Remedii naturale
Remedii terapeutice cu plante care se recoltează în luna mai (IV) – SOC (Sambucus nigra)
• din ciclul de articole “Farmacia pe înțelesul tuturor”
Cu o experiență de 48 de ani, farmacistul primar Ion Bobaru prepară și acum leacuri după rețete străvechi, multe din cea mai veche Farmacopee Română, tipărită la 1862 de brăileanul C.C. Hepites, cu aprobarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Practic, în cea mai veche farmacie din Brăila, farmacistul brăilean prepară leacuri la masa de lucru a lui Ion Faltis, aceeași de la 1897. Începând cu 2 februarie 2023, în fiecare joi, într-o rubrică dedicată, farmacistul Ion Bobaru va informa cititorii cu privire la folosirea corectă a plantelor medicinale, această binecuvântare pe care natura ne-a oferit-o tuturor.
Identificare (Descrierea plantei)
Socul este un arbust sau arboraș înalt de până la 4-5 metri, cu coroana tufoasă, cu măduva tulpinii spongioasă și mai dezvoltată decât la oricare altă specie lemnoasă. Frunzele sunt sub formă de foliole lungi, ascuțite la vârf, așezate deoparte și de alta a unei nervuri centrale. Florile sunt grupate în inflorescențe, sub formă de umbrelă, de culoare alb-crem, iar fructele sunt sferice, negre și lucioase, prin strivire lăsând un suc roșu cu putere tinctorială (de colorare) foarte mare. Crește și este răspândit în zona de câmpie și deal, în luminișuri, tufișuri, lângă garduri sau margini de păduri.
Florile și fructele de soc se pot confunda ușor cu cele ale bozului (Sambucus ebulus) acesta din urmă fiind o specie perenă cu tulpina verde, ce dispare toamna, în comparație cu socul care are tulpina lemnoasă. De asemenea, tufele de boz emană un miros neplăcut în jur. Fructele de boz sunt negre mate și nu lucioase ca cele de soc, iar ținute în apă circa o jumătate de oră colorează apa, iar cele de soc nu o colorează. Acțiunea terapeutică a bozului a fost mai puțin studiată, de aceea se recomandă prudență în folosirea lui. Fructele de boz sunt utilizate în mica industrie casnică pentru colorarea lânii, a fulgilor, a pielii, a unor materiale textile etc.
Recoltare și uscare
În scopuri medicinale se folosesc florile (Flores sambucii), fructele (Fructus sambucii) și mai rar frunzele (Folium sambucii). Acestea din urmă se folosesc în stare proaspătă, zdrobite, în arsuri sau tratamentul hemoroizilor sub formă de prișnițe locale.
Recoltarea florilor se face la începutul înfloririi, când maxim 75% din flori sunt înflorite, începând din luna mai, în regiunile sudice și mai joase, continuând până în iunie, în regiunile de deal și zonele mai nordice. Recoltarea se face pe timp frumos, după ce se ridică roua, tăind cu foarfeca sau cuțitul întreaga inflorescență. Acestea se pun la uscare la soare puternic pentru a li se păstra culoarea alb-crem, cu florile în sus, într-un singur strat. Nerespectând aceste cerințe, florile se brunifică sau se înnegresc ușor. Pentru a obține un produs superior Flores sambuci gerebelt (flori de soc ciuruite), după 5-6 ore de uscare direct la soare, când florile sunt uscate dar pendunculii florii sunt încă moi, se poate face separarea florilor prin simpla scuturare, iar dacă mai rămân flori nedesprinse, se freacă ușor inflorescențele pe un ciur cu ochiuri mari de 5 mm. Mirosul florilor uscate de soc este plăcut, gustul la început dulceag apoi ușor iute, în comparație cu florile proaspete care au un miros grețos.
Fructele se culeg în septembrie-octombrie, tăindu-se cu foarfeca sau cuțitul întreaga inflorescență, care se pune la uscat cu fructele în sus, la soare într-un singur strat. Se pot, de asemenea, usca agățându-se pe sfori sau sârme. Pentru a grăbi uscarea, procesul se poate face și pe cale artificială în cuptorul aragazului, la foc mic, cu ușa întredeschisă sau în cuptorul electric cu convecție, când se fixează temperatura la 60 grade timp de 1 oră. Mirosul este caracteristic iar gustul dulceag, slab acrișor.
După uscare, florile se ambalează în săculeți de tifon sau pungi de hârtie și se păstrează la întuneric. Fructele uscate se pun în cutii de carton sau material plastic, păstrându-se la întuneric și ferite de umezeală.
Compoziția chimică
Florile și fructele de soc conțin antociani, rutozid, flavone, vitamina C și vitamine din complexul B, mucilagii, triterpene și un glicozid numit sambunigrozidă. Aceste principii active ajută la vindecarea sau ameliorarea afecțiunilor prezentate mai jos.
Preparate farmaceutice pentru utilizare internă
Infuzia: 2 linguri de flori uscate de soc se lasă în contact timp de 30 minute cu 250 ml de apă fiartă, după care se filtrează. Se îndulcește după gust cu zahăr sau miere.
