Social
Revolta carantinaţilor
• într-o sesizare transmisă redacţiei, o femeie scoate în evidenţă «povestea de coşmar» trăită de nepotul său, venit de la muncă din Germania • acesta a ajuns să stea în carantină, într-un hotel din Lacu Sărat, fiind acuzat că nu ar fi respectat măsura izolării la domiciliu, numai că el susţine că nu i-a spus nimeni să stea în casă • «de la Vamă nu am fost înştiinţat că trebuie să stau acasă, ci mi-a zis că voi fi sunat în cel mai scurt timp. Până când mă suna DSP sau Poliţia, nu am ştiut că trebuie să stau în casă», a explicat reclamantul Popa George Daniel • aflat în carantină de 9 zile, bărbatul a cerut să stea de vorbă cu redactorii şi ne-a spus, de la balconul hotelului, că a ieşit la farmacie, numai că între timp a venit poliţia şi l-a adus forţat la Lacul Sărat • de la discuţiile cu reclamantul, au ieşit revoltaţi la balcoane şi alţi carantinaţi, toţi susţinând că sunt nevinovaţi şi i-ar fi luat poliţiştii degeaba
«Povestea de coşmar a nepotului meu!». Aşa începe o sesizare transmisă la redacţie, de o femeie, aceasta fiind nemulţumită de modul în care a fost tratat nepotul său, venit din Germania, unde lucrează legal în domeniul construcţii, şi care a ajuns să stea în carantină într-un hotel din Lacu Sărat, fără ca el să aibă vreo vină. Bărbatul respectiv, pe numele lui Popa George Daniel, în vârstă de 30 de ani, este acuzat că nu ar fi respectat măsura izolării la domiciliu, numai că el susţine că nu i-a spus nimeni să stea în casă. Contactat telefonic, cel în cauză şi-a exprimat dorinţa de a sta de vorbă cu redactorii şi aceştia au mers la locul de carantină, reuşind să discute cu bărbatul de la distanţă, respectiv de la balconul camerei unde acesta este cazat. El a explicat că vina nu îi aparţine, asta pentru că de la Vamă nu i s-a spus decât că va fi căutat de cei de la Direcţia de Sănătate Publică (DSP), sau de la Poliţie, însă degeaba a aşteptat telefonul acestora. Bărbatul îşi susţine nevinovăţia şi spune că s-a chinuit degeaba până acum să explice cuiva. Aflat în carantină de 9 zile, numărul de zile adunate până miercuri, 3 iunie, bărbatul a spus redactorilor tot ce îl apasă, în speranţa că prin mediatizarea cazului ar putea cineva să ia măsuri. El s-a oferit chiar să achite valoarea testului COVID, însă, culmea, nu vrea nimeni să îl testeze. Omul a spus că nu are simptome, astfel că vroia doar să se dovedească acest lucru, numai ca el să poată ieşi din carantină. “În primul rând, de la Vamă nu am fost înştiinţat că trebuie să stau acasă, ci mi-au zis că voi fi sunat în cel mai scurt timp …până când mă suna DSP sau de la Poliţie, nu am ştiut că trebuie să stau în casă …am ieşit la farmacie. Între timp a venit Poliţia şi m-a adus la Lacul Sărat. Aici situaţia este în felul următor: o mâncare jalnică, o bătaie de joc. Curăţenia la fel ….nu intră nimeni să schimbe un prosop sau să dea o hârtie igienică ….frig…fără un pic de căldură. Pur şi simplu sunt sechestrat…obligat să stau aici fără ca nimeni să îmi spună ce şi cum. Nici măcar temperatura nu mi s-a luat …de ce stau aici când ei nu au făcut nici măcar cel mai mic control, să îmi ia o temperatură? De ce nu mă lasă să îmi fac testul şi să pot pleca de aici!? Nu este normal să stau închis cu cheia pe afară. Doamne fereşte, se întâmplă ceva…să ia foc …un cutremur …orice altceva …nimeni nu deschide…trebuie să mor aici!? De 7 zile aici (n.r. – număr de zile adunate până în data de 1 iunie, când am discutat cu reclamantul) şi Poliţia mă sună să ies afară la domiciliu….nu ştiu unii de alţii. Sunt sechestrat şi forţat să stau aici! Din cauza lor îmi voi pierde locul de muncă… Vă mulţumesc frumos şi scuze pentru haosul produs aici!”, a fost declaraţia lui George Daniel, din zona de carantină, din ziua de 1 iunie.
