Un alt polițist brăilean, de la Serviciul Criminalistic, s-a stins din viață la 51 de ani

Adaugă ca sursă preferată în Google

Polițistul Grigore Iulian, din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Braila, a părăsit această lume. Acesta era încă în activitate.
Fostul său coleg, Iulian Florentin Goliță, a scris câteva rânduri în memoria lui.

A fi Polițist

A fi și a deveni polițist poate fi o chemare, poate fi o întâmplare, poate fi un noroc ar spune unii, ori poate chiar toate acestea la un loc.
Nu cred că exagerez cu nimic atunci când spun că generațiile de polițiști din anii 90 și-au pus amprenta într-un mod aparte asupra societății noastre, iar din generația cea mai numeroasă a acelor ani, cea din 1995, a făcut parte și Grigore Iulian Leonard, agent de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Brăila.

Nu îmi găsesc, poate, cele mai potrivite cuvinte, pentru că trebuie să vorbesc la trecut despre Omul și Polițistul care a fost „Grig”, care, din nefericire, a pierdut lupta pentru viață la doar 51 de ani, în fața unei boli fulgerătoare.
Toți cei care l-am cunoscut și am lucrat cu el de-a lungul carierei sale de peste 31 de ani de poliție, suntem profund îndurerați.
În cariera sa, Grig a fost lucrător operativ în cadrul Biroului de Ordine Publică, apoi luptător în cadrul Serviciului de Acțiuni Speciale, iar în prezent își desfășura activitatea la Biroul de Cercetare la Fața Locului.

Am fost colegi mulți ani la SAS și așa cum am mai spus, acolo s-au legat prietenii mai presus de cuvinte, mai presus de sentimente.
Grig a fost omul care nu s-a certat niciodată cu vreun coleg.
Grig a fost prietenul care ne făcea să râdem din nimicuri.
Grig a fost polițistul-luptătorul care sărea primul gardul ca să deschidă porțile pentru „greii” trupei de intervenție. Era ca o săgeată. Era un perfecționist și tocmai de aceea, ani la rând, a fost numit șef de grupă în cadrul SAS. Iubea sportul și mai cu seamă fotbalul, fiind nelipsit din competițiile interne și nu numai.
Apoi a trecut la Criminalistică. A învățat totul de la capăt, fiind repede apreciat pentru devotamentul său și implicarea de care a dat dovadă.
Cam în aceeași perioadă am schimbat și eu structura trecând la Poliția Rurală și astfel am început să ne întâlnim foarte des cu ocazia evenimentelor care necesitau activitatea de cercetare la fața locului.
– Ce faci, tizule? mă întreba. Ce avem azi?
Mergeam la fața locului. El își făcea treaba iar eu căscam ochii, ca un copil curios, la geamantanul imens pe care îl avea orice criminalist și din care scotea cu calm și precizie instrumentele necesare. Apoi, tacticos și cu câteva glumițe, se apleca asupra locului faptei. Într-un final, termina.
– Gata, tizule! Ia zii, dai o cafea la post cât facem hârtiile?
– Dau, cum să nu dau…
Și mergeam în ponositul post de poliție, și scriam, și glumeam și apoi, la o gură de cafea, ne aduceam aminte de nebuniile din perioada cât fusesem la SAS. Ne rămăsese în suflete acea perioadă de frăție, cu zile frumoase, cu acțiuni nebunești, cu pregătiri, cu alarme în creierii nopții, cu momentele alea când te aruncai efectiv în autospecială și te echipai din mersul mașinii cu sirene și girofare ce spărgeau liniștea orașului.
– Gata, tizule, trebuie să plec, că acuș sună telefonul pentru alt eveniment, îmi spunea Grig și pleca spre sediu.
Da, tizule, da Grig, din păcate ai plecat mult prea devreme la Ceruri… Ești cel de-al zecelea mascat care urcă în Nemurire.
Dumnezeu să te aibe în paza Sa și să te odihnească în Lumină!
Și până la urmă… ce înseamnă „A fi Polițist”?
Răspunzi tu, cititorule?
Hmm…
„A fi polițist” – înseamnă ca o mare parte din viața ta să aparțină de fapt societății pe care o deservești, așa cum ASP Grigore Iulian Leonard și-a dedicat-o fără regrete, până în ultima clipă…
NU TE VOM UITA NICIODATĂ, CAMARADE!