Păsări din România (XLV)

Am fost în acest sfârșit de săptămână să văd păsări sălbatice. Nu am mai ieșit de vreo două săptămâni din cauza vremii, așa că eram nerăbdător să mai prind din migrația de primăvară.

Deoarece a fost o duminică frumoasă, am reușit să văd un număr însemnat de păsări, de aceea o să vă prezint în acest articol două dintre cele mai frumoase specii de păsări de la noi din țară, fiind vorba despre corcodelul cu gât negru și corcodelul mare.

Corcodel cu gât negru (Podiceps nigricollis)

Este o specie de corcodel de talie medie. Dimorfismul sexual este redus, atât femela cât și masculul având penajul de vară negru pe spate, gât și cap, maroniu pe lateralele corpului, iar în spatele ochiului prezintă pene fine sub forma unui evantai, de culoare gălbuie. Ciocul este mic, ascuțit și ușor curbat în sus, irisul este de culoare roșie, iar penele de pe creștet sunt erectile, dând impresia unui cap ascuțit, cu fruntea abruptă. Penajul de iarnă este alb pe lateralele corpului și lateralele capului, iar spatele, gâtul și creștetul sunt negre. Tectricele auriculare de culoare neagră pătrund în penajul alb de pe lateralele capului, formând un contrast ușor de observat. Lungimea corpului este de 28 – 34 cm, anvergura de 46 – 55 cm și greutatea de 265 – 450 g.

Etimologia denumirii ȘtiinȚifice – Numele de gen, Podiceps, provine din cuvintele latine podicis – partea terminală a abdomenului și pes – picior, cu referire la poziția picioarelor înspre capătul abdomenului. Numele de specie, nigricollis, provine din cuvintele latine niger – negru și collum – gât.

Distribuție – În România, specia cuibărește în zonele umede din Câmpia Română, Dobrogea și Podișul Moldovei și mai fragmentat în Transilvania și Câmpia de Vest.

Fenologie – Specia cuibărește în România și este prezentă și în afara perioadei de cuibărit, existând influx de indivizi din nord și deplasări către sud a indivizilor cuibăritori în România.

Habitate – Specia preferă în perioade de cuibărit habitatele umede cu ape puțin adânci, bogate în vegetație submersă și vegetație palustră, stufărișuri extinse cu ochiuri de apă, dar și ape curgătoare line cu maluri bogate în vegetație palustră. În afara perioadei de cuibărit apare pe majoritatea corpurilor de apă care nu sunt înghețate, mai ales în sudul țării.

Hrană – Corcodelul cu gât negru se hrănește preponderent cu nevertebrate atașate prin ecologia lor de mediul acvatic, cuprinzând libelule, cărăbuși, moluște, crustacee, dar se hrănește și cu amfibieni și pești de talie mică.

PopulaȚie – Populația cuibăritoare din România este estimată la 2000 – 4000 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.

Reproducere – Perioada de reproducere se desfășoară în intervalul aprilie – august. Depune o pontă pe an (ocazional doua), formată din 1 – 8 ouă, incubate o perioadă de 20 – 24 zile. Puii sunt independenți la 20 – 21 de zile de la eclozare. Cuibul este o platformă construită din materiale vegetale, ancorată de vegetație.

AmeninȚĂri ȘI măsuri de conservare – Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de pierderea sau degradarea habitatelor propice pentru cuibărire prin acțiuni ca: management defectuos al zonelor umede, desecarea, incendierea vegetației palustre, modificarea malurilor, deranjul în perioada de cuibărire etc.

Corcodel mare (Podiceps cristatus)

Este o specie de corcodel de talie mare. Nu există dimorfism sexual, atât femela cât şi masculul având colorit în perioada de reproducere negru pe spate și porțiunea dorsală a gâtului. Abdomenul albicios. Flancurile sunt maronii. Când este alert, penajul de pe cap este ridicat sub formă de evantai, intens colorat cu negru și maroniu-roșcat. În penaj de iarnă culorile sunt similare, însă mai șterse (și fără penajul colorat de pe cap). Lungimea corpului este de 46-51 cm şi are o greutate medie de 596-1490 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 59-73 cm.

Etimologia denumirii ȘtiinȚifice – Numele de gen, Podiceps, provine din cuvintele latine podicis – partea terminală a abdomenului și pes – picior, cu referire la poziția picioarelor înspre capătul abdomenului. Numele de specie, cristatus, provine tot din latină și înseamnă cu creastă, cu referire la penajul erect de pe cap din perioada de reproducere.

Distribuție – În România cuibărește în zonele de deal și câmpie, pe întreg teritoriul țării.

Fenologie – Specia cuibărește în România, fiind în general sedentară. Însă, exemplarele din jumătatea nordică a țării se deplasează pentru iernat în regiuni sudice, când bazinele acvatice îngheață. Sosește înapoi în zonele de cuibărit devreme, încă din luna martie.

Habitate – Specia este legată de habitatele acvatice naturale, cu vegetație bogată (bălți, mlaștini, margini de lacuri) în care își ocupă teritoriile în primăvară când începe sezonul de cuibărit. Iarna se adună în grupuri numeroase pe suprafața bazinelor acvatice ramase dezghețate, în special în sudul țării și Dobrogea.

Hrană – Este o specie preponderent ihtiofagă, consumând pești de talie mică și medie. Suplimentar, consumă și alte organisme acvatice, nevertebrate, precum insecte (larve sau adulți), crustacee, moluște si uneori larve de amfibieni.

PopulaȚie – În România, estimările arată o populație de aproximativ 15 000 – 30 000 de perechi cuibăritoare. Deocamdată, datorită unui teritoriu de răspândire imens, specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată descrescătoare. În România tendința populațională este deocamdată necunoscută.

Reproducere – Perioada de reproducere începe devreme, în luna martie sau aprilie. Femela depune de obicei 3-5 ouă. Incubarea durează 25-31 de zile. Puii devin zburători la 71-79 de zile. Perechile cuibăresc solitar sau în grupuri laxe. Cuiburile sunt construite din plante acvatice, fiind fie platforme plutitoare, fie ancorate de plantele acvatice. Amplasarea cuiburilor are loc de obicei în zone cu vegetație sau pe luciul apei.

AmeninȚĂri Și mĂsuri de conservare – Principala amenințare o constituie arderea stufului, chiar și în afara perioadei de vegetație, datorită faptului că vegetația arsă nu se reface suficient până la începutul sezonului de reproducere pentru a oferi locuri de cuibărit. O altă amenințare este legată de pierderea suprafețelor de habitat pentru cuibărit, prin managementul nefavorabil al zonelor umede (desecări).

Sursa de informare:
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/167/corcodel-cu-gat-negru-podiceps-nigricollis
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/164/corcodel-mare-podiceps-cristatus