Acesta a ţinut să ne anunţe ulterior că, la data de 3 iunie, a depus o reclamaţie la Protecţia Consumatorului. În plus, va face şi plângere penală, fiind decis să îi dea în judecată pe cei vinovaţi. Brăileanul îşi face deja griji cu privire la locul de muncă din Germania: “14 zile din viaţa mea stau sechestrat….fără a mi se lua vreo probă. Îmi pierd serviciul! M-a sunat şeful din Germania şi mi-a spus să fac într-un fel pentru a putea ajunge la muncă”.
Toţi carantinaţii susţin că sunt nevinovaţi
Trebuie precizat şi de la ce a pornit haosul de la vila din Staţiunea Lacu Sărat, unde se află mai multe persoane carantinate, printre care şi femei cu copii. Jurnaliştii au ajuns la faţa locului, pentru a sta de vorbă cu reclamantul al cărui caz l-am prezentat şi care avea balconul puţin mai departe de locul unde era postată banda de protecţie, jandarmii fiind în zonă pentru a asigura paza şi a nu permite accesul altor persoane.
Numai că, la acel moment, toţi cei aflaţi în carantină au ieşit la balcon, fiecare exprimându-şi nemulţumirea. O femeie era cu copilul de 4 ani şi a spus că ea nu are nicio vină, ci doar a mers cu copilul la spital, şi de acolo a luat-o poliţia. Întrebată de ce nu a sunat la Salvare, a spus că nu a mai apucat şi a fugit cu copilul pentru că acesta se simţea rău. S-a plâns de condiţiile din hotel şi a spus că va face reclamaţie după ce va scăpa de acolo.
Ceilalţi carantinaţi au spus că nu vine nimeni să schimbe prosoapele şi că nu au decât nişte săpunele mici pentru spălat, ceea ce nu este suficient. Şi aşa, fiecare a strigat sus şi stare că stă degeaba acolo, astfel că şansele ca reclamantul George Daniel să spună ceva, care să se şi audă, au fost cam mici. Am discutat apoi cu bărbatul şi l-am rugat să explice nemulţumirile în scris şi să le transmită pe adresa de email. Aşa totul a fost pus la punct, tocmai pentru ca articolul de presă să poată fi prezentat cât mai corect. În plus, carantinaţi s-au declarat nemulţumiţi de faptul că trebuie să plătească şi contravaloarea serviciilor din carantină, adică mâncare şi cazare. Cheltuiala ar ajunge la aproximativ 4.000 lei, pentru cele 14 zile, un preţ nejustificat după cum spun persoanele carantinate.
«Povestea nepotului meu»
Am explicat că sesizarea privind cazul brăileanului venit din Germania a pornit de la mătuşa lui care a scris pe adresa redacţiei şi prezentăm în continuare toate aspectele semnalate de către aceasta. “Vă scriu câteva rânduri în primul rând pentru că simt nevoia să împărtăşesc cu dumneavoastră această poveste de coşmar. Vă scriu despre nepotul meu, un copil chinuit de viaţă în mod repetat, rămas fără tată de la vârstă de 4 ani, crescut cu greu din cauza neajunsurilor din ţara asta a noastră numită România. Şi-ar fi dorit mai des să poată găsi de muncă ceva modest în ţară noastră, dar cum aici la noi acasă nu se poate supravieţui, a luat drumul străinătăţii. Cu toţii traversăm o perioadă grea, generată mai mult sau mai puţin de această situaţie neplăcută numită CORONAVIRUS. Privesc şi eu la tv, privesc în jur, sunt atentă la informaţii, încercăm pe cât putem şi noi să ne păzim de acest COVID. Dar pe zi ce trece cred tot mai mult că este o invenţie din partea oamenilor care conduc această lume..mă depăşeşte..şi tac şi tac..şi stau şi ascult..neavând putere să fac ceva”, a scris femeia.
