Remedii naturale
Remedii terapeutice cu plante care se recoltează în luna mai (V) – Iedera (Hedera helix)
• Din ciclul de articole: Farmacia pe înțelesul tuturor
Cu o experiență de 48 de ani, farmacistul primar Ion Bobaru prepară și acum leacuri după rețete străvechi, multe din cea mai veche Farmacopee Română, tipărită la 1862 de brăileanul C.C. Hepites, cu aprobarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Practic, în cea mai veche farmacie din Brăila, farmacistul brăilean prepară leacuri la masa de lucru a lui Ion Faltis, aceeași de la 1897. Începând cu 2 februarie 2023, în fiecare joi, într-o rubrică dedicată, farmacistul Ion Bobaru va informa cititorii cu privire la folosirea corectă a plantelor medicinale, această binecuvântare pe care natura ne-a oferit-o tuturor.
Iedera poate fi considerată o plantă ornamentală, de top, pentru amenajarea peisagistică a unei curți. Se pretează a fi aranjată sub formă de coloane sau arcade, ori gard viu dacă este susținut pe un gard de lemn sau plasă de fier. Au apărut pe piața decorativă și garduri sintetice care imită frunza de iederă. Poate fi o sursă de răcoare în casă pe timp de vară dacă îmbracă pereții exteriori ai caselor. Sunt păreri nejustificate că iedera deteriorează tencuiala caselor sau ajută la îmbolnăvirea lemnului dacă se pune pe un gard de lemn. Realitatea este exact inversă, adică iedera ferește de igrasie casele datorită faptului că se agață cu ajutorul unor rădăcini adventive cu serii de peri sugători, cu rol de fixare și totodată de sugere a apei din perete sau lemn. Totul este ca tencuiala să fie sănătoasă, nu într-o fază de degradare. Tot de top, iedera poate fi și pentru beneficiile terapeutice după cum veți observa în cele ce urmează. Dacă tot o avem lângă noi, de ce să nu ne folosim de virtuțile ei terapeutice?
Identificare (Descrierea plantei)
Iedera este o liană agățătoare lungă de până la 20 de metri, cu frunze persistente, lucioase și pieloase. Când este lipsită de suport de susținere devine târâtoare. Florile sunt grupate sub formă de umbrelă de culoare galben verzui bogate în nectar, ce atrag în timpul înfloritului (septembrie – octombrie) albinele. Este deci și o plantă meliferă. Fructele sunt rotunde, la maturitate negre-violacee. Fructele sunt toxice, mai ales pentru copii care le aseamănă cu coacazele negre producând intoxicații involuntare.
Iedera se confundă adesea cu vița japoneză sau vița de Canada (Parthenocissus sp.) care se folosește și ea frecvent în scopuri decorative. Aceasta este tot o liană cu frunze asemănătoare cu ale iederii dar mult mai mari și sectate, cu varful mai ascuțit ca la iedera propriu-zisă, iar toamna, odată cu căderea brumelor, se colorează în roșu – cărămiziu aprins și în final cad. De aceea vița japoneză sau vița de Canada se numește și iedera cu frunze căzătoare. La iedera propriu-zisă frunzele nu cad, rămân verzi și-n timpul iernii. De asemenea, vița japoneză sau iedera cu frunze căzătoare este mai mult o plantă cățărătoare decât agățătoare, comparativ cu iedera propriu-zisă, pe tulpină neformându-se rădăcini cu peri pentru fixare. Iedera cu frunze căzătoare nu prezintă importanță pentru medicină. Pentru diferențiere, a se vedea pozele.
Recoltare și uscare
Pentru scopuri terapeutice se recoltează frunzele de pe ramurile tinere sterile, fără flori. Recoltarea poate începe din luna mai până-n septembrie, perioada optimă fiind în lunile iunie-iulie. Uscarea se face la umbră, în strat subțire, pe rame de lemn, coli de hârtie sau rogojini, în spații aerisite și bine ventilate (poduri, verande, balcoane, șoproane).
După uscare, se ambalează în săculeți de tifon, pungi de hârtie, cutii de carton sau saci de rafie (polipropilenă). Se păstrează până la momentul procesării, ca plantă întreagă, o mărunțire groscioară realizându-se înaintea utilizării. Pentru cei ce nu au timp și îndeletnicirea necesară ca să recolteze și să usuce frunze de iederă dar și le doresc pentru a obține în casă preparatele prezentate mai jos, le pot achiziționa de la farmacia Faltis din Brăila.
Compoziția chimică
Frunzele conțin saponozide (hederacozida), flavonozide, rutozid, acizi polifenolcarboxilici (acid clorogenic și cafeic), derivați de caroten (mai ales în frunzele foarte tinere) și diferite săruri minerale. Această compoziție complexă recomandă preparatele de iederă pentru ameliorarea sau vindecarea a numeroase boli.
Preparate farmaceutice din iederă
Infuzia: 2 linguri frunze de iederă uscate și mărunțite groscior se amestecă cu 250 ml apă fierbinte, se dă într-un clocot și se lasă în contact timp de 30 minute. Se filtrează și se îndulcește după gust cu zahăr sau miere.