Tinctura: 20 grame de fructe uscate sau 50 gr fructe proaspete de soc se pun la macerat în 100 grame alcool alimentar sau alt produs distilat, obținut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon după care se lasă la decantat în frigider timp de 6 zile pentru o deplină limpezire. Se trece ușor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic prevăzute cu dop picător. Termenul de valabilitate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
Vin terapeutic: 50 grame fructe uscate sau 100 grame fructe proaspete de soc se amestecă cu 1 litru vin alb adus la fierbere. Se lasă în contact timp de 10 zile agitându-se de 2 – 3 ori pe zi. După 10 zile vinul se filtrează fără stoarcerea reziduului și se lasă la decantat 6 zile, separându-se partea limpede de reziduul depus la fundul vasului. Se va completa apoi cu vin până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane de preferat de 200 sau 250 ml. Termenul de valabilitate este de 1 an de zile la temperatura camerei dacă vinul folosit la preparare are concentrația alcoolică de cel puțin 11 grade. În cazul concetrației alcoolice a vinului mai mică de 11 grade, vinul medicinal se va păstra la frigider. În comparație cu alte vinuri terapeutice de plante medicinale, vinul de soc are un gust plăcut iar culoarea este roze sau rubinie.
Din cauza conținutului în alcool a tincturii și a vinului, nu se recomandă conducătorilor auto sau celor cu intoleranță la alcool.
Socata: Este o băutură răcoritoare revigorantă apreciată în multe zone ale țării și foarte indicată pentru o „cură de primăvară”.
Se prepară astfel: 7 capitule florale (inflorescențe) mari de soc se macerează timp de 24 ore cu 7 litri de apă și o lămâie, tăiată în felii groase, agitându-se în acest interval de câteva ori. Se filtrează și se dizolvă în filtrat 1 kg zahăr. Se adaugă zeamă de lămâie după gust. După alte 24 ore poate fi consumată dar poate fi și îmbuteliată în sticle și păstrată la rece. După 3-4 săptămâni de conservare la rece, posedă un gust plăcut, aromat și sifonat. Sunt și alte formule și tehnici de obținere a socatei. Pentru a deveni și puțin alcoolizată se poate adăuga puțină drojdie uscată.
Tratamente pentru bolile interne
Terapia cu plante medicinale, fitoterapia, dă rezultate foarte bune dacă este folosită ca tratament de prevenție, fiind o variantă a practicilor medicale integrative, alăturându-se pozitiv metodelor alopate.
Din păcate, am constatat de-a lungul vremii (am peste 48 de ani de activitate farmaceutică) că oamenii apelează tardiv la folosirea plantelor medicinale pentru vindecarea unor boli cronice, după ce au epuizat schema terapeutică cu medicație alopată. Rezultatele în acest caz nu pot fi spectaculoase. Încă nu avem cultura necesară pentru a folosi suplimentele terapeutice ca metodă de prevenție în apariția bolilor.
Principalele acțiuni terapeutice sunt:
Diaforetic – prin favorizarea transpirațiilor atât de necesare în bolile virale (răceală, gripă, guturai). Infuzia se administrează câte 3 căni pe zi îndulcite după gust cu zahăr sau miere. Un ceai combinat, cu rezultate neașteptat de bune, se obține dintr-un amestec de flori de soc, flori de tei, scoarță de salcie și măceșe, folosit în perioada sezonului rece. Acest ceai se prepară astfel: În 500 ml apă se fierbe timp de 15 minute, la foc mic, scoarța de salcie, se adaugă apoi măceșele, fierbându-se alte 2-3 minute, după care se pun florile de soc și tei. Se lasă la infuzat 15 minute apoi se filtrează. Se îndulcește după gust și se bea călduț, câte 2-3 căni pe zi. Dacă se consumă regulat acest ceai pe timpul iernii, se pot evita sau atenua manifestările brutale ale gripei sezoniere care apare în special în sezonul rece.
Laxativ – în constipațiile cronice ale adultului și vârstnicului sau în cazul persoanelor predispuse la constipație. Vinul se administrează un pahar seara la culcare. Infuzia se administrează câte o cană seara la culcare, îndulcită cu miere.
Ca laxativ se pot folosi și fructele proaspete, ca atare, dar atenție la dozaj pentru că administrate în cantități mari de peste 100 gr (sunt plăcute la gust și se consumă cu plăcere) produc stări de rău și vomă, arsuri epigastrice sau iritarea gâtului.
Diuretic – în insuficiența renală și hipertensiunea arterială. Infuzia se administrează câte 2 căni pe zi îndulcite după gust cu zahăr sau miere. Tinctura câte 30 picături de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de pir. Vinul se administrează 3 linguri pe zi, toate acestea după masă.
Combate obezitatea moderată datorită proprietăților laxative și diuretice pe care le are. În acest scop se folosesc cantități mai mari, duble față de dozele obișnuite, ceea ce ar putea duce la apariția unor tulburări digestive.
Activator al circulației periferice, în varice, flebite, fragilitate capilară, telangiectazie (capilare dilatate), venectazii (vene dilatate). Infuzia se administrează câte 3 căni pe zi îndulcite după gust cu zahăr sau miere. Tinctura câte 30 picături de 3 ori pe zi adăugate într-o cană de ceai din frunze de ginkgo biloba sau saschiu. Vinul se administrează 2 linguri de 2 ori pe zi, toate acestea după masă
Calmant în bolile șezutului (hemoroizi). Infuzia se administrează câte 3 căni pe zi îndulcite după gust cu zahăr sau miere. Tinctura câte 30 picături de 3 ori pe zi adăugate într-o cană de ceai din frunze de ginkgo biloba sau saschiu. Vinul se administrează 2 linguri de 2 ori pe zi, toate acestea după masă
Mucolitic și emolient, în traheitele și bronșitele catarale. Infuzia se administrează câte 3 căni pe zi îndulcite după gust cu zahăr sau miere. Tinctura câte 30 picături de 3 ori pe zi adăugate într-o cană de ceai de tei.