Şi începe apoi povestea nepotului, fiind prezentată întreaga experienţă a acestuia, de la plecarea din Germania şi până la sosirea în România. Se vorbeşte şi despre chinul nepotului nevoit să muncească prin alte ţări. Prezentăm în continuare toată povestea, aşa cum a fost transmisă de mătuşa îngrijorată. “ Plecat la muncă în Germania, cu un contract de muncă cu acte în regulă după multe încercări, la muncă grea ce-i drept dar modest plătit, este oprit într-o zi de organele de poliţie din Germania pentru un control de rutină, totul este în regulă. Doar o singură menţiune din partea dânşilor, îl anunţă să aibe grijă că îi expiră permisul de conducere şi ar fi bine să îl preschimbe pentru a nu fi amendat. Nepotul a menţionat din ce auzise şi el de la noi, de la tv, că pe această perioadă numită pandemie, birourile pentru preschimbare documente sunt închise şi că toate documentele expirate sau care urmează să expire vor fi valabile încă 90 de zile fără probleme. Organele din poliţia din Germania au spus că această poveste o spui în ţara ta, aici dacă ai actele expirate rişti amenzi foarte mari. Bun, el a înţeles şi imediat a discutat cu patronul pentru a-l învoi să ajungă în ţară pentru preschimbare permis, acesta încă nu expirase, nici acum nu este expirat, a pornit spre România singur, cu auto proprietate personală, vineri – 22.05.2020, a traversat Germania, Austria (cu o oprire de 10 ore într-un ţarc la intrarea în Ungaria), ţinuţi ca vitele fără apă, mâncare, toaletă. A reuşit să treacă, fiind tot mai obosit, a traversat şi Ungaria apoi intrarea în vama România, unde a aşteptat şi aici că toată lumea, menţionând că la noi era ca la nimeni, aici a întâlnit vameşi fără mască, fără mănuşi, fără să îl întrebe de sănătate, doar completând un formular unde i s-a cerut un nr de telefon, pentru care i s-a spus că va fi sunat de către DSP şi i se va comunica ce are de făcut. Nici până miercuri – 27.05.2020, nu l-a sunat nimeni!!”, a explicat mătuşa.
Şi femeia continuă povestea. Aceasta a explicat că, după 4 zile de stat în casă, pentru că nu a avut pe cine trimite, iese 3 minute până la colţ la farmacie să-şi cumpere medicamente pentru o problemă de stomac. Numai că, spune femeia, în acest timp este căutat de organele de poliţie şi sunat. Negăsit acasă, aceştia cheamă SMURD-ul şi bărbatul este trimis în carantină direct, încuiat în cameră. “Oare de ce nu i s-a comunicat la intrarea în ţară, de ce nu i s-a înmânat vreun document sau orice să i se spună clar «NU AI VOIE SĂ IEŞI DIN CASĂ», decât după ce vor veni cei de la DSP? Lui i s-a spus doar că veţi fi sunat de cei de la DSP imediat şi vă vor spune dânşii ce aveţi de făcut, el chiar întrebând: trebuie să fac ceva anume, să anunţ undeva, aceştia spunând că nu ştim noi să va dăm detalii!! Şi ce credeţi, la data de 28.05.2020, dimineaţă este din nou căutat acasă de către agenţii de la poliţie, sunat şi întrebat, unde sunteţi!? Nepotul meu răspunde: păi, unde credeţi!? La Lacu Sărat, unde m-aţi adus! Aţi uitat deja de mine!? Aceştia menţionând că au uitat să îşi noteze. Vai..este adevărat!?Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul. În concluzie, el este acum băgat forţat în carantină la Lacul Sărat, loc unde nu ai cu ce să ajungi nu există mijloc de transport, pentru rude pentru pachet şi altele, stă încuiat în cameră ca un puşcăriaş, şi aceia au dreptul la câteva ore de ieşit în curte, într-o cameră foarte răcoroasă – afară sunt 13 grade şi mâncare proastă şi puţină. Vezi foto cu zeamă lungă şi pastele aceleaşi ca şi aseară. Soţia lui care locuia în Constanţa, tocmai pentru a nu sta împreună, a venit şi aduce de acasă mâncare de 3 ori pe zi, apă şi toate cele necesare. De ce o persoană sănătoasă, este ţinută prizonieră? Are casa lui, are unde să stea, cum este posibil să stea încuiat? A trecut prin atâtea ţări şi nu i s-a comunicat în nici una că va trebui să între în izolare obligat.