Tinctura: 2 linguri frunze de iederă uscate și mărunțite groscior se pun la macerat în 100 grame alcool alimentar sau alt produs distilat, obținut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon după care se lasă la decantat în frigider timp de 6 zile pentru o deplină limpezire. Se trece ușor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic prevăzute cu dop picător. Termenul de valabilitate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
Vin terapeutic: 4 linguri frunze de iederă uscate și mărunțite groscior se lasă în contact cu 1 litru vin roșu, timp de 10 zile, agitându-se de 2 – 3 ori pe zi. După 10 zile vinul se filtrează fără stoarcerea reziduului și apoi se lasă la decantat 6 zile, separându-se partea limpede de reziduul depus la fundul vasului. Se va completa cu vin până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane de preferat de 200 sau 250 ml. Termenul de valabilitate este de 1 an de zile la temperatura camerei dacă vinul folosit la preparare are concentrația alcoolică de cel puțin 110. În cazul concentrației alcoolice a vinului mai mică de 110, vinul medicinal se va păstra la frigider.
Din cauza conținutului în alcool a tincturii și a vinului, nu se recomandă conducătorilor auto sau celor cu intoleranță la alcool.
Siropul de iederă: Siropul de iederă se poate obține astfel: 100 gr frunze de iederă se fierb câteva minute cu 500 gr apă. După 15 minute se filtrează. Se adaugă 500 gr zahăr tos, dându-se apoi într-un clocot. Când încă mai este călduț, se filtrează pentru îndepărtarea eventualelor impurități din zahăr.
Ulei terapeutic: 2 linguri frunze de iederă uscate și mărunțite groscior se fierb împreună cu 100 g ulei de floarea soarelui câteva minute pe bain marin în flacoane de sticlă. Se lasă în repaus timp de 2 zile după care se filtrează. Se folosește extern mai ales în bolile dermatologice.
Oțet medicinal: 4 linguri frunze de iederă uscate și mărunțite groscior se țin la macerat timp de 10 zile în 500 ml oțet de preferat obținut din vin. Urmează apoi filtrarea și condiționarea în flacoane brune. Se utilizează extern în diferite boli prezentate mai jos.
Unguent pentru celulită și vergeturi: 100 grame de tinctură de iederă obținută după metoda prezentată mai sus se evaporă la foc mic într-un vas emailat sau din inox până se obține un extract de consistența mierii. Când este încă cald, se adaugă 50 de grame untură topită obținută din slănină de porc, 30 gr margarină și aproximativ 10 grame ulei de floarea soarelui. Se dă de pe foc și se continuă omogenizarea pănă la răcire. Un unguent de calitate superioară se obține dacă înlocuim 10 grame din cantitatea de margarină cu 10 grame de lanolină. (Aceasta se poate procura din farmaciile care au laborator. Farmacia Faltis are lanolină pe stoc)
Tratamente pentru bolile interne
Boli ale aparatului respirator, traheite, bronșite, astm bronșic, pneumonii însoțite sau nu de tuse sau expectorație. Infuzia se administrează câte 3 căni pe zi. În afecțiunile aparatului respirator, rezultate foarte bune se obțin prin folosirea combinată a mai multor plante medicinale. Acest amestec poartă numele de specii pectorale. În funcție de posibilități, aceste specii pectorale se pot face din scoarța de salcie, flori de tei, de soc, de lumânărică, de iederă, frunze de pătlagină, frunze de nalbă, muguri de pin, măceșe etc. Tehnica de preparare este una combinată: scoarțele se fierb în apă 15 minute după care se adaugă frunzele și florile și se lasă în contact (la infuzat) alte 15 minute după care se filtrează. Dacă vrem să obținem un ceai combinat în care folosim frunzele de nalbă și pătlagină, folosim și metoda de extracție, maceratul, când se folosește apa la temperatura ambientă. Pentru tuse și expectorație farmacia Faltis prepară un sirop ce are în compoziție o soluție extractivă obținută din scoarță de salcie, flori de tei, soc și frunze de iederă. Tinctura, câte 30 picături de 3 ori pe zi adăugate într-o cană de ceai de tei, după masă. Vinul se administrează 3 linguri de 2 ori pe zi, după masă. În medicina pediatrică se folosește Siropul de iederă câte 2-3 lingurițe pe zi.
Antinevralgic, în tratamentul durerilor de cap și a nevralgiei de trigemen. Infuzia se administrează câte 3 căni pe zi. Tinctura câte 50 picături de 3 ori pe zi adăugate în puțină apă. Dacă durerea de cap este rezultatul unei circulații cerebrale deficitare se asociază tinctura de iederă cu tinctura de saschiu. Vinul se administrează 50 ml de 2 ori pe zi. Siropul 2 linguri de 2 ori pe zi, toate acestea după masă.
Pentru durerile rebele de cap și nevralgia de trigemen, farmacia Faltis prepară picături antalgice pe bază de tinctură de iederă, omag, beladonă. Administrarea acestor picături trebuie strict individualizată .
Boli virale, răceală, gripă, guturai. Infuzia se administrează câte 3 căni pe zi. Un ceai combinat se poate obține în bolile virale specifice sezonului rece, din asocierea frunzelor de iederă cu scoarța de salcie. Pentru preparare se folosește metoda decoctului și a infuziei: Se fierb 2 linguri de scoarță de salcie cu 250 ml de apă timp de 15 minute, se adaugă apoi 2 linguri de frunze de iederă și se lasă la infuzat alte 15 minute. Se strecoară, se îndulcește și se beau 2 căni pe zi. Tinctura câte 30 picături de 3 ori pe zi. Vinul se administrează 50 ml de 2 ori pe zi. Siropul 2-3 lingurițe pe zi la copii peste 3 ani, toate acestea după masă.
Colici abdominale numite popular dureri de burtă. Infuzia se administrează câte 3 căni pe zi. Tinctura câte 30 picături de 3 ori pe zi adăugate într-o cană ceai de mentă. Vinul se administrează 3 linguri (50 ml) de 2 ori pe zi. Siropul 2 linguri de 2 ori pe zi, toate acestea după masă.