Rezultate mult mai bune se obțin în bolile aparatului respirator dacă florile de soc se asociază cu florile de tei, de nalbă, lumânărică ori salvie. Aceste combinații se numesc specii pectorale.
Antinevralgic, în migrene, cefalee sau nevralgia de trigemen. Se folosește câte o lingură din sucul obținut prin zdrobirea și presarea fructelor proaspete de soc, când efectul poate să conducă la dispariția durerilor după 10-15minute.
Dureri sciatice – Tinctura câte o jumătate de linguriță, de 3 ori pe zi, luată în apă sau oricare alt ceai.
Imunomodulator, prin stimularea generală a rezistenței organismului. Infuzia se administrează câte 3 căni pe zi îndulcite după gust cu zahăr sau miere. Tinctura câte 30 picături de 3 ori pe zi adăugate într-o cană de ceai din coada calului. Vinul se administrează 3 linguri de 2 ori pe zi, toate acestea după masă.
Schema de tratament pentru obținerea unui efect imunomodulator constă în administrarea unui preparat 20 zile pe lună cu 10 zile pauză, timp de 3 luni de zile.
Tratamente externe
Cataplasme (prișnițe) în arsuri (ocazionale sau solare) și în tratamentul hemoroizilor externi. Se folosesc frunzele proaspete de soc bine zdrobite care se aplică sub formă de comprese pe zonele afectate. Se poate continua tratamentul cu creme cicatrizante, emoliente, antihemoroidale pe care farmacia Faltis le prepară frecvent.
Nota farmacistului
Toate recomandările mele nu substituie un control medical și nu înlocuiește o terapie medicamentoasă recomandată de medicii curanți. Ele sunt terapii complementare la medicația alopată .
Informații despre procesarea plantelor medicinale sau alte preparate produse în laboratorul propriu, pot fi găsite la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galați nr. 29, tel. 0239615931, email: farmaciafaltis@yahoo.com. Preparatele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei www.farmaciafaltis.ro care este în curs de actualizare. Până la definitivarea actualizării pe site, este prezentată o listă cu toate prospectele la produsele preparate în farmacie. Farmacia deține “Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor” acordat de Colegiul Farmaciștilor din Romania.
Nota farmaciei
Pentru a satisface în totalitate toate solicitările privind produsele farmaceutice preparate în farmacie angajăm farmacist, farmacist stagiar, farmacist rezident sau cu rezidențiat în farmacie .
În numărul viitor: „Remedii naturale din iederă”
Remedii naturale
Tratamente naturiste în afecțiunile aparatului respirator
Cu o experiență de 48 de ani, farmacistul primar Ion Bobaru prepară și acum leacuri după rețete străvechi, multe din cea mai veche Farmacopee Română, tipărită la 1862 de brăileanul C.C. Hepites, cu aprobarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Practic, în cea mai veche farmacie din Brăila, farmacistul brăilean prepară leacuri la masa de lucru a lui Ion Faltis, aceeași de la 1897.
În sezonul rece, căile respiratorii superioare și plămânul sunt cele mai afectate de capriciile vremii. Cele mai frecvente boli ale căilor respiratorii sunt rinitele, sinuzitele, faringitele, laringitele, bronșitele, astmul bronșic, pneumonia.
Literatura de specialitate menționează peste 30 de plante pentru tratamentul naturist al afecțiunilor căilor respiratorii. Iată câteva dintre acestea: frunze de salvie, flori de mușețel, flori de gălbenele, frunze de iederă, flori de tei, flori de soc, rădăcina de lemn dulce, scoarță de salcie, flori de coada șoricelului, frunze de pătlagină sau nalbă și o legumă arhicunoscută (ceapa).
De reținut
Plantele medicinale uscate se păstrează întregi, mărunțirea lor făcându-se doar înaintea prelucrării. Păstrarea lor mărunțită favorizează oxidarea, deci inactivarea parțială a principiilor active din plantă.
Din păcate, multe ceaiuri puse pe piață sunt divizate în pliculețe cu planta mărunțită. Este mai comod de folosit, dar în detrimentul efectului terapeutic.
Aceste plante se folosesc intern sub formă de ceaiuri (infuzie sau decoct), tincturi și vinuri terapeutice sau extern sub formă de gargară, inhalații.
Simptome și remedii naturiste pentru bolile aparatului respirator
Notă: Diagnosticul pentru o boală este de competența exclusivă a medicului.
De asemenea, schema de tratament prescrisă de un medic are prioritate și trebuie respectată de omul bolnav.
Principalele boli ale aparatului respirator se pot împărți în 2 categorii: boli ale căilor respiratorii superioare (rinite, sinuzite, faringite, laringite) și boli ale plămânului (bronșită, astmul bronșic, pneumonia).