Acum faptul este consumat, dar vă gândiţi că o persoană încuiată poate ajunge la atacuri de panică, nu suportă să stea încuiat!! Dacă ar fi fost mai bine informat nici nu mai venea acasă, ar fi reînnoit acest permis poate la ambasada Germaniei. Ţara asta a noastră ce face pentru cetăţenii ei!? Nimic! Le smulge şi ultima vlagă, îi obligă să suporte amenzi şi cheltuieli fără să îi întrebe dacă au ce mânca, dacă au nevoie de vreun ajutor. De ce nu se face test pentru a se vedea clar că este reţinut şi tratat neomeneşte, fără motiv. Doreşte să i se facă testul chiar şi pe cheltuiala lui, dar răspunsul primit a fost: nu-ţi face nimeni testul, de aici nu pleci, aici nu intră nimeni! Pe ce bază îl ţine, departe de casă, care este motivul, el fiind sănătos? NU ARE NICI O SIMPTOMĂ!!! Vine de la muncă!!!”, se arată în sesizarea transmisă redacţiei.
Femeia a ţinut să precizeze faptul că ar fi foarte multe de spus şi că ziarul local este singurul care poate ajuta în acest caz. “Sau mai bine spus puteţi ajuta cu informaţii corecte, despre ceea ce se întâmplă în acest oraş, unde oamenii sănătoşi sunt ţinuţi închişi, deşi situaţia de urgenţă NU MAI ESTE!! Dar avem ordonanţe cu sau fără baza legală, Dumnezeu mai ştie, oricum, oricine se plimbă oriunde. Sunt mii de oameni care se plimbă liber în supermarketuri şi nu numai, TERASELE SE DESCHID DE LUNI , HOTELURI , PLAJE ŞI TOATE BODEGILE SUNT DEJA DESCHISE PE LA COLŢURI. Dar cei veniţi din ţări mult mai civilizate sunt luaţi ca ultimii infractori cu sirene şi încuiaţi în clădiri părăsite într-o zonă de coşmar a Brăilei, uitaţi de toţi acolo. Am fi dorit şi noi să vedem condiţiile de acolo , avem certitudinea că acolo unde este închis, este totul perfect curat, dezinfectat. Merge cineva să vadă despre ce este vorba!? Pot veni bolnavi de acolo, le-a făcut analize cineva, au verificat dacă au şi alte probleme de sănătate!? De ce nu a fost dirijat către izolare obligat încă de la plecarea din Germania!? Pentru că este o ţară care îşi respectă semenii. La noi nici măcar nu i s-a spus de către autorităţi, se puteau evita toate aceste lucruri, nu mai întra în România, ţară care ar fi trebuit să îl ocrotească, nu să îi înjosească ca pe animale. Să vă mai bazaţi pe votul diasporei!! Vă mulţumesc pentru că măcar aţi citit…nu pot eu să schimb nimic, dar se întâmplă nişte lucruri care te lasă fără cuvinte. Nu am crezut când am auzit la tv despre alte cazuri asemănătoare, până când cineva apropiat mi le-a relatat. Este adevărat, suntem victime ale societăţii. Cu deosebit respect, mătuşa!”, şi-a încheiat femeia relatările.
Mai departe, sperăm şi noi, ca oameni, să se ia măsurile potrivite în acest caz, iar acest brăilean care a venit în ţară tocmai pentru a fi cu actele în bună regulă să nu ajungă să-şi piardă serviciul. Un lucru este cert: în perioada stării de urgenţă, dar şi a stării de alertă s-au comis destule abuzuri, asta deoarece actele normative nu sunt suficient de clare şi instituţiile statului nu colaborează între ele (Vamă, DSP, Poliţie). Situaţia brăileanului este de un absurd incredibil câtă vreme omul putea, în zilele în care a stat acasă, să răspândească boala, dacă o avea, astfel că sechestrarea lui la propriu, fără ca măcar o simplă temperatură să i se ia, este de neînţeles. Şi pentru acest supliciu mai este şi pus să platească 4000 de lei.