Calmant în crizele hepatobiliare. Innfuzia se administrează câte 3 căni pe zi. Tinctura câte 30 picături de 3 ori pe zi adăugate într-o cană de ceai de anghinare. Vinul se administrează 3 linguri de 2 ori pe zi. Siropul 2 linguri de 2 ori pe zi toate acestea după masă.
Antispastic in bolile renale, cistite, colici renale, micțiuni (urinări) frecvente. Tinctura câte 30 picături de 3 ori pe zi adăugate într-o cană de ceai de roiniță sau mentă. Vinul se administrează 3 linguri de 2 ori pe zi, toate acestea după masă.
Miorelaxant în crampele musculare (cârcei) provocate de o circulație periferică deficitară. Infuzia se administrează câte o cană pe zi timp de o saptămână. Tinctura câte ½ linguriță pe zi adăugată într-o cană de ceai saschiu. Se recomandă și asocierea tincturii de iederă cu tinctură de castan. La farmacia Faltis din Brăila se găsește o asemenea combinație. Vinul se administrează 3 linguri (50 ml) de 2 ori pe zi, toate acestea la apariția crampelor. Când crampele au o anumită frecvență, se face un tratament continuu de cel puțin 30 de zile.
Tratamentul celulitei si a vergeturilor apărute în urma unor slăbiri excesive. Infuzia se administrează câte 3 căni pe zi. Tinctura câte 30 picături de 3 ori pe zi puse în puțină apă. Vinul se administrează 3 linguri de 2 ori pe zi. Siropul 2 linguri de 2 ori pe zi toate acestea după masă. Tratamentul intern se asociază cu cel extern prin aplicarea unor creme.
Analgezic în durerile de ureche – otite acute și cronice. Infuzia se administrează câte 3 căni pe zi. Tinctura câte 50 picături de 3 ori pe zi adăugate în puțină apă. Vinul se administrează 3 linguri (50 ml ) de 2 ori pe zi. Siropul 2 linguri de 2 ori pe zi, toate acestea după masă.
Gută și dureri articulare de natură reumatismală. Infuzia se administrează câte 3 căni pe zi. Tinctura câte 30 picături de 3 ori pe zi adăugate într-o cană de ceai de salcie. Vinul se administrează 3 linguri de 2 ori pe zi, toate acestea după masă.
Tratamente externe
Tamponări locale pentru toaletarea diverselor ulcerații de la nivelul pielii. Se folosește o fiertură obținută din 2 linguri frunze de iederă și 250 ml apă. Această fiertură se poate îmbogăți dacă se adaugă și o lingură de rădăcină de tătăneasă.
Ungeri contra vergeturilor și a celulitei cu un unguent obținut din iederă. La farmacia Faltis găsiți acest unguent.
Gargarisme pentru bolile gurii, afte, gingivite, stomatite, ulcerații produse de proteze dentare. Gargară după fiecare masă, folosind o infuzie din ceai de iederă. Se poate aplica local un badijonaj specific bolii respective.
Pensulații în afecțiunile pielii și în bolile alergice sub formă de tinctură, oțet sau ulei în aplicații locale seara. Masaj local pe zonele afectate de celulită cu crema preparată în casă după formula prezentată mai sus sau achiziționată de la farmacia Faltis.
Nota farmacistului
Toate recomandările mele nu substituie un control medical și nu înlocuiesc o terapie medicamentoasă recomandată de medicii curanți. Ele sunt terapii complementare la medicația alopată .
Informații despre procesarea plantelor medicinale sau alte preparate produse în laboratorul propriu, pot fi găsite la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galați nr. 29, tel. 0239615931, email: farmaciafaltis@yahoo.com. Preparatele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei www.farmaciafaltis.ro care este în curs de actualizare. Până la definitivarea actualizării pe site, este prezentată o listă cu toate prospectele la produsele preparate în farmacie. Farmacia deține “Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor” acordat de Colegiul Farmaciștilor din Romania.
Nota farmaciei
Pentru a satisface în totalitate toate solicitările privind produsele farmaceutice preparate în farmacie angajăm farmacist stagiar, farmacist, farmacist rezident sau cu rezidențiat în farmacie.
Începând de săptămâna viitoare voi prezenta, în fiecare joi, câteva plante medicinale care se recoltează în luna iunie: piciorul lupului, panseluțe (trei frați pătați), roinița, gălbenele și tei.
În numărul viitor: „Remedii naturale din Piciorul lupului”.
Remedii naturale
Tratamente naturiste în afecțiunile aparatului respirator
Cu o experiență de 48 de ani, farmacistul primar Ion Bobaru prepară și acum leacuri după rețete străvechi, multe din cea mai veche Farmacopee Română, tipărită la 1862 de brăileanul C.C. Hepites, cu aprobarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Practic, în cea mai veche farmacie din Brăila, farmacistul brăilean prepară leacuri la masa de lucru a lui Ion Faltis, aceeași de la 1897.
În sezonul rece, căile respiratorii superioare și plămânul sunt cele mai afectate de capriciile vremii. Cele mai frecvente boli ale căilor respiratorii sunt rinitele, sinuzitele, faringitele, laringitele, bronșitele, astmul bronșic, pneumonia.