Legislația în vigoare permite farmacistului să recomande terapii complementare (holistice) la medicația clasică alopată propusă de medicii curanți. Așadar, tratamentele naturiste din plantele prezentate mai jos pot fi folosite în tratamentul afecțiunilor respiratorii la sfaturile date de un farmacist.
Boli ale căilor respiratorii superioare
Rinitele și sinuzitele sunt boli ale nasului care se manifestă prin edem și vasodilatația mucoasei nazale, senzație de arsură în nas, secreție nazală și obstrucție (sindromul de nas înfundat), mucozități purulente, stări febrile.
Pentru tratamentul acestor boli ale nasului este suficient un tratament extern sub forma de inhalații. Se folosesc pentru obținerea de inhalații următoarele plante: salvia, busuiocul, cimbrul, pinul, mușețelul, coada șoricelului.
Tehnica pentru inhalații este cea clasică: 2 linguri din plantele menționate mai sus se pun într-un litru de apă dată în clocot. Deasupra vasului se apleacă capul și se acoperă cu un prosop făcându-se timp de aproximativ 1 minut exerciții de inspirație a vaporilor de apă bogați în ulei volatil. Se spală în continuare nasul cu o soluție de ser fiziologic și vitamina C în proporția 10:2 (la o fiola de 10 ml de ser fiziologic se adaugă 2 ml de vitamina C din fiole); se pun 10 picături în fiecare nară și se suflă nasul. În final se pun picături (instilații) în nas pentru decongestionare: Bixtonim, Vibrocil, Olynth.
La farmacia FALTIS găsiți Rinoil picături uleioase pentru nas cu uleiuri volatile din plante medicinale.
Faringita
Principalele simptome ce caracterizează faringita sunt: inflamație și uscăcine în gât, durere la deglutiție (înghițire) și febră.
Pentru faringite, pe lângă tratamentul intern clasic sau naturist, se poate face și unul extern sub formă de gargară. Se pot folosi în acest scop: salvia, gălbenelele, mușețelul, coada șoricelului, iasomia.
Farmacia FALTIS prepară pentru afecțiunile gurii și ale faringelui Trochiștii bucofaringieni, niște bomboane de supt menționate în Farmacopeea Română de la 1862 sub denumirea de „Cofeturi contra tusei”.
Laringita
Este o inflamație a laringelui. Modificarea nefirească a vocii este de obicei primul simptom. Pot să apară disfonia (greutate în vorbire) și chiar afonia (dispariția glasului). În cazurile mai severe pot să apară febra, indispoziția, disfagia (greutate la înghițire) și durerea în gât.
Tusea poate fi întâlnită în faringită și laringită. Este o tuse iritativă, seacă, „care nu se rupe’’ cum plastic se exprimă bolnavul.
Pentru laringite, benefice sunt inhalațiile. Se folosesc pentru obținerea de inhalații următoarele plante: salvia, busuiocul, cimbrul, mușețelul, coada șoricelului, care sunt bogate în uleiuri volatile. Tehnica pentru inhalații este prezentată mai sus. Pentru uz intern se beau ceaiuri de patlagină sau nalbă.
Bolile plămânului
Bolile plămânului sunt însoțite frecvent de tuse productivă, dispnee (greutate în respirație), chiar sufocare, expectorații purulente, temperaturi ridicate oscilante, transpirații, frisoane, stări de agitație.
Bronșita și astmul bronșic sunt boli care se pot trata la domiciliu folosind atât medicația alopată cât și cea naturistă. Crizele de astm bronșic sunt de cele mai multe ori dramatice atât pentru bolnav cât și pentru cei din jurul său.
Pneumonia este o afecțiune majoră și necesită internare în spital, iar tratamentul se face sub directa supraveghere a medicilor curanți.
Despre tuse: O atenție deosebită trebuie acordată tusei care este simptomul major prin care se manifestă bolile căilor respiratorii superioare și ale plămânului.
O tuse seacă este specifică I.C.R.S. (Infecțiilor Căilor Respiratorii Superioare). O tuse productivă se manifestă în cazul bolilor plămânului. Tusea este un rău necesar, nu trebuie în totalitate suprimată.
De multe ori reflexul tusei trebuie ajutat ca sputa din căile aeriene să fie expulzată. Dacă această spută stagnează la nivelul bronhiilor și a plămânului, aceasta poate fi un mediu prielnic de dezvoltare a infecțiilor patogene, ducând la complicații severe greu de tratat.
Multă vreme tusea a fost combătută prin folosirea medicamentelor ce blocau centrul tusei de la nivelul creierului, de exemplu codeina. Astăzi, acest tratament a fost total abandonat, fiind folosit, rar, doar în cazul tuberculozei pulmonare (T.B.C.)
În bolile aparatului respirator, ca terapii complementare pe lângă medicația clasica alopată, se pot folosi intern ceaiuri din următoarele plante medicinale: tei, soc, iederă, ceapă, lemn dulce, salcia, frunze de pătlagină și de nalbă.
Ceaiurile (infuzie sau decoct) din plantele medicinale folosite în afecțiunile respiratorii se pot prepara ușor în casă.