Social
Sărăcia afectează milioane de copii din România. Unul din trei se confruntă cu riscul excluziunii sociale
Sărăcia continuă să afecteze profund copilăria în România. Pentru sute de mii de familii, lipsurile nu înseamnă doar dificultăți în achitarea facturilor, ci și probleme în asigurarea unei alimentații corespunzătoare, a hainelor, a rechizitelor sau a accesului la activități educaționale. Cele mai recente date europene arată că aproape unul din trei copii din România se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, o realitate care influențează nu doar prezentul, ci și șansele acestor copii de a avea un viitor mai bun.
Potrivit datelor Eurostat pentru anul 2025, 32,4% dintre copiii din România cu vârste sub 18 ani se aflau în această situație. Procentul este mai mic decât în anii precedenți, când indicatorul ajunsese la 39% în 2023 și 33,8% în 2024, însă țara noastră continuă să se situeze printre statele europene cu cele mai ridicate niveluri ale sărăciei în rândul copiilor.
România, printre țările europene cu cele mai mari probleme
Datele publicate în octombrie 2026 de organizația Salvați Copiii confirmă amploarea fenomenului. La nivelul Uniunii Europene, aproximativ 19 milioane de copii continuă să fie expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială.
România a înregistrat în 2025 cea mai redusă valoare a indicatorului din ultimul deceniu, însă procentul de 32,4% rămâne foarte ridicat în comparație cu media europeană. În clasamentul statelor membre, țara noastră se află pe locul al treilea, după Spania și înaintea celorlalte state cu valori mai mici.
Sărăcia nu trebuie înțeleasă exclusiv ca lipsa veniturilor. Indicatorul european ia în calcul și privarea materială și socială severă, precum și situația copiilor care trăiesc în gospodării în care adulții au o intensitate foarte redusă a muncii.
Cu alte cuvinte, un copil poate fi afectat chiar dacă familia sa are un anumit venit, atunci când resursele disponibile nu îi permit să beneficieze de condițiile considerate necesare pentru o viață decentă.
Sărăcia se vede în alimentație, educație și sănătate
Consecințele lipsurilor materiale se resimt în aproape toate aspectele vieții unui copil. Unii nu au acces constant la alimente suficiente și variate, alții nu dispun de haine potrivite pentru sezonul rece sau de un spațiu adecvat pentru pregătirea lecțiilor.
În familiile vulnerabile, costurile asociate școlii pot deveni o povară suplimentară. Transportul, rechizitele, îmbrăcămintea și participarea la activități educaționale pot depăși posibilitățile părinților. În aceste condiții, copiii pornesc în viață cu dezavantaje importante față de colegii lor din familii cu venituri mai mari.
O analiză prezentată de Salvați Copiii în octombrie 2026 evidențiază și diferențele mari de performanță școlară în funcție de situația economică a familiei.
Potrivit datelor PISA 2025 citate de organizație, 70,6% dintre elevii proveniți din medii dezavantajate au rezultate slabe la citire, comparativ cu 20,6% dintre elevii din familii înstărite.
Diferența arată cât de mult poate influența situația materială accesul la educație și capacitatea copiilor de a-și valorifica potențialul.
O problemă care poate continua și la vârsta adultă
Efectele sărăciei din copilărie nu dispar automat odată cu înaintarea în vârstă. Lipsurile din primii ani de viață pot influența dezvoltarea, sănătatea, rezultatele școlare și posibilitățile de angajare.
Copiii care nu beneficiază de aceleași oportunități educaționale au un risc mai mare să întâmpine dificultăți și la intrarea pe piața muncii. Astfel, dezavantajele economice se pot transmite de la o generație la alta.
Organizația Salvați Copiii atrage atenția asupra necesității unor măsuri mai consistente pentru sprijinirea familiilor vulnerabile, inclusiv prin acces mai bun la educație, servicii medicale, hrană și protecție socială.