Literatura de specialitate menționează peste 30 de plante pentru tratamentul naturist al afecțiunilor căilor respiratorii. Iată câteva dintre acestea: frunze de salvie, flori de mușețel, flori de gălbenele, frunze de iederă, flori de tei, flori de soc, rădăcina de lemn dulce, scoarță de salcie, flori de coada șoricelului, frunze de pătlagină sau nalbă și o legumă arhicunoscută (ceapa).
De reținut
Plantele medicinale uscate se păstrează întregi, mărunțirea lor făcându-se doar înaintea prelucrării. Păstrarea lor mărunțită favorizează oxidarea, deci inactivarea parțială a principiilor active din plantă.
Din păcate, multe ceaiuri puse pe piață sunt divizate în pliculețe cu planta mărunțită. Este mai comod de folosit, dar în detrimentul efectului terapeutic.
Aceste plante se folosesc intern sub formă de ceaiuri (infuzie sau decoct), tincturi și vinuri terapeutice sau extern sub formă de gargară, inhalații.
Simptome și remedii naturiste pentru bolile aparatului respirator
Notă: Diagnosticul pentru o boală este de competența exclusivă a medicului.
De asemenea, schema de tratament prescrisă de un medic are prioritate și trebuie respectată de omul bolnav.
Principalele boli ale aparatului respirator se pot împărți în 2 categorii: boli ale căilor respiratorii superioare (rinite, sinuzite, faringite, laringite) și boli ale plămânului (bronșită, astmul bronșic, pneumonia).
Legislația în vigoare permite farmacistului să recomande terapii complementare (holistice) la medicația clasică alopată propusă de medicii curanți. Așadar, tratamentele naturiste din plantele prezentate mai jos pot fi folosite în tratamentul afecțiunilor respiratorii la sfaturile date de un farmacist.
Boli ale căilor respiratorii superioare
Rinitele și sinuzitele sunt boli ale nasului care se manifestă prin edem și vasodilatația mucoasei nazale, senzație de arsură în nas, secreție nazală și obstrucție (sindromul de nas înfundat), mucozități purulente, stări febrile.
Pentru tratamentul acestor boli ale nasului este suficient un tratament extern sub forma de inhalații. Se folosesc pentru obținerea de inhalații următoarele plante: salvia, busuiocul, cimbrul, pinul, mușețelul, coada șoricelului.
Tehnica pentru inhalații este cea clasică: 2 linguri din plantele menționate mai sus se pun într-un litru de apă dată în clocot. Deasupra vasului se apleacă capul și se acoperă cu un prosop făcându-se timp de aproximativ 1 minut exerciții de inspirație a vaporilor de apă bogați în ulei volatil. Se spală în continuare nasul cu o soluție de ser fiziologic și vitamina C în proporția 10:2 (la o fiola de 10 ml de ser fiziologic se adaugă 2 ml de vitamina C din fiole); se pun 10 picături în fiecare nară și se suflă nasul. În final se pun picături (instilații) în nas pentru decongestionare: Bixtonim, Vibrocil, Olynth.
La farmacia FALTIS găsiți Rinoil picături uleioase pentru nas cu uleiuri volatile din plante medicinale.
Faringita
Principalele simptome ce caracterizează faringita sunt: inflamație și uscăcine în gât, durere la deglutiție (înghițire) și febră.
Pentru faringite, pe lângă tratamentul intern clasic sau naturist, se poate face și unul extern sub formă de gargară. Se pot folosi în acest scop: salvia, gălbenelele, mușețelul, coada șoricelului, iasomia.
Farmacia FALTIS prepară pentru afecțiunile gurii și ale faringelui Trochiștii bucofaringieni, niște bomboane de supt menționate în Farmacopeea Română de la 1862 sub denumirea de „Cofeturi contra tusei”.
Laringita
Este o inflamație a laringelui. Modificarea nefirească a vocii este de obicei primul simptom. Pot să apară disfonia (greutate în vorbire) și chiar afonia (dispariția glasului). În cazurile mai severe pot să apară febra, indispoziția, disfagia (greutate la înghițire) și durerea în gât.
Tusea poate fi întâlnită în faringită și laringită. Este o tuse iritativă, seacă, „care nu se rupe’’ cum plastic se exprimă bolnavul.
Pentru laringite, benefice sunt inhalațiile. Se folosesc pentru obținerea de inhalații următoarele plante: salvia, busuiocul, cimbrul, mușețelul, coada șoricelului, care sunt bogate în uleiuri volatile. Tehnica pentru inhalații este prezentată mai sus. Pentru uz intern se beau ceaiuri de patlagină sau nalbă.
Bolile plămânului
Bolile plămânului sunt însoțite frecvent de tuse productivă, dispnee (greutate în respirație), chiar sufocare, expectorații purulente, temperaturi ridicate oscilante, transpirații, frisoane, stări de agitație.
Bronșita și astmul bronșic sunt boli care se pot trata la domiciliu folosind atât medicația alopată cât și cea naturistă. Crizele de astm bronșic sunt de cele mai multe ori dramatice atât pentru bolnav cât și pentru cei din jurul său.
Pneumonia este o afecțiune majoră și necesită internare în spital, iar tratamentul se face sub directa supraveghere a medicilor curanți.
Despre tuse: O atenție deosebită trebuie acordată tusei care este simptomul major prin care se manifestă bolile căilor respiratorii superioare și ale plămânului.
O tuse seacă este specifică I.C.R.S. (Infecțiilor Căilor Respiratorii Superioare). O tuse productivă se manifestă în cazul bolilor plămânului. Tusea este un rău necesar, nu trebuie în totalitate suprimată.