E foarte important cum preparăm aceste ceaiuri
Infuzia (opăreala) se pretează pentru infuzie florile și frunzele. Se prepară din: flori de tei, flori de soc, flori de coada șoricelului, frunze de iederă, frunze de salvie, frunze de pătlagină sau nalbă. Mod de preparare: 2 linguri de plantă uscată și mărunțită groscior se pun în 250 ml apă fiartă. Se dă într-un clocot și se lasă în contact timp de 15 minute, după care se filtrează prin tifon sau printr-un strat subțire de vată. Se îndulcește după gust, cu miere sau zahăr. Diabeticii pot folosi îndulcitori sintetici. Infuzia se administrează câte 3 căni pe zi.
Decoct (fiertura)
se poate prepara din tulpini, rădăcini, scoarțe, fructe sau semințe de plantă: salcie, lemn dulce, ceapă. Mod de preparare: 4 linguri de plantă tăiată groscior se fierb la foc mic timp de 10 minute în 500 ml apă. Se lasă în contact 10 minute și apoi se filtrează prin tifon sau vată medicinală. Se îndulcește, după gust, cu miere sau zahăr. Diabeticii pot folosi îndulcitori sintetici. Decoctul se bea câte 2 cești pe zi.
Tot din aceste plante medicinale se pot prepara tincturi și vinuri. Amănunte despre obținerea lor puteți obține direct de la farmacie.
Ceapa. Este adesea folosită în medicina empiric tradițională în combaterea tusei ce însoțește bolile aparatului respirator. Se folosește sub formă de decoct. Sucul proaspăt de ceapă este un antiseptic folosit și în tratamentul guturaiului prin introducerea unui tampon de vată, muiat în suc, în fiecare nară.
Salcia. Nu trebuie să evităm folosirea scoarței de salcie în tratamentul afecțiunilor respiratorii. Salcia conține salicină, precursorul aspirinei de azi. Aspirina este medicamentul cu cea mai lungă viață folosit în terapia medicamentoasă. Salicina din scoarța de salcie înlătură procesele inflamatorii ce însoțesc bolile căilor respiratorii și ale plămânului.
Nota farmacistului
În afecțiunile aparatului respirator, rezultate foarte bune se obțin prin folosirea combinată a mai multor plante medicinale. Tehnica de preparare este una combinată: scoarțele și fructele se fierb în apă 5 minute la foc mic, după care se adaugă frunzele și florile și se lasă în contact (la infuzat) 15 minute, după care se filtrează. Se îndulcește după gust cu miere sau zahar.
Farmacia FALTIS prepară un sirop complex pentru afecțiunile plămânului cu extracte de iederă, tei, soc, salcie, lemn dulce.
Pe lângă tratamentele clasice alopate și tratamentele cu plante, un rol important pentru menținerea sănătății le au tratamentele pentru creșterea imunității. Amănunte în prezentările următoare.
Informații despre procesarea plantelor medicinale sau alte preparate produse în laboratorul propriu pot fi găsite la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galați nr. 29, tel. 0239615931, email: farmaciafaltis@yahoo.com.
Preparatele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei www.farmaciafaltis.ro.
Farmacia deține “Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor” acordat de Colegiul Farmaciștilor din Romania.
Remedii naturale
Remedii naturale din fructele toamnei. Măceș (Rosa canina)
Adaugă ca sursă preferată în Google
• din ciclul de articole: “Farmacia pe înțelesul tuturor”
Cu o experiență de 48 de ani, farmacistul primar Ion Bobaru prepară și acum leacuri după rețete străvechi, multe din cea mai veche Farmacopee Română, tipărită la 1862 de brăileanul C.C. Hepites, cu aprobarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Practic, în cea mai veche farmacie din Brăila, farmacistul brăilean prepară leacuri la masa de lucru a lui Ion Faltis, aceeași de la 1897. Începând cu 2 februarie 2023, în fiecare joi, într-o rubrică dedicată, farmacistul Ion Bobaru a informat cititorii cu privire la folosirea corectă a plantelor medicinale, această binecuvântare pe care natura ne-a oferit-o tuturor.
Generalități
Măceșul, alături de cătina albă, intră în topul plantelor autohtone, cu cel mare conținut în vitamina C. Din păcate virtuțile terapeutice ale măceșelor nu sunt valorificate la maximum de către cei ce cred în fitoterapie.
Identificare (Descrierea plantei)
Măceșul este un arbust ghimpos, înalt de până la 3 m, cu ramurile arcuite în afară. Tulpina este alungită, ramificată, plină de ghimpi puternici, încovoiați ca o seceră. Frunzele sunt lungi, dințate, iar florile sunt solitare sau grupate câte 2-3 și așezate în vârful ramurilor având petalele de culoare roz. Fructul (măceașa) de formă globuloasă sau alungită, în funcție de specie, este cărnoasă, de culoare roșie–portocalie până la roșu aprins, în interiorul ei găsindu-se numeroase semințe păroase. Are o arie largă de răspândire în flora spontană crescând în pășuni, fânețe, pe marginea drumurilor, a căilor ferate, în răriturile de păduri de foioase sau pe marginea acestora cu condiția esențială să fie zona însorită deoarece nu suportă umbrirea.
Recoltare și uscare
Materia primă pentru obținerea de preparate farmaceutice sunt fructele numite popular măceșe.
Măceșele se recoltează când fructele au ajuns la deplină maturitate, începând cu luna septembrie până la apariția primelor geruri, când măceșele se înmoaie și sunt mai greu de recoltat și uscat
Se va acorda o foarte mare atenție pregătirii produsului înainte de prelucrare.
