Am uitat de când îl cunosc pe Marian Coman. Ştiu doar că mi l-a prezentat Mircea Doagă, alt prieten drag. I-am fost alături la toate lansările de carte, mi-a fost alături în clipe grele la ziar, ne leagă multe...Îmi plac cărţile lui Marian, pe toate le-am citit pe nerăsuflate. Are un stil care îţi merge drept la inimă. Iată de ce nu m-am îndoit nicio clipă. Nu m-am îndoit că-şi va vedea visul cu ochii. Acela de a trăi din scris. Cărţi. Bune. "Haiganu. Fluviul şoaptelor" este ultima. Cumpăr-o! De ce? Răspunde chiar Marian:
- Ai fost "o moară silenţioasă care macină amintiri", ai scris apoi "o carte vie, suspendată la graniţa dintre realitate şi fantastic"...Iată că acum a venit rândul supereroilor să se "agaţe" de tine. Cum s-a întâmplat asta? Te-au găsit pregătit pentru o astfel de aventură minunată?
- Probabil că celelalte cărţi m-au pregătit cumva pentru asta. Chiar dacă, la prima vedere, ar putea părea o construcţie mai uşoară, cu un subiect mai lesne de abordat, "Haiganu. Fluviul şoaptelor" este cea mai complexă dintre cărţile mele. Am construit pentru ea o lume întreagă şi o istorie ce se întinde pe milioane de ani. Personajele mele, care au migrat mai întâi din lumea basmului în cea a benzilor desenate cu supereroi s-au tranformat cu totul în universul fantastic din "Fluviul şoaptelor". Au, e adevărat, puteri asemănătoare supereroilor, dar şi vulnerabilităţi şi profunzimi pe măsură. Cartea asta, la care am lucrat în ultimii trei ani şi, mai cu seamă, în ultimul an, mi-a devenit cea mai dragă din tot ce am scris.
- Nostalgie, tristeţe, dar şi bucurie. Dragoste dar şi ură, viaţă dar şi moarte. Sentimente puternice m-au ridicat spre lumină, ca apoi să mă afunde în întuneric, când ţi-am citit cărţile. Ce voi simţi acum? Care-i mesajul pe care tu, creatorul atâtor personaje minunate, ai vrea să-l transmiţi?
-"Fluviul şoaptelor" nu stă deoparte de temele care mi-au populat celelalte volume. Copilăria, prietenia şi, mai cu seamă, moartea continuă să se insinueze în tot ceea ce scriu. Cartea poate fi citită în mai multe chei de lectură, prima fiind aceea a unui roman fantasy, cu aventuri şi personaje miraculoase. Există şi un plan ceva mai discret, care ascunde semnificaţii aparte, însă tot ce îmi doresc este ca, în primul rând, să spun o poveste bună.
- Te-am intrebat care-i mesajul tău, dar tu? Tu ce-ai simtit după ce ai pus punct?
- În primul rând că trebuie să nu mă opresc. "Fluviul şoaptelor" este prima parte a unei trilogii fantasy ce-l are ca personaj central pe Haiganu, un zeu aruncat pe pământ. Îmi doresc foarte mult ca în următorii doi ani să finalizez următoarele două părţi ale seriei, însă totul depinde de mai mulţi factori şi, în primul rând, de cititori. Fiindcă, din punctul meu de vedere, cărţile nu pot exista în absenţa cititorilor, iar eu îmi trag motivaţiile şi energia pentru scris şi din reacţiile pe care le primesc din partea celor care îmi citesc poveştile.
"Sunt o persoană timidă şi introvertită, convertită la expunere publică"
- Lansare la Bucureşti, lansare la Brăila. Unde-au fost emoţiile mai mari?
- Peste tot. Am trecut deja de mijlocul unui turneu de promovare - un maraton prin 22 de oraşe din România, întâlniri cu sute de cititori, mii de kilometri parcurşi, discuţii cu tineri, cu bătrâni, cu scriitori şi jurnalişti - şi, cu toate acestea, nu am reuşit să scap de emoţii. Înainte de fiecare prezentare a romanului meu, înainte de fiecare întâlnire cu cei care mi-au citit cărţile, cu cei care urmează să le citească ori ar putea să le citească, trebuie să-mi astâmpăr un roi de fluturi ce se zbat în stomac. Chiar dacă am experienţa anilor de presă cu emisiuni la televiziune, cu intervenţii la radio, cu interviuri de o parte şi de alta a microfonului, oricât de ciudat ar părea, sunt o persoană timidă şi introvertită, convertită la expunere publică şi învăţată să comunice mai mult de nevoie şi din responsabilitatea care a venit odată cu jobul. Din ambiţia de a-mi face bine meseria.
- Ce urmează? Turneu, promovare şi...?
- Cum spuneam, mă aflu la mijlocul turneului de promovare a romanului "Haiganu. Fluviul şoaptelor". După lansarea de la Târgul de carte Gaudeamus şi după cele de la Galaţi şi Brăila, au urmat întâlniri cu cititori din Braşov, Deva, Alba Iulia, Arad, Timişoara, Oradea, Satu Mare, Baia Mare şi Bistriţa. Acum sunt la Cluj Napoca şi o să-mi continui traseul către Sibiu, Târgu Mureş, Sfântu Gheorghe, Iaşi, Suceava, Piatra Neamţ, Tulcea şi Constanţa. Pe site-ul meu, www.mariancoman.com, am scris câte o însemnare după fiecare întâlnire cu cititorii. Este o experienţă unică aceasta, experienţă pentru care îi mulţumesc lui Mihai Ionaşcu, editorul meu. După ce turneul se va încheia, o să mă întorc la masa de scris. Pregătesc noi aventuri pentru eroii revistelor de benzi desenate HAC! şi TFB, dar, mai ales, cea de-a doua parte a trilogiei lui Haiganu, roman ce ar trebui să apară către finalul anului 2016. În plus, probabil că anul viitor va fi gata un nou volum de povestiri. Însă cel mai mult îmi doresc câteva zile în care să lenevesc în acelaşi pat şi să citesc.
