze un astfel de spațiu, supravegheat video, și să desemneze un cadru didactic ori un cadru didactic auxiliar care să fie prezent pe toată durata ”detenției” alături de elevul sau elevii care au fost ”dați afară” de la ora de curs.
În acest context, prof. Victorina Ciomîrtan, Director al Școlii Gimnaziale ”Mihai Eminescu”, a declarat pentru Obiectiv – Vocea Brăilei că ”«sala de detenție» nu este obligatorie, chiar dacă există în statut (n.n. – Statului Elevului) această posibilitate”.
În opinia acesteia, ”Din punct de vedere organizatoric este foarte greu de aplicat. Un orar cu 37 de clase și aproape 70 de cadre, așa cum avem în școala noastră, trebuie prevăzut în așa fel încât să ai în orice moment disponibil un spațiu și un cadru didactic care să se poată ocupa de acest aspect. Este dificil de organizat, deoarece nu avem niciun spațiu disponibil”.
Pe lângă faptul că este greu de aplicat, prof. Victorina Ciomîrtan consideră noua măsură ”ca fiind delicată ” și că ”trebuie identificate alte metode de control al colectivului și al elementelor problemă. Copilul nu trebuie discriminat. Și atunci când îl dai «afară» de la oră...”.
”Este o practică în sistemul de învățământ din SUA, dar la noi trebuie foarte clar stabilit cum s-ar putea aplica. Este bine că au lăsat «dacă se poate sau dacă dorim», pentru că deocamdată nici nu se poate și nici nu știu dacă dorim.”, a adăugat Directorul Școlii ”Mihai Eminescu”, prof. Victorina Ciomîrtan.
Modelul SUA și cum ar trebui gestionate situațiie elevilor problemă în România
Dacian Dolean, psiholog educațional, profesor de învățământ primar, gimnazial, liceal și unversitar în România și SUA susține că primul pas pe care profesorul ar trebui să îl ia în considerare ar fi să contacteze părinții sau persoanele cu care locuiește elevul. Deci nu să îl trimită pe elev automat într-o sală de detenție. De cele mai multe ori comportamentul indezirabil al elevului nu apare din senin la intensitate mare, ci progresiv. Aceste semnale trebuie citite de profesor din timp și măsurile luate trebuie să fie proporționale. Astfel, o primă măsură pe care o ia profesorul este să încerce să implice familia, deoarece de cele mai multe ori comportamentul indezirabil al elevului este legat de situații care pot fi gestionate de părinți.
Dacă contactarea părinților nu are efect, iar comportamentul disruptiv al elevului se agravează, profesorul ar trebui să ia în considerare să apeleze la consilierul școlar (dacă există în unitatea respectivă). Dacă situația nu poate fi gestionată de consilier (sau dacă nu există consilier școlar în unitatea școlară respectivă), atunci situația trebuie gestionată de către o persoană de la conducerea școlii. În SUA, aproape întotdeauna situația este gestionată de directorii adjuncți. În funcție de gravitatea situației, aceștia decid care este cea mai potrivită consecință pentru diminuarea intensității și frecvenței comportamentului indezirabil al elevilor. Ei decid pentru că ei au pregătire specializată pentru gestionarea comportamentului (adică fac cursuri relevante în acest sens, de modificări comportamentale).
În funcție de gravitatea situației, directorii pot lua o serie de măsuri, iar una dintre ele poate fi trimiterea elevului într-o sală de studiu individual (sau „sală de detenție”, așa cum este numită informal), pentru o perioadă variată de timp (de la 1-2 ore până la o zi). Atunci când se întâmplă acest lucru, profesorul de la clasă are responsabilitatea de a oferi elevilor materiale de studiu individual. O asemenea măsură, însă, este unul dintre ultimii pași dintr-un șir lung de măsuri pe care directorul le poate lua. Cu alte cuvinte, nu profesorii trimit elevii în această sală, ci conducerea școlii.
În concluzie, trimiterea elevilor într-o sală de studiu individual de cele mai multe ori nu rezolvă problema care a create situația, ci reprezintă doar o soluție de avarie, cu efecte pozitive pe termen scurt (dar ale căror efecte scad o dată cu creșterea frecvenței implementării acesteia). Este absolut esențial să se identifice cauzele care au dus la apariția acelei probleme și soluții sustenabile, pe termen lung.