Astfel, măceșele trebuiesc despicate imediat după recoltare, de obicei în patru, pentru a se îndepărta semințele care conțin un principiu glicozidic toxic și pentru a grăbi uscarea. De asemenea, odată cu îndepărtarea semințelor se va înlătura și puful ce acoperă semințele, deoarece acesta poate produce iritații și fenomene alergice la nivelul pielii și tubului digestiv. Uscarea se face la început forțat, la o temperatură de aproximativ 100-105 grade C timp de 30 de minute. Astfel se realizează și stabilizarea Vitaminei C prin inactivarea ascorbinazei, o enzimă care distruge rapid vitamina C după recoltarea fructelor. Această stabilizare se realizează în casă, în cuptorul aragazului, la foc mic și cu ușa întredeschisă iar în cazul cuptoarelor electrice prin selectarea temperaturii și timpului menționate mai sus. Se continuă uscarea la temperatura ambientală în locuri bine aerisite și ventilate. Un factor însemnat care trebuie luat în considerare atât la cules, la prelucrare (despicare) cât și la prepararea formelor farmaceutice este evitarea completă a uneltelor de metal (fier, cupru) care catalizează descompunerea enzimatică a vitaminei C. Toate uneltele trebuie să fie din metal emailat, inox, mase plastice, sticlă, lemn, teflon etc. Randamentul la uscare este de 5:1 adică din 100g măceșe proaspete se obțin aproximativ 20g măceșe uscate și fără semințe.
După uscare, ambalarea lor se face în pungi sau borcane, pline și închise ermetic pentru a evita contactul cu aerul și se păstrează la întuneric până la momentul procesării, o mărunțire groscioară realizându-se doar înaintea utilizării lor.
Nota farmacistului: Este promovată în mod nejustificat ideea că pentru a beneficia de aportul de vitamine care se găsesc din abundență în legume și fructe acestea trebuie consumate neaparat în stare crudă, altfel prin procesare termică se distrug. Nimic mai eronat, pentru că vitaminele nu se distrug prin fierbere (când temperatura atinge 100 grade C) ci doar prin coacere când se depășește temperatura de peste 180 grade C. În Farmacopeea Română, care este “biblia” farmacistului, se menționează că vitamina C se descompune la temperatura de 186 grade C, iar fiolele injectabile de vitamina C se sterilizează sub presiune la 120 grade C. Sensibile sunt însă enzimele și fermenții din legume, fructe sau alte plante medicinale, acestea distrugându-se ușor la temperaturi de 50 de grade. Vitaminele se descopun însă ușor la lumină și în prezența aerului (a oxigenului atmosferic), de aceea e bine să avem în vedere acest lucru la păstrarea unor plante care conțin vitamine.
Compoziția chimică
Măceașa se remarcă prin conținutul ridicat în vitamina C care alături de vitaminele A, B1, B2, PP, vitamina K, pigmenți carotenoidici, flavonici, săruri minerale, formează o polivitamină naturală de excepție. Conținutul în vitamina C din măceșe crește odată cu altitudinea, măceșele recoltate din zona de deal și de munte fiind mai bogate în Vitamina C decât cele recoltate din zona de câmpie.
Vitamina C poate fi considerată regina vitaminelor, folosită atât ca terapie de prevenție cât și curativă. A rămas celebră pentru că a salvat omenirea de scorbut.
Administrarea vitaminei C prezintă o particularitate în sensul că nu se cunosc cazuri de hipervitaminoze ca în cazul altor vitamine, excesul eliminându-se din organism pe cale renală.
Preparate farmaceutice pentru utilizare internă
Pulbere: Maceșele uscate se macină foarte fin într-o râșniță de măcinat cafeaua și se folosesc ca atare, câte un vârf de linguriță de 2 ori pe zi cu puțină miere, sirop sau suc natural.
Decoct: 4 linguri de măceșe despicate și uscate, fără a mai fi mărunțite, se fierb la foc mic timp de 10 minute în 500 grame apă, într-un vas, de preferință din inox sau emailat. Se va avea în vedere să se completeze la final apa evaporată. Se filtrează fierbinte prin tifon sau vată medicinală. Aceasta din urmă se va umecta cu puțină apă înaintea filtrării, altfel o parte din soluția extractivă se va pierde din cauza îmbibării filtrului din vată. Se îndulcește după gust.
Tinctura: 20 grame (4 linguri) de măceșe uscate și mărunțite groscior se pun la macerat în 100 grame alcool alimentar, sau alt produs distilat, obținut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon după care se lasă la decantat în frigider timp de 6 zile pentru o deplină limpezire. Se trece ușor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic prevazute cu dop picător. Termenul de valabilitate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
Sirop de măceșe: 100 gr măceșe uscate se fierb câteva minute cu 500 gr apă. După 15 minute se filtrează. Se adaugă 500 gr zahăr tos, dându-se apoi într-un clocot. Când încă mai este călduț se filtrează. Rezultă un sirop plăcut la gust care se folosește ca atare sau ca îndulcitor pentru alte ceaiuri care nu sunt plăcute la gust.