Datele arată că România a făcut progrese în ultimii ani, dar problema este departe de a fi rezolvată. În spatele procentelor statistice se află copii pentru care lucruri considerate firești de alți colegi – o masă suficientă, rechizite noi, haine potrivite sau participarea la o excursie școlară – pot rămâne un lux.
Social
Una din patru gospodării din mediul rural încă nu are toaleta în locuință
Deși România a făcut progrese importante în ultimii ani în ceea ce privește condițiile de locuit și extinderea utilităților, accesul la facilități sanitare de bază rămâne o problemă pentru numeroase familii din mediul rural. Aproximativ una din patru gospodării de la sate nu are nici în prezent toaletă în interiorul locuinței, iar diferența față de mediul urban continuă să fie considerabilă.
Potrivit celor mai recente date INS, aferente anului 2025 și analizate într-un studiu privind infrastructura locuințelor, doar 75% dintre gospodăriile rurale aveau toaleta în interiorul casei. Situația este ceva mai bună în privința băii, 75,5% dintre gospodării beneficiind de cadă sau duș în locuință.
Prin comparație, în mediul urban, aproape 98% dintre gospodării dispun de aceste facilități.
Progrese importante în ultimii aproape 20 de ani
Evoluția este totuși semnificativă dacă sunt comparate datele actuale cu cele din urmă cu aproape două decenii.
În 2007, numai 16,5% dintre gospodăriile din mediul rural aveau toaletă în interiorul locuinței. În cazul băii, procentul era de 20,4%.
În 2025, valorile au ajuns la 75%, respectiv 75,5%. Asta înseamnă că accesul la facilități sanitare s-a îmbunătățit considerabil, însă decalajul dintre sate și orașe rămâne mare.
Și în ultimul an s-au înregistrat progrese. Ponderea gospodăriilor rurale cu toaletă în interior a crescut de la 71,1% în 2024 la 75% în 2025.
Cu toate acestea, aproximativ un sfert dintre gospodăriile de la sate continuă să utilizeze toalete amplasate în afara locuinței.
Canalizarea rămâne una dintre marile probleme ale satelor
O altă provocare este reprezentată de extinderea rețelelor de canalizare. Chiar dacă infrastructura s-a dezvoltat, accesul la apă curentă nu înseamnă automat și posibilitatea racordării la sistemul public de colectare a apelor uzate.
În 2025, România avea 2.424 de comune cu rețea de alimentare cu apă, în timp ce canalizarea era disponibilă în numai 1.381 de comune, dintr-un total de 2.862.
Astfel, 1.063 de comune aveau apă la robinet, dar nu dispuneau de rețea publică de canalizare.
Totuși, anul trecut a adus o extindere importantă a infrastructurii. Rețeaua de canalizare din mediul rural a crescut cu 11,8%, ajungând la 24.623 de kilometri. În același timp, rețeaua de alimentare cu apă s-a extins cu 2,6%.
În cursul anului 2025, 85 de comune care nu aveau anterior canalizare au beneficiat de conectarea la această infrastructură.
Brăila, printre județele cu multe comune fără canalizare
Situația infrastructurii diferă semnificativ de la un județ la altul. În județul Brăila, dintre cele 40 de comune, numai opt aveau rețea de canalizare în 2025, potrivit datelor prezentate în analiza bazată pe statisticile INS.
Asta înseamnă că 32 de comune nu aveau încă această infrastructură publică.
Este important de precizat că lipsa unei rețele publice de canalizare nu înseamnă automat că toate gospodăriile din respectivele localități nu au toaletă în interior. Unele locuințe dispun de sisteme individuale de colectare a apelor uzate.
La nivel național, diferența dintre mediul rural și cel urban arată însă că accesul la condiții sanitare considerate obișnuite în majoritatea locuințelor de la oraș continuă să fie o problemă pentru numeroase familii de la sate.
Extinderea rețelelor de apă și canalizare rămâne esențială pentru îmbunătățirea condițiilor de trai, protejarea sănătății populației și reducerea diferențelor dintre comunitățile rurale și cele urbane.





