De multe ori reflexul tusei trebuie ajutat ca sputa din căile aeriene să fie expulzată. Dacă această spută stagnează la nivelul bronhiilor și a plămânului, aceasta poate fi un mediu prielnic de dezvoltare a infecțiilor patogene, ducând la complicații severe greu de tratat.
Multă vreme tusea a fost combătută prin folosirea medicamentelor ce blocau centrul tusei de la nivelul creierului, de exemplu codeina. Astăzi, acest tratament a fost total abandonat, fiind folosit, rar, doar în cazul tuberculozei pulmonare (T.B.C.)
În bolile aparatului respirator, ca terapii complementare pe lângă medicația clasica alopată, se pot folosi intern ceaiuri din următoarele plante medicinale: tei, soc, iederă, ceapă, lemn dulce, salcia, frunze de pătlagină și de nalbă.
Ceaiurile (infuzie sau decoct) din plantele medicinale folosite în afecțiunile respiratorii se pot prepara ușor în casă.
E foarte important cum preparăm aceste ceaiuri
Infuzia (opăreala) se pretează pentru infuzie florile și frunzele. Se prepară din: flori de tei, flori de soc, flori de coada șoricelului, frunze de iederă, frunze de salvie, frunze de pătlagină sau nalbă. Mod de preparare: 2 linguri de plantă uscată și mărunțită groscior se pun în 250 ml apă fiartă. Se dă într-un clocot și se lasă în contact timp de 15 minute, după care se filtrează prin tifon sau printr-un strat subțire de vată. Se îndulcește după gust, cu miere sau zahăr. Diabeticii pot folosi îndulcitori sintetici. Infuzia se administrează câte 3 căni pe zi.
Decoct (fiertura)
se poate prepara din tulpini, rădăcini, scoarțe, fructe sau semințe de plantă: salcie, lemn dulce, ceapă. Mod de preparare: 4 linguri de plantă tăiată groscior se fierb la foc mic timp de 10 minute în 500 ml apă. Se lasă în contact 10 minute și apoi se filtrează prin tifon sau vată medicinală. Se îndulcește, după gust, cu miere sau zahăr. Diabeticii pot folosi îndulcitori sintetici. Decoctul se bea câte 2 cești pe zi.
Tot din aceste plante medicinale se pot prepara tincturi și vinuri. Amănunte despre obținerea lor puteți obține direct de la farmacie.
Ceapa. Este adesea folosită în medicina empiric tradițională în combaterea tusei ce însoțește bolile aparatului respirator. Se folosește sub formă de decoct. Sucul proaspăt de ceapă este un antiseptic folosit și în tratamentul guturaiului prin introducerea unui tampon de vată, muiat în suc, în fiecare nară.
Salcia. Nu trebuie să evităm folosirea scoarței de salcie în tratamentul afecțiunilor respiratorii. Salcia conține salicină, precursorul aspirinei de azi. Aspirina este medicamentul cu cea mai lungă viață folosit în terapia medicamentoasă. Salicina din scoarța de salcie înlătură procesele inflamatorii ce însoțesc bolile căilor respiratorii și ale plămânului.
Nota farmacistului
În afecțiunile aparatului respirator, rezultate foarte bune se obțin prin folosirea combinată a mai multor plante medicinale. Tehnica de preparare este una combinată: scoarțele și fructele se fierb în apă 5 minute la foc mic, după care se adaugă frunzele și florile și se lasă în contact (la infuzat) 15 minute, după care se filtrează. Se îndulcește după gust cu miere sau zahar.
Farmacia FALTIS prepară un sirop complex pentru afecțiunile plămânului cu extracte de iederă, tei, soc, salcie, lemn dulce.
Pe lângă tratamentele clasice alopate și tratamentele cu plante, un rol important pentru menținerea sănătății le au tratamentele pentru creșterea imunității. Amănunte în prezentările următoare.
Informații despre procesarea plantelor medicinale sau alte preparate produse în laboratorul propriu pot fi găsite la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galați nr. 29, tel. 0239615931, email: farmaciafaltis@yahoo.com.
Preparatele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei www.farmaciafaltis.ro.
Farmacia deține “Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor” acordat de Colegiul Farmaciștilor din Romania.
Remedii naturale
Remedii naturale din fructele toamnei. Măceș (Rosa canina)
Adaugă ca sursă preferată în Google
• din ciclul de articole: “Farmacia pe înțelesul tuturor”
Cu o experiență de 48 de ani, farmacistul primar Ion Bobaru prepară și acum leacuri după rețete străvechi, multe din cea mai veche Farmacopee Română, tipărită la 1862 de brăileanul C.C. Hepites, cu aprobarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Practic, în cea mai veche farmacie din Brăila, farmacistul brăilean prepară leacuri la masa de lucru a lui Ion Faltis, aceeași de la 1897. Începând cu 2 februarie 2023, în fiecare joi, într-o rubrică dedicată, farmacistul Ion Bobaru a informat cititorii cu privire la folosirea corectă a plantelor medicinale, această binecuvântare pe care natura ne-a oferit-o tuturor.
Generalități
Măceșul, alături de cătina albă, intră în topul plantelor autohtone, cu cel mare conținut în vitamina C. Din păcate virtuțile terapeutice ale măceșelor nu sunt valorificate la maximum de către cei ce cred în fitoterapie.