Vin terapeutic: Peste 50 grame (4 linguri) măceșe uscate și mărunțite groscior se toarnă 1 litru vin roșu adus la fierbere și se lasă în contact timp de 10 zile agitându-se de 2 – 3 ori pe zi. După 10 zile vinul se filtrează fără stoarcerea reziduului și apoi se lasă la decantat 6 zile, separându-se partea limpede de reziduul depus la fundul vasului. Se va completa cu vin până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane de preferat de 200 sau 250 ml. Termenul de valabilitate este de 1 an de zile la temperatura camerei dacă vinul folosit la preparare are concentrația alcoolică de cel puțin 11 grade. În cazul concetrației alcoolice a vinului mai mică de 11 grade, vinul medicinal se va păstra la frigider. Rezultă un vin foarte plăcut la gust care se poate folosi și ca aperitiv înainte de masă.
Din cauza conținutului de alcool a tincturii și a vinului, nu se recomandă conducătorilor auto sau celor cu intoleranță la alcool.
Tratamente pentru bolile interne
Suntem apărați de boli în primul rând datorită imunității individuale. Această imunitate se obține prin formarea anticorpilor în organismul uman. Există o vorbă în lumea medicală și farmaceutică care spune că dacă vrei să fii sănătos la maturitate e bine să faci boli ușoare (răceli, infecții ale aparatului respirator, digestiv, afecțiuni dermatologice etc.) în fragedă copilărie, când organismul își construiește propria imunitate prin formarea de anticorpi care te protejează mai târziu de anumite boli. Vitamina C conținută masiv în măceșe și consumată cu regularitate ne apară de foarte multe boli, întărindu-ne imunitatea.
Farmacia Faltis prepară un sirop pentru imunitate adresat copiilor, capsule pentru imunitate adresate adulților și un sirop energizant adresat celor vârstnici, toate conținând extracte din măceșe.
Boli hematologice (anemia) – Anemia este o boală care se caracterizează prin scăderea numărului de hematii sau a concentrației de hemoglobină, ca o consecință a lipsei de fier din organism. Cauzele principale ale apariției anemiei sunt pierderile acute sau cronice de sânge, deficitul în alimentație de vitamina B12 și acid folic, anumite boli medulare și foarte frecvent deficiențe în absorbția și fixarea fierului în organism. Aceste deficiențe pot fi rezolvate prin folosirea preparatelor farmaceutice din măceșe cunoscându-se faptul că vitamina C favorizează absorbția la nivelul tubului digestiv a fierului și apoi fixarea lui în sânge. Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 -30ml (una – două linguri) pe zi, toate acestea după masă
Boli ale aparatului cardio-vascular (insuficiențe cardiace, infarct miocardic, nevroză cardiacă, angină pectorală) – Preparatele din măceșe ajută la buna funcționare a mușchiului inimii. Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 -30ml (una – două linguri ) pe zi, toate acestea după masă.
Boli ale aparatului circulator periferic (varice, flebite, hemoroizi, fragilitate capilară, capilare dilatate) – Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 -30ml (una – două linguri ) pe zi, toate acestea după masă. Benefică este asocierea tincturii de măceșe cu tinctura de salcâm japonez și/sau tinctura de castane. Farmacia Faltis prepară o asemenea combinație pentru bolile vaselor capilare.
Boli ale aparatului respirator (traheite, bronșite, astm bronșic, pneumonii) – Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic : 15 -30ml (una – două linguri ) pe zi, toate acestea după masă.
Boli virale (răceală, gripă, guturai) – Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic : 15 -30ml (una –două linguri ) pe zi, toate acestea după masă.
În Sarcină și alăptare consumul de vitamina C este crescut de aceea se recomandă folosirea pulberii sau decoctului din măceșe. Pulberea se folosește câte o jumătate de linguriță de 3 ori pe zi ca atare sau împreună cu miere sau suc natural după fiecare masă. Decoctul se administrează câte 2 cești pe zi îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Boli ale aparatului digestiv (balonări și stări spastice ale aparatului digestiv, diaree) – Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 -30ml (una – două linguri ) pe zi, toate acestea după masă.
Boli hepatice și biliare (hepatite, ciroze, colecistite, colici biliare) – Pulberea se folosește câte o jumătate de linguriță de 3 ori pe zi ca atare sau împreună cu miere sau suc natural după fiecare masă. Decoctul se administrează câte 2 cești pe zi îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Boli ale aparatului urogenital (cistite, pielite) – Vitamina C din preparatele obținute din măceșe are pH acid iar acest pH este neprielnic înmulțirii bacteriilor patogene ce se dezvoltă la nivelul aparatului uro-genital. Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 -30ml (una – două linguri ) pe zi, toate acestea după masă.
Boli metabolice și endocrine (diabet zaharat, afecțiunile tiroidei, insuficiența cortico-suprarenalei) – Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 -30ml (una – două linguri ) pe zi, toate acestea după masă.
Bolile pielii (dermatologice) – provocate de insuficiența secreției de hormoni glucorticoizi. Sunt multe boli ale pielii ca de exemplu psoriazisul, pemfigusul, lichenul plan, lupusul eritematos care sunt consecința lipsei de glucocorticoizi din organism (hidrocortizonul), hormoni secretați de glanda suprarenală. Blocarea secreției de glucocorticoizi a suprarenalei poate avea în principal următoarele cauze: factori ereditari, tumori maligne, fumatul excesiv sau fenomene stresante extreme. De altfel toate schemele de tratament pentru vindecarea acestor boli dermatologice conțin derivați cortizonici. Folosirea îndelungată a medicamentelor pe bază de hidrocortizon poate avea efecte majore nedorite pentru organism și de aceea această terapie nu este acceptată cu ușurință de medicii curanți decât în cazuri extreme și pe o perioadă scurtă de timp. Sunt teorii care susțin ideea că secreția glandei suprarenale poate fi provocată de administrarea pe perioade îndelungate a vitaminei C naturală (în speță preparatele din măceșe). Pentru cei în suferință recomand asemenea cure cu preparate farmaceutice din măceșe alături de tratamentele clasice prescrise de medicii curanți. Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic : 15 – 30ml (una – două linguri ) pe zi, toate acestea după masă.
Afecțiuni alergice (urticarie, prurit, eriteme) – Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 – 30ml (una – două linguri) pe zi, toate acestea după masă.
Boli neurologice (cefalee, migrene, accidentele vasculare, distonii neurovegetative) – Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 – 30ml (una – două linguri) pe zi, toate acestea după masă.
Bolile din sfera ORL (amigdalite, rinite, sinuzite, epistaxis, faringite, laringite, traheite) – Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 – 30ml (una –două linguri) pe zi, toate acestea după masă.
Bolile oncologice – Preparatele obținute din măceșe pot fi remedii benefice pentru prevenirea cancerului. Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 – 30ml (una –două linguri) pe zi, toate acestea după masă.
Bolile vârstnicului (ateroscleroză, demență senilă) – Îmbătrânirea este un fenomen biologic natural al vieții umane, aceasta fiind o consecință a acțiunii radicalilor liberi rezultați din procesele metabolice de la nivel celular. Fenomenul de îmbătrânire poate fi împiedicat prin folosirea antioxidanților. Cei mai importanți antioxidanți găsiți în plante sunt: Vitamina C, Vitamina E și rezveratroul. De aceea recomand ca în tabietul zilnic al vârstnicului să nu lipsească preparatele obținute din măceșe alături de preparatele din saschiu și ginkgo biloba, acestea protejând aparatul cardiovascular și sistemul nervos central.
Afecțiuni ale aparatului osteo articular (artroze, spondiloze, coxartroze) – Preparatele din măceșe, prin conținutul ridicat în vitamina C întărește aparatul osteo-articular deci se recomandă preparatele farmaceutice obținute din măceșe. Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 – 30ml (una – două linguri) pe zi, toate acestea după masă.
Afecțiuni oftamologice – care se manifestă prin tulburări circulatorii la nivelul ochiului. Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 -30ml (una – două linguri) pe zi, toate acestea după masă.
Inapetență sau lipsa poftei de mancare – Inapetența poate fi combatută prin folosirea unor asocieri de vitamine. Măceșele, care se pot numi fără exagerare adevărate polivitamine naturale, se recomandă în combaterea inapetenței. Tinctura câte 30 picături sau vinul cate o lingură înainte de fiecare masă.
Nota farmacistului
Toate recomandările mele nu substituie un control medical și nu înlocuiesc o terapie medicamentoasă recomandată de medicii curanți. Ele sunt terapii complementare la medicația alopată.
Informații despre procesarea plantelor medicinale sau alte preparate produse în laboratorul propriu, pot fi găsite la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galați nr. 29, tel. 0239615931, email: farmaciafaltis@yahoo.com. Preparatele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei www.farmaciafaltis.ro care este în curs de actualizare. Până la definitivarea actualizării pe site, este prezentată o listă cu toate prospectele la produsele preparate în farmacie. Farmacia deține “Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor” acordat de Colegiul Farmaciștilor din Romania.
Concluzii de final
Timp de 8 luni am prezentat, săptămânal, în Obiectiv- Vocea Brăilei sub antetul “Farmacia pe înțelesul tuturor“ remedii naturale folosite în terapeutica medicală.
Tratamentele cu plante medicinale sunt acceptate de Organizația Mondială a Sanătății.
Scopul acestei colaborări a fost de a iniția publicul cititor în tainele plantelor medicinale. Am fost avantajat de o experiență practică de 48 de ani și de un loc de muncă, farmacia Faltis, cunoscută de brăileni de peste 126 de ani. Am dorit ca aceste articole să reprezinte un ghid practic de recunoaștere, recoltare, procesare și folosire a unor plante medicinale.
Am simțit nevoia să prezint plantele medicinale ca tratamente complementare la medicația alopată recomandată de medicii curanți.
Internetul, televiziunile, radiourile, presa scrisă promovează de cele mai multe ori agresiv și exagerat beneficiile tratamentelor naturiste, însă la baza acestei colaborări nu au stat interese financiare sau de altă natură. Articolele nu au avut caracter publicitar, ci doar informativ.
Pentru cârcotași fac mențiunea că vânzările farmaciei Faltis nu au crescut semnificativ. Puteți consulta bilanțul farmaciei pe site-ul Ministerului de finanțe.
Impactul la public a fost pozitiv. Mulți cititori au fost interesați să citească articolele. Comentariile pe facebook de asemenea au fost favorabile. Au fost și unele aprecieri răutăcioase, facute în necunoștință de cauză sau cu rea credință.
CELE MAI CITITE