Identificare (Descrierea plantei)
Măceșul este un arbust ghimpos, înalt de până la 3 m, cu ramurile arcuite în afară. Tulpina este alungită, ramificată, plină de ghimpi puternici, încovoiați ca o seceră. Frunzele sunt lungi, dințate, iar florile sunt solitare sau grupate câte 2-3 și așezate în vârful ramurilor având petalele de culoare roz. Fructul (măceașa) de formă globuloasă sau alungită, în funcție de specie, este cărnoasă, de culoare roșie–portocalie până la roșu aprins, în interiorul ei găsindu-se numeroase semințe păroase. Are o arie largă de răspândire în flora spontană crescând în pășuni, fânețe, pe marginea drumurilor, a căilor ferate, în răriturile de păduri de foioase sau pe marginea acestora cu condiția esențială să fie zona însorită deoarece nu suportă umbrirea.
Recoltare și uscare
Materia primă pentru obținerea de preparate farmaceutice sunt fructele numite popular măceșe.
Măceșele se recoltează când fructele au ajuns la deplină maturitate, începând cu luna septembrie până la apariția primelor geruri, când măceșele se înmoaie și sunt mai greu de recoltat și uscat
Se va acorda o foarte mare atenție pregătirii produsului înainte de prelucrare.
Astfel, măceșele trebuiesc despicate imediat după recoltare, de obicei în patru, pentru a se îndepărta semințele care conțin un principiu glicozidic toxic și pentru a grăbi uscarea. De asemenea, odată cu îndepărtarea semințelor se va înlătura și puful ce acoperă semințele, deoarece acesta poate produce iritații și fenomene alergice la nivelul pielii și tubului digestiv. Uscarea se face la început forțat, la o temperatură de aproximativ 100-105 grade C timp de 30 de minute. Astfel se realizează și stabilizarea Vitaminei C prin inactivarea ascorbinazei, o enzimă care distruge rapid vitamina C după recoltarea fructelor. Această stabilizare se realizează în casă, în cuptorul aragazului, la foc mic și cu ușa întredeschisă iar în cazul cuptoarelor electrice prin selectarea temperaturii și timpului menționate mai sus. Se continuă uscarea la temperatura ambientală în locuri bine aerisite și ventilate. Un factor însemnat care trebuie luat în considerare atât la cules, la prelucrare (despicare) cât și la prepararea formelor farmaceutice este evitarea completă a uneltelor de metal (fier, cupru) care catalizează descompunerea enzimatică a vitaminei C. Toate uneltele trebuie să fie din metal emailat, inox, mase plastice, sticlă, lemn, teflon etc. Randamentul la uscare este de 5:1 adică din 100g măceșe proaspete se obțin aproximativ 20g măceșe uscate și fără semințe.
După uscare, ambalarea lor se face în pungi sau borcane, pline și închise ermetic pentru a evita contactul cu aerul și se păstrează la întuneric până la momentul procesării, o mărunțire groscioară realizându-se doar înaintea utilizării lor.
Nota farmacistului: Este promovată în mod nejustificat ideea că pentru a beneficia de aportul de vitamine care se găsesc din abundență în legume și fructe acestea trebuie consumate neaparat în stare crudă, altfel prin procesare termică se distrug. Nimic mai eronat, pentru că vitaminele nu se distrug prin fierbere (când temperatura atinge 100 grade C) ci doar prin coacere când se depășește temperatura de peste 180 grade C. În Farmacopeea Română, care este “biblia” farmacistului, se menționează că vitamina C se descompune la temperatura de 186 grade C, iar fiolele injectabile de vitamina C se sterilizează sub presiune la 120 grade C. Sensibile sunt însă enzimele și fermenții din legume, fructe sau alte plante medicinale, acestea distrugându-se ușor la temperaturi de 50 de grade. Vitaminele se descopun însă ușor la lumină și în prezența aerului (a oxigenului atmosferic), de aceea e bine să avem în vedere acest lucru la păstrarea unor plante care conțin vitamine.
Compoziția chimică
Măceașa se remarcă prin conținutul ridicat în vitamina C care alături de vitaminele A, B1, B2, PP, vitamina K, pigmenți carotenoidici, flavonici, săruri minerale, formează o polivitamină naturală de excepție. Conținutul în vitamina C din măceșe crește odată cu altitudinea, măceșele recoltate din zona de deal și de munte fiind mai bogate în Vitamina C decât cele recoltate din zona de câmpie.
Vitamina C poate fi considerată regina vitaminelor, folosită atât ca terapie de prevenție cât și curativă. A rămas celebră pentru că a salvat omenirea de scorbut.
Administrarea vitaminei C prezintă o particularitate în sensul că nu se cunosc cazuri de hipervitaminoze ca în cazul altor vitamine, excesul eliminându-se din organism pe cale renală.
Preparate farmaceutice pentru utilizare internă
Pulbere: Maceșele uscate se macină foarte fin într-o râșniță de măcinat cafeaua și se folosesc ca atare, câte un vârf de linguriță de 2 ori pe zi cu puțină miere, sirop sau suc natural.
Decoct: 4 linguri de măceșe despicate și uscate, fără a mai fi mărunțite, se fierb la foc mic timp de 10 minute în 500 grame apă, într-un vas, de preferință din inox sau emailat. Se va avea în vedere să se completeze la final apa evaporată. Se filtrează fierbinte prin tifon sau vată medicinală. Aceasta din urmă se va umecta cu puțină apă înaintea filtrării, altfel o parte din soluția extractivă se va pierde din cauza îmbibării filtrului din vată. Se îndulcește după gust.
Tinctura: 20 grame (4 linguri) de măceșe uscate și mărunțite groscior se pun la macerat în 100 grame alcool alimentar, sau alt produs distilat, obținut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon după care se lasă la decantat în frigider timp de 6 zile pentru o deplină limpezire. Se trece ușor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic prevazute cu dop picător. Termenul de valabilitate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
Sirop de măceșe: 100 gr măceșe uscate se fierb câteva minute cu 500 gr apă. După 15 minute se filtrează. Se adaugă 500 gr zahăr tos, dându-se apoi într-un clocot. Când încă mai este călduț se filtrează. Rezultă un sirop plăcut la gust care se folosește ca atare sau ca îndulcitor pentru alte ceaiuri care nu sunt plăcute la gust.
Vin terapeutic: Peste 50 grame (4 linguri) măceșe uscate și mărunțite groscior se toarnă 1 litru vin roșu adus la fierbere și se lasă în contact timp de 10 zile agitându-se de 2 – 3 ori pe zi. După 10 zile vinul se filtrează fără stoarcerea reziduului și apoi se lasă la decantat 6 zile, separându-se partea limpede de reziduul depus la fundul vasului. Se va completa cu vin până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane de preferat de 200 sau 250 ml. Termenul de valabilitate este de 1 an de zile la temperatura camerei dacă vinul folosit la preparare are concentrația alcoolică de cel puțin 11 grade. În cazul concetrației alcoolice a vinului mai mică de 11 grade, vinul medicinal se va păstra la frigider. Rezultă un vin foarte plăcut la gust care se poate folosi și ca aperitiv înainte de masă.
Din cauza conținutului de alcool a tincturii și a vinului, nu se recomandă conducătorilor auto sau celor cu intoleranță la alcool.
Tratamente pentru bolile interne
Suntem apărați de boli în primul rând datorită imunității individuale. Această imunitate se obține prin formarea anticorpilor în organismul uman. Există o vorbă în lumea medicală și farmaceutică care spune că dacă vrei să fii sănătos la maturitate e bine să faci boli ușoare (răceli, infecții ale aparatului respirator, digestiv, afecțiuni dermatologice etc.) în fragedă copilărie, când organismul își construiește propria imunitate prin formarea de anticorpi care te protejează mai târziu de anumite boli. Vitamina C conținută masiv în măceșe și consumată cu regularitate ne apară de foarte multe boli, întărindu-ne imunitatea.
Farmacia Faltis prepară un sirop pentru imunitate adresat copiilor, capsule pentru imunitate adresate adulților și un sirop energizant adresat celor vârstnici, toate conținând extracte din măceșe.
Boli hematologice (anemia) – Anemia este o boală care se caracterizează prin scăderea numărului de hematii sau a concentrației de hemoglobină, ca o consecință a lipsei de fier din organism. Cauzele principale ale apariției anemiei sunt pierderile acute sau cronice de sânge, deficitul în alimentație de vitamina B12 și acid folic, anumite boli medulare și foarte frecvent deficiențe în absorbția și fixarea fierului în organism. Aceste deficiențe pot fi rezolvate prin folosirea preparatelor farmaceutice din măceșe cunoscându-se faptul că vitamina C favorizează absorbția la nivelul tubului digestiv a fierului și apoi fixarea lui în sânge. Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 -30ml (una – două linguri) pe zi, toate acestea după masă
Boli ale aparatului cardio-vascular (insuficiențe cardiace, infarct miocardic, nevroză cardiacă, angină pectorală) – Preparatele din măceșe ajută la buna funcționare a mușchiului inimii. Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 -30ml (una – două linguri ) pe zi, toate acestea după masă.
Boli ale aparatului circulator periferic (varice, flebite, hemoroizi, fragilitate capilară, capilare dilatate) – Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 -30ml (una – două linguri ) pe zi, toate acestea după masă. Benefică este asocierea tincturii de măceșe cu tinctura de salcâm japonez și/sau tinctura de castane. Farmacia Faltis prepară o asemenea combinație pentru bolile vaselor capilare.
Boli ale aparatului respirator (traheite, bronșite, astm bronșic, pneumonii) – Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic : 15 -30ml (una – două linguri ) pe zi, toate acestea după masă.
Boli virale (răceală, gripă, guturai) – Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic : 15 -30ml (una –două linguri ) pe zi, toate acestea după masă.
În Sarcină și alăptare consumul de vitamina C este crescut de aceea se recomandă folosirea pulberii sau decoctului din măceșe. Pulberea se folosește câte o jumătate de linguriță de 3 ori pe zi ca atare sau împreună cu miere sau suc natural după fiecare masă. Decoctul se administrează câte 2 cești pe zi îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Boli ale aparatului digestiv (balonări și stări spastice ale aparatului digestiv, diaree) – Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 -30ml (una – două linguri ) pe zi, toate acestea după masă.
Boli hepatice și biliare (hepatite, ciroze, colecistite, colici biliare) – Pulberea se folosește câte o jumătate de linguriță de 3 ori pe zi ca atare sau împreună cu miere sau suc natural după fiecare masă. Decoctul se administrează câte 2 cești pe zi îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Boli ale aparatului urogenital (cistite, pielite) – Vitamina C din preparatele obținute din măceșe are pH acid iar acest pH este neprielnic înmulțirii bacteriilor patogene ce se dezvoltă la nivelul aparatului uro-genital. Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 -30ml (una – două linguri ) pe zi, toate acestea după masă.
Boli metabolice și endocrine (diabet zaharat, afecțiunile tiroidei, insuficiența cortico-suprarenalei) – Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 -30ml (una – două linguri ) pe zi, toate acestea după masă.
Bolile pielii (dermatologice) – provocate de insuficiența secreției de hormoni glucorticoizi. Sunt multe boli ale pielii ca de exemplu psoriazisul, pemfigusul, lichenul plan, lupusul eritematos care sunt consecința lipsei de glucocorticoizi din organism (hidrocortizonul), hormoni secretați de glanda suprarenală. Blocarea secreției de glucocorticoizi a suprarenalei poate avea în principal următoarele cauze: factori ereditari, tumori maligne, fumatul excesiv sau fenomene stresante extreme. De altfel toate schemele de tratament pentru vindecarea acestor boli dermatologice conțin derivați cortizonici. Folosirea îndelungată a medicamentelor pe bază de hidrocortizon poate avea efecte majore nedorite pentru organism și de aceea această terapie nu este acceptată cu ușurință de medicii curanți decât în cazuri extreme și pe o perioadă scurtă de timp. Sunt teorii care susțin ideea că secreția glandei suprarenale poate fi provocată de administrarea pe perioade îndelungate a vitaminei C naturală (în speță preparatele din măceșe). Pentru cei în suferință recomand asemenea cure cu preparate farmaceutice din măceșe alături de tratamentele clasice prescrise de medicii curanți. Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic : 15 – 30ml (una – două linguri ) pe zi, toate acestea după masă.
Afecțiuni alergice (urticarie, prurit, eriteme) – Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 – 30ml (una – două linguri) pe zi, toate acestea după masă.
Boli neurologice (cefalee, migrene, accidentele vasculare, distonii neurovegetative) – Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 – 30ml (una – două linguri) pe zi, toate acestea după masă.
Bolile din sfera ORL (amigdalite, rinite, sinuzite, epistaxis, faringite, laringite, traheite) – Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 – 30ml (una –două linguri) pe zi, toate acestea după masă.
Bolile oncologice – Preparatele obținute din măceșe pot fi remedii benefice pentru prevenirea cancerului. Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 – 30ml (una –două linguri) pe zi, toate acestea după masă.
Bolile vârstnicului (ateroscleroză, demență senilă) – Îmbătrânirea este un fenomen biologic natural al vieții umane, aceasta fiind o consecință a acțiunii radicalilor liberi rezultați din procesele metabolice de la nivel celular. Fenomenul de îmbătrânire poate fi împiedicat prin folosirea antioxidanților. Cei mai importanți antioxidanți găsiți în plante sunt: Vitamina C, Vitamina E și rezveratroul. De aceea recomand ca în tabietul zilnic al vârstnicului să nu lipsească preparatele obținute din măceșe alături de preparatele din saschiu și ginkgo biloba, acestea protejând aparatul cardiovascular și sistemul nervos central.
Afecțiuni ale aparatului osteo articular (artroze, spondiloze, coxartroze) – Preparatele din măceșe, prin conținutul ridicat în vitamina C întărește aparatul osteo-articular deci se recomandă preparatele farmaceutice obținute din măceșe. Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 – 30ml (una – două linguri) pe zi, toate acestea după masă.
Afecțiuni oftamologice – care se manifestă prin tulburări circulatorii la nivelul ochiului. Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 -30ml (una – două linguri) pe zi, toate acestea după masă.
Inapetență sau lipsa poftei de mancare – Inapetența poate fi combatută prin folosirea unor asocieri de vitamine. Măceșele, care se pot numi fără exagerare adevărate polivitamine naturale, se recomandă în combaterea inapetenței. Tinctura câte 30 picături sau vinul cate o lingură înainte de fiecare masă.
Nota farmacistului
Toate recomandările mele nu substituie un control medical și nu înlocuiesc o terapie medicamentoasă recomandată de medicii curanți. Ele sunt terapii complementare la medicația alopată.
Informații despre procesarea plantelor medicinale sau alte preparate produse în laboratorul propriu, pot fi găsite la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galați nr. 29, tel. 0239615931, email: farmaciafaltis@yahoo.com. Preparatele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei www.farmaciafaltis.ro care este în curs de actualizare. Până la definitivarea actualizării pe site, este prezentată o listă cu toate prospectele la produsele preparate în farmacie. Farmacia deține “Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor” acordat de Colegiul Farmaciștilor din Romania.
Concluzii de final
Timp de 8 luni am prezentat, săptămânal, în Obiectiv- Vocea Brăilei sub antetul “Farmacia pe înțelesul tuturor“ remedii naturale folosite în terapeutica medicală.
Tratamentele cu plante medicinale sunt acceptate de Organizația Mondială a Sanătății.
Scopul acestei colaborări a fost de a iniția publicul cititor în tainele plantelor medicinale. Am fost avantajat de o experiență practică de 48 de ani și de un loc de muncă, farmacia Faltis, cunoscută de brăileni de peste 126 de ani. Am dorit ca aceste articole să reprezinte un ghid practic de recunoaștere, recoltare, procesare și folosire a unor plante medicinale.
Am simțit nevoia să prezint plantele medicinale ca tratamente complementare la medicația alopată recomandată de medicii curanți.
Internetul, televiziunile, radiourile, presa scrisă promovează de cele mai multe ori agresiv și exagerat beneficiile tratamentelor naturiste, însă la baza acestei colaborări nu au stat interese financiare sau de altă natură. Articolele nu au avut caracter publicitar, ci doar informativ.
Pentru cârcotași fac mențiunea că vânzările farmaciei Faltis nu au crescut semnificativ. Puteți consulta bilanțul farmaciei pe site-ul Ministerului de finanțe.
Impactul la public a fost pozitiv. Mulți cititori au fost interesați să citească articolele. Comentariile pe facebook de asemenea au fost favorabile. Au fost și unele aprecieri răutăcioase, facute în necunoștință de cauză sau cu rea credință.
CELE MAI CITITE